[Stille]

Slab luminos si aproape fara detalii. Centrul era cenusiu, iar marginile un brun deschis, usor rosiatic... o culoare foarte desaturata, oricum

[Mircea Pteancu]

Inca odata , felicitari norocosilor !
Multumesc pentru precizari lui Erwin si lui Stille cu privire la clasificarea eclipsei pe scara Danjon.
Datorita calmului solar instalat deja de ceva vreme , ma asteptam ca aceasta eclipsa totala de Luna sa poarte o clasificare Danjon cu numar mic.
Din datele oferite de Erwin ,Stille si Iulian , inclin sa cred ca a fost o eclipsa de grad ''1'' pe scara Danjon.

Mircea

[Stille]

Una scurta de weekendul trecut de pe Omu, unde am incercat sa prind cometa cu Bufnitza.

N-am prins-o. Am vazut insa Vesta in sfarsit (tot uitam s-o caut) si, ca noutati, M18 (foarte slab, aproape dizolvandu-se in fundalul plin de stele din zona), M7 (un roi urias, cu stele distincte, si un ghem de stele mai dense de cam 20' in partea stanga jos. Mi-a amintit putin de Beehive Cluster), M6 (stelele nu mai erau distincte, dar formau un petic oblic alungit, foarte luminos si bine separat de fundal), M23 (un vag petic de lumina, ceva mai mare decat luna) si M5 (un globular foarte "strans", usor in degrade).

Am ajuns deci la 52 de Messiere vazute cu binoclul. Mai am 3 pana la 50%, dar chiar ma gandesc serios cate o sa reusesc sa vad oare cu Bufnitza, daca continui s-o car dupa mine pe munte.

[Mircea Pteancu]

Stille

Vad ca impartasim atractia pentru observatiile de la mare altitudine...
Glumesc , tu chiar mergi pe munte si faci observatii.
Eu numesc drept ''High Altitude Observatory'' o scara de zugrav pe care ma catar atunci cand e musai sa fac observatii ''foarte sudice'' ,peste cornisa casei.
Asa cum a fost cazul la observarea obiectelor M6 si M7.
Azi-noapte le-am vazut ''pe bune'' , din padurea Ceala de la Vest de Arad ,atat cu binoclul de 10x50mm cat si cu luneta 90x600mm.
Cu chiu-cu vai le-am prins si in dobsonianul de 200mm dar in acel instrument parca isi pierd farmecul.
Pana la urma ,M6 si M7 mi-au placut cel mai mult asa cum s-au vazut prin binoclu , sunt roiuri superbe.
Mi-a placut sa-mi amintesc ca Ptolomeu a descris M7 ca nebuloasa si ca atat acest roi cat si M6 au fost observate pentru prima data de catre Giovanni Hodierna cu o luneta Galilei de 20 x.

Astronomical League are programe Messier pentru binocluri.
Ce spun ele , cat de departe te va ajuta ''Bufnita'' 10x50mm ?
M74 , M98 si inca vreo cateva sunt inaccesibile cu binoclul , in conditii ''obisnuite''.
Cine stie insa , pe un cer foarte curat , nepoluat , de munte...

Eu iti urez succes deplin , Mircea

[Stille]

Mircea, multumesc de urari!

Ce sa spun, intr-un an exista un numar foarte limitat de weekenduri, zile libere, concedii etc, asa ca incerc sa-mi combin toate pasiunile care ma scot din oras Au si observatiile de munte dificultatile lor (cer instabil, timp scurt, instrumentele trebuie sa poata fi carate in spate pe niste trasee cel putin interesante, uneori), dar o lista de posibile tinte facuta dinainte care sa acopere toate directiile cerului si sa includa atat obiecte noi cat si chestii pe care stiu deja sa le gasesc si in conditii vitrege dar vreau sa le aprofundez, si niste tovarasi de drum mult mai indulgenti cu ideile mele fixe decat as avea dreptul sa le cer ajuta enorm.

De acord cu tine despre M6 si M7. M7, mai ales, mi se pare genul de obiect imens a la Melotte 111 sau Beehive Cluster, caruia ii pierzi tot je ne sais quoi-ul in ceva cu camp sub 3 grade. Sunt curioasa cum arata M6 la mariri mai mari totusi, atunci cand incep sa i se separe stelele.

