----------------------------------- Dbird 02 Sep 2019 14:38 ----------------------------------- Urmare - Aparitia efectului 3D … in sfarsit Profitand de o seara de weekend superba si un cer curat de provincie am putut finaliza testele pe acest binoclu. Recapituland, la inceputul acestui review am mentionat faptul ca desi efectul 3D preconizat, sau mai bine zis tehnologia folosita pentru obtinerea acestui efect era functionala, pe stele nu am reusit sa disting mai nimic vis a vis de vreun efect 3D. Banuiala mea s-a adeveit respectiv pentru a utiliza acest binoclu la maxim de potential sau daca vreti la maxim de efect 3D sunt necesare niste conditii stricte si absolut obligatori. Incepem cu acestea: 1- Montarea binoclului pe un trepied. Atentie, doar trepied! Binoclul nu trebuie sa miste caci cel mai mic tremur sau deplasare omoara instant efectul 3D trecandu-l in clasicul si banalul 2D. Nici un alt sistem de sabilizare a binoclului care permite cat de mica miscare/tremurare nu trebuie folosit (bizooka, monoped, sisteme tip trapezoidale, etc nu sunt utilizabile)!!! 2- Montarea pe oculare obligatorie a eye-shildurilor suplimentare ce vin in dotarea binoclului. Calitatea lor fiind una foarte buna din punct de vedere functional, fiind foarte bine profilate si acoperind perfect ochii observatorului ferind de orice lumina parazita. Lumina parazita omoara instant efectul 3D transpunand viziunea in 2D. 3- Obligatoriu cupele oculalarelor se vor ridica la maxim sau cat mai sus astfel incat sa ajutam astfel folosirea eyeshildurilor suplimentare montate la punctul 2. Tot in ideea eliminarii luminii prazite. Aceasta elimina complet orice incercare de viziune de la distanta de tip “hublou” sau cu ochelari. 4- Reglarea cat mai corecta a fiecarui tub, prin aducerea stelelor la o forma perfect punctiforma. Daca din nefericire unul sau mai multi ochi au probleme de astigmatism, efectul 3D dispare. 5- Binoclul se foloseste pe un cer cat mai curat, astfel incat sa aveti cat mai multe stele dispuse relativ uniform in tot campul vizual al binoclului, fara zone goale (adica fara stele!!!). Deci in orasele mari nu veti obtine efect 3D. 6- Pentru o mai buna veridicitate (a se citi “o mai buna pacalire a creierului”) este de preferat (dar nu obligatoriu) sa cadrati in centrul campului vizual mai multe stele evident mai luminoase decat restul) Trebuie sa tineti cond ca cele 6 conditii de mai sus sunt stricte (ceva mai putin pozitia 6) si trebuiesc indeplinite, altfel veti risca o mare dezamgire, ba chiar veti avea senzatia ca priviti printr-un binoclu normal. Daca va inchipuiti ca ati terminat si veti obtine 3D doar rezumandu-va la constrangerile de mai sus, riscati sa va inselati … as spune direct proportional cu experienta pe care o aveti vis a vis de obervarea cerului cu un binoclu. Se pare ca creierul amatorilor de binocluri este asa de antrenat incat ucide la randul sau orice incercare de 3D mai mult sau mai putin artificiala. Asta este urmare a faptului ca un astfel de binoclu se foloseste oarecum altfel decat un binoclu normal…. Un utilizator normal de binoclu priveste mereu in centru campului vizual folosind vederea periferica doar pentru localizare si deplasari spre tinte, mentinand axa ochilor in lungul axei optice a binoclului, fara rotirea globului ocular si deplaseaza axa ochiului sincron cu axa optica a binoclului prin deplasarea acestui ansamblu. Este sfatul care l-am dat mereu nu numai eu dar marea majoritate a celor ce utilieaza binocluri. Trebuie sa uitati aceste sfaturi cand vine vorba de Space Walker 3D. Cu alte cuvinte iata ce trebuie sa faceti dupa ce ati indeplinit cele 6 constrangeri de mai sus. Priviti prin binoclu. Daca aveti o experienta in observatii astro cu binoclu veti vedea o imagine perfecta 2D, banala, uzuala, tipica unui 8x45. Ciudat sau nu , dar amatorii care nu prea stiu ce este un binoclu vad din prima 3D! Se pare ca asistam la o tendinta a creierului de a “aplatiza” spatiul pentru ca el stie ca trebuie sa vada 2D … Si Lenin ar fi intrebat “ Si ce-i de facut?”… In primul rand relaxati ochii, nu va enervati, si stati cateva secunde admirand stelele obisnuind ochii cu stric imaginea cerului cadrata de voi. Apoi trebuie sa inversati modul de abordare a unei imagini binoculare, respectiv priviti cu ochii (privirea centrala) marginea de sus a campului si cu privierea periferica centrul imaginii. Apoi plimbati ochii (miscare din orbite, dar fara deplasarea sau miscare binoclului, pe marginea campului pana la ora 9 (considerand un cadran de ceas) urmarind insa in acest timp cu privirea periferica mereu centrul imaginii. Ramaneti acolo la ora 9 cu privirea centrala si cu periferica pe centru … in circa 2-3 secunde minunea se intampla … partea centrala se ridica mult in fata si apar toate cele 4 planuri spatiale pe care le poate face efectul Lederman, respectiv o puternica senzatie de 3D… priviti in contiunare miscand ochii in orbite (in orice directie doriti) savurand senzatia, dar evitand blocarea ochilor in axa optica a binoclului, pur si simplu priviti peste tot baleiati tabloul stelar si astfel mentineti efectul de spatialitate. Puteti fixa privirea centrala in orice punct cu conditia ca tot timpul pe durata nemiscarii sa folositi si vederea periferica. In momentul in care nu mai utilizati vederea periferica , bang, 2d! Deja insa o scurta baleiere impreuna cu vederea periferica reface 3D-ul ceva mai rapid … Dupa ce ati savurat imaginea, puteti muta campul vizual inspre alte stele, dar nu va asteptati ca in timpul miscarii sa prcurgeti un alt spatiu decat banalul 2D … pana binoclul se opreste. Dupa care reluati algoritmul mentionat mai sus pentr ua reveni in 3D. Este posibil ca dupa mai multe ore de antrenament sa putem vedea direct 3D ..mai usor. Efectul este foarte interesant, cu toata dificulatea si falsitatea obtinerii lui si in mod clar ar fi fost mult mai spectaculos, daca nu stiai exact cum functioneaza si respectiv care sunt cele 4 spatii posibile. Faptul ca de data asta sunt stele si nu imagini contiune (ca in viziunea terestra) ajuta mult la ascunderea dimensiunilor strict dreptunghiulare ale planurilor si mareste oarecum naturaletea. Totusi daca unele stele se plaseaza pe muchiile vreunei arii Lederman, atunci aceasta apare dublata (surprinzator aceasta plasare este destul de rara, si este de preferinta sa fie evitata prin simpla recadrare a campului). Voi fi in final intrebat daca acest binoclu isi merita banii lui multi … Si eu sincer nu as sti exact sa raspund. Caci dupa cum vedeti … este un binoclu extrem de pretentios, destul de scump ( aprox. 2000 lei), presupune oarece antrenament, si lentoare in utilizare, conditii exceptionale de seeing, etc, etc … pe de alta parte efectul 3D , odata obtinut este foarte reusit dar in acealsi timp devalorizat de algoritmul obtinerii lui. Imi pare rau sa spun (voi mai discuta daca imi raspunde chiar cu Lederman) dar toate recenziile “Uau!” de pe net sunt foarte exagerate… cel putin din punctul meu de vedere (aici ar mai fi o discutie , caci asa cm spuneam cei care nu au experienta in viziunea binoculara stelara se pare ca “vad“ instant 3D ?!? – nu neg si oarece …defectiune fizico-optica a mea personala ?!?), la fel ca si cei care spun, citez din amintire, “de acum inainte nu mai ma despart de acest binoclu!” sau “nu imi mai trebuie alt binoclu”. Pe de alta parte analiza stiintifica (mai ales in acest caz) dilueaza enorm efectul obtinut, dar si non-analiza duce la imposibilitatea, se pare, a obtinerii lui. Nu vreau sa diminuez valoarea in sine a efectului Lederman care exista, este foarte frumos, si care trebuie inteles ca este deosebit de elegant in realizarea lui, pe cat de dificil este totusi de obtinut. Este bine sa achizitionam un astfel de binoclu? Acesta fiind efectiv un binoclu pentru “visare printre stele” si mai putin un instrument stiintific? Eu, in final as spune ca Da, Dar cu conditia unui pret situat undeva pana in 700-800 lei.