Programele Messier ale Astronomical League m-au ajutat foarte mult - in spreadsheetul cu ajutorul caruia imi planific observatiile de Messiere ( https://docs.google.com/spreadsheets/d/12t...li=1#gid=0 daca ii mai foloseste cuiva) am trecute atat dificultatea A (binoclu 10x50), B(binoclu 15x70) si C(telescop mic) - folosesc mult in a ma orienta, si in a-mi adapta sperantele diferitelor conditii de observatie. Lista A are 34 de obiecte neobservabile (42 sunt usoare, 18 de dificultate medie, 16 dificile), deci cu 110 - 34 = 76 sunt sigura ca ma descurc. Mai incolo, om trai si om vedea, sau n-om vedea pana nu ne luam Skywatcher Heritage

***

Am mai participat weekendul asta la o tabara a astroclubului Perseus. De data asta in Badeana, cu un cer ceva mai luminos decat Fantanele (cam Bortle 4) si cu destul de multa umiditate in straturile inalte ale atmosferei (cat era de intunecat, cerul arata aburit, si a doua zi persistau urmele avioanelor mai mult de o ora...). Dar erau pe acolo niste frumuseti de telescoape (un Dob de 300/1500 si un SCT de 200/2500) deci n-am avut cine stie ce timp de a regreta conditiile meteo. Tura asta nu m-am mai jucat eu cu telescoapele altora, deci va rog traduceti orice "am observat X prin telescopul Y" prin "mi-a fost aratat de oameni milostivi".

Am inceput cu Jupiter prin SCT - am prins atat un tranzit al petei rosii, cat si umbra lui Ganymede. Turbulenta atmosferica era destul de aiurea, mai ales la mariri mari, dar totusi wow Pe urma, a mai prins cineva M81 si 82 in Dob - eu le tineam minte ca pete vagi de grafit pe carton negru, deci a fost superb sa le vad ca ovale distincte de lumina, aproape argintii.

In tot timpul asta, Perseidele zburau deasupra noastra. Am prins cativa bolizi extrem de interesanti - mari si luminosi, trasand o coada care ramanea cateva clipe inainte sa dispara. Eu ma gandisem la bolizii cu coada ca fiind asemenea unor avioane, tragand dara de lungime fixa in urma, dar nu prea e asa - dara e trasata, si apoi dispare toata deodata, mai devreme sau mai tarziu. Foarte multi din cei mai stralucitori pareau verzi, dar nu stiu cat a fost asta datorita lor si cat a fost datorita chioratului meu pe carnetul de notite la lumina frontalei rosii, sincer.

A urmat cometa Giacobini-Zimmer, prin Dob. S-a vazut clar un oval de lumina. De cand eram copil am vrut sa vad o cometa, o eclipsa totala de soare si aurora boreala. Cumva, pana ieri seara, n-am reusit nici una. Sa fie intr-un ceas bun. Si, pentru ca un obiect nu-i al tau pana nu l-ai vazut cu forte proprii, m-am dus cu Bufnitza mai departe de frontalele si laserele celorlalti, am pus-o pe epsilon Cassiopeiae si m-am concentrat pana cand vederea indirecta mi-a aratat un mic oval de ceata, evident nestea, in locul unde stiam de la telescop ca ar fi cometa.

Daca tot eram doar eu si binoclul pe acolo, am mai continuat cu cateva teme nefacute - pentru inceput, globularele din Hercule. Dupa vreun sfert de ora de eforturi de a tinti un binoclu pus pe trepied foto catre un obiect aflat la peste 70 grade altitudine, pentru ca de vazut mai vezi chestii cu binoclul tinut in mana, dar mai greu cu notitele si cu statul mai mult pe obiect, am decis sa aplic maxima inginereasca "daca arata stupid, dar merge, nu e stupid deloc". Strange trepiedul, intinde-te pe spate, intinde trepiedul peste tine, tinut cu picioarele astfel incat binoclul sa fie in dreptul ochilor, manevreaza din capul trepiedului pana ajungi unde vrei, si asa se vad obiecte inalte cu mainile libere. Atat M13 cat si M92 au parut mult mai mici decat le stiam, desi foarte stralucitoare, un fenomen pe care l-am mai remarcat in seara asta si la alte roiuri globulare. In ultimul Binocular Skies, era mentionat ca aceste obiecte cresc in diametru aparent pe masura ce creste transparenta cerului - are sens ca le vedeam aproape punctiforme, si lipsite de degrade-ul exterior, la ce supa era cerul.

Am pus pe urma trepiedul la loc, si am continuat cu M75 (un punct cetos, vizibil doar indirect), M55 (tot vedere indirecta, sters dar mare) si M54 (vederea indirecta confirma doar existenta obiectului, dar n-as fi in stare sa-l aleg dintr-un sir de suspecti). Si, daca tot eram in zona, m-am indreptat spre orizont, unde arcul Corona Australis, invizibil ochiului liber, putea totusi fi distins cu binoclul, incadrat perfect in cele 5 grade de camp vizual. Pana la Crucea Sudului, te vad macar pe tine...

Inca cateva teme globulare. M30 a fost altul din categoria de abia vazutelor marisoare a la M54, si M2 din a celor carora nebulozitatea le ascunde tot ce nu-i superluminos, a la M92. Nu-mi mai vine nici o idee prin zona, deci hai inapoi spre cometa. Cumva, totusi, nimeresc cu binoclul direct pe roiul dublu din Perseu - colier cu doua diamante, si nu l-am mai vazut asa de luni intregi. In stanga sus, SkySafari imi mai arata un roi marisor numit Stock 2 - un petic mare si rotund de stele slabe, usor peste densitatea fundalului. Putin dincolo de el, vad roiul de stele din inima nebuloasei Inima - am vazut acum un an si o usoara nebulozitate in jurul lui, dar muntii Bistritei nu-s podisul Moldovei.

Urc apoi din nou spre cometa. Mi s-au adaptat bine ochii la intuneric de acum, si nu mai am nevoie de vedere indirecta. E mica, de abia se recunoaste ovalul, dar confirm ca poate fi deja vazuta prin 10x50

M81 si 82 pe urma, daca tot le-am vazut prin telescop. Data trecuta cand le vazusem cu Bufnita, era de pe un cer mult mai luminos, si au parut grafit pe carton negru in vederea indirecta. Acum, se vedeau si direct ca niste mici ovale, dar spectacolul tot cu vedere indirecta era. Cand ma uitam la una, cealalta se aprindea, devenind de-a dreptul argintie. Mutand privirea de la una la alta, se obtine un efect spectaculos.

Si, daca tot era genul de noapte cu incredere in proprii ochi, hai spre M101. Am vazut centrul indirect, un disc cam o cincime din luna plina, cu cea mai vaga senzatie de turbion in forma marginilor. De o delicatete uriasa.

Pe urma am stat o vreme intinsa in iarba, cu Cygnus zburand deasupra mea. Daca faci asta suficienta vreme pe cer bun, se inverseaza mental susul si josul, si incepi sa zbori prin galaxie - cat oi fi tu de atasata de suprafata unei planete stancoase la fel ca multe altele, incepi sa simti miscarea punctului de atasament, in loc sa-l tratezi ca pe originea sistemului de reper. Asa a fost si acum o vreme, dar Calea Lactee trecea drept deasupra mea, asa ca a doua schimbare de perspectiva mi-a transformat-o in poteca sub picioare. Poarta-ma tu, stim amandoua incotro sa ma porti.

N-au mai fost multe observatii in noaptea aia, si toate prin telescoape, ca deja fortele proprii facusera ce trebuiau sa faca. Prin apertura de 300mm, stelele din roiul dublui erau aproape perfect separate - un efect de dantela, chit ca si multe alte stele apareau in fundal, facand limita roiurilor mai putin distincta decat la aperturi mai mici. Giacobini-Zimmer se vedea deja foarte bine - se putea observa si o coada intr-un evantai de 30 de grade unghi. Andromeda si satelitii mi-s vechi prieteni. Prin SCT, cu ajutorul unui filtru rosu, se putea distinge pe Marte o pata neregulata, inchisa la culoare, in dreptul ecuatorului. Fara filtru rosu, Neptun se vedea usor disc (cam ca Marte prin binoclu, cu o luna inainte de opozitie), de un albastru supranatural. In 300mm, Uranus era albastru-laptos - pana ajung in spatiul cosmic, voi insista ca planetele astea doua au cele mai frumoase nuante din sistemul solar. Si, cu un filtru UHC,o bucata din Veil Nebula a fost o linie extrem de usor vizibila, iar alta, un arc plin de filamente, parca schitat de HR Giger.

[Mircea Pteancu]

Stille

Strasnica noapte de observatii si foarte frumos redata !
Minunate lucruri ai vazut , felicitari !
Eu iti urez sa faci cat mai repede si celelalte doua observatii , ba mult mai multe.
Pentru ca esti fata curajoasa si iti place sa te cateri pe munti, iti propun o tema de observatii pe care eu nu mai apuc sa o duc la bun sfarsit :incearca sa vezi unul din satelitii lui Kordylewski.

https://en.wikipedia.org/wiki/Kordylewski_cloud

Probabil ca vei avea nevoie de telescop ca sa finalizezi observarea Catalogului Messier dar ,oricum ,ai ajuns foarte departe cu observatiile cu binoclul.

Spor la observatii , Mircea

[dreammer54]

Aseara am avut o surpriza placuta folosind binoclul. Telescopul nici nu s-a pus problema sa-l car dupa mine pe tren.
Locatie: Costinesti. Cer: destul de bun d.p.d.v.atmosferic, prost din cauza luminilor. Pe care le-am mascat cat am putut cu plama pusa in dreptul ocularelor.
M-am asezat pe un scaun, foarte aproape de plaja (sa vedem cum ii va placea asta binoclului, sarea si umezeala...).
Am vazut, in Sagetator, nebuloasele Lagoon si Trifid. Din Trifid, de fapt, doar stele; din Lagoon, destula nebulozitate.
Apoi M22, M25 si, cel mai frumos, Saggitarius Star Cloud.
Dupa aia, m-am lasat pierdut prin Lebada si vecinatati, unde am vazut cea mai frumoasa imagine a serii: un asterism imediat la est de NGC6802, o diagonala de 5 stele si un triunghi in dreptul stelei din mijloc, jos.
La SV de Deneb am mai vazut un roi, probabil M39.
De neuitat a fost si imaginea lui Jupiter cu satelitii: 3 la vest, unul la est.

Personal, asta ar trebui sa fie o lectie, sa-mi iau binoclul cu mine chiar si atunci cand ies cu telescopul. Stiu, e descoperire veche...

In rest, sunt simpatici pescarusii, albatrosii, cormoranii si ce pasari or mai fi, cand le privesti prin binoclu plutind pe apa si scufandandu-se dupa vreun peste.

P.S.: iar m-a apucat boala achizitiilor: 150/750, ca sa ma duc la maximul de portabilitate in rucsac. Dar cred ca o sa-mi treaca, avand in vedere ca vorbim de o diferenta asa de mica (oglinda de 130 versus oglinda de 150 mm.).
Ori un binoviewer.
Ori, un proiect-vis mai vechi: un binoscope din obiective de refractor fie si numai de 72 mm.(ca deja am unul din obiecti e) sau 83 mm.
Deocamdata, insa, raman in realitate si o sa fac ( trebuie!) ceva mai mult pentru stabilizarea binoclului si ruptul gatului.

[tudor]

Felicitari, dreammer54!
Si eu plec "pe teren" mai degraba fara luneta (care, trebuie sa spun, ca este foarte portabila) decat fara binoclu. Imaginea print-un binoclu de camp larg (cu un camp vizual de la 5 grade si mai mult in sus) nu poate fi egalata de nici un telescop...

[shaft]

[dreammer54]

In seara aceasta cerul nu a mai fost bun.
Chiar si asa, am mai reusit sa vad obiecte noi: in zona Sagetatorului, M7 si NGC6405/Butterfly Cluster. Cel putin asta cred ca era, daca e sa ma iau dupa magnitudinile obiectelor vazute.
Am vazut si Andromeda.
Am mai vazut 2 roiuri intre Acvila si Ophiucus. Din Ophiucus nu era vizibila decat o stea, Rasalhague. Acvila a fost mai usor de identificat. Deci cred ca am vazut NGC6633 (sau poate a fost Graff's cluster) si IC4665.

Nu pot sa nu ma gandesc, din nou, cat de fain ar fi un binoclu pe post de cautatoare pusa pe un instrument mare.
Eu mi-am facut cautatoare dintr-o jumatate de binoclu, dar n-am mai folosit-o din 2 motive:
- am vazut ca ma descurc doar cu Red Dot Finder-ul;
- tubul meu e destul de mic incat nu l-am mai "incarcat" si cu o cautatoare optica.
Probabil ca o sa revin asupra deciziei si o sa incep sa folosesc din plin cautatorul-jumatate-de-binoclu.

Acum, o surpriza extraordinara pentru mine, chiar daca nu are nici o legatura cu astronomia: astazi, pe la ora 7 seara, ma uitam pe mare dupa pasari. Intr-o zona unde nu se duce lumea la plaja, din cauza stancilor, dar nicidecum izolata: se plimba foarte multa lume pe acolo, sunt si terase-restaurante etc.
Deci, ma uitam dupa pasari, cand mi se pare ca zaresc o inotatoare mai mare. Am zis ca am stat prea mult in soare si am vedenii
Dupa cateva secunde, 2 inotatoare!
Ii dau binoclul prietenei mele, dar ea nu vede nimic si nu are rabdare sa caute oarecum la intamplare.
Ok! Imi vad de pasari si vapoare, cand vad din nou inotatoare si apoi un cap mic si gri-deschis, de delfin!
De data asta ii dau binoclul, ii zic unde sa se uite si acum, starnita fiindu-i curiozitatea, are mai multa rabdare pana cand ii apare in oculare o spinare de delfin, dispare sub apa si dupa alte cateva secunde vede si ea un cap de delfin: mic, gri-deschis
Unde se roteau pasarile, foarte aproape deasupra apei, dar mentinand distanta, fara sa coboare pe apa, acolo am vazut si delfinii!
Probabil ca delfinii starneau-speriau pestii, pasarile ii vedeau si dadeau tarcoale sa-i inhatze!

Stiu ca nu e subiect de astronomie si de aceea imi cer scuze daca am poluat topicul, eventual rog sa fie editat si sterse ultimele randuri. Dar a fost prea frumos sa vad delfini in mediul lor natural, fie si numai prin binoclu si numai pentru cateva secunde, de aceea am impartasit aici entuziasmul meu.

Va multumesc.

[Milan Cristian]

In seara de 15 august am iesit la stele undeva in zona de deal-munte, si am prins cer senin sticla, ca mai toata saptamana.

Am inceput cu planetele: Marte mi-a aparut in ocular atat la 35x cat si la 70x ca un disc portocaliu lipsit de detalii. Saturn imi aparea insa ca un disc galben-maroniu cu inele proeminente in jurul lui

Trec apoi la DSOuri, unde incep cu M4, pe care il vad atat cu binoclul cat si cu telescopul ca pe o pata difuza, slab stralucitoare, fara granulatie. Incerc apoi, fara succes, sa caut M80, dar roiul refuza sa se arate

Trec in Sagittarus, unde arunc o privire de ansamblu cu binoclul. Frumos si iteresant cum mai toate minunile din Sagittarius (M8, M20, M24, M17, M22, M23, m25, M28) intrau intr-un singur camp de 8.2 grade. M8 imi aparea in binoclu ca o elipsa nebuloasa, cu cateva stele stralucitoare in centru. M24 se vedea ca o elipsa mai mare, in care se distingeau mai multe stele individuale. Restul se vedeau ca niste pete difuze in binoclu. Trec apoi la telescop, in ocularul caruia M8, elipsa nebuloasa, parea separata in 4 regiuni nebuloase, fiecare cu niste stele stralucitoare in centru. M24 era mult prea mare pentru ocularul telescopului si era deja separat in stele distincte. Capricioasa nebuloasa Trifida insa imi arata doar roiul central, din pacate fara nebulozitate. Ma chinui ceva sa gasesc nebuloasa Omega, dar eforturile imi sunt rasplatite cu o nebuloasa clara si bine conturata, care imi arata forma ei distinctiva (forma de ^ in ocularul de 20mm, cu lentila corectoare, forma de V in ocularul de 10mm, fara lentila). In timp ce cautam M17, ma impiedic de doua obiecte: M16 si M23 (starhopping-ul meu cam deviase de la traseu). M17 imi arata doar roiul central, fara nebuloasa, in timp ce M23, un roi deschis, imi parea ca o versiune in miniatura a lui M35, chiar si distributia stelelor imi parea similara. Fac o scurta pauza, dupa care trec la M28, care la 35x era o pata difuza, cu granulatie la 70x.

Trec apoi la palidele constelatii de toamna, unde, dupa ce imi iau reperele cu Stellarium, gasesc M2 atat cu binoclul cat si cu telescopul. In binoclu si la 35x imi parea o pata difuza, cu granulatie la 70x. E pentru prima oara cand gasesc roiul in 3 ani de observatii. Caut apoi M15, fara succes insa.

Apoi hotarasc sa vizitez bogata constelatie Cygnus unde indrept telescopul intr-un loc (aproape) intamplator si, spre mirarea mea, dau de M29. Roiul imi parea ca o pata difuza, cu 6 stele mai stralucitoare ce formau un dreptunghi in centru. Ma surprinde faptul ca gasesc roiul (il mai cautasem anterior, fara succes).

Spre final, ma indrept spre partea de nord-est a cerului, unde gasesc cu usurinta M31 (se vedea cu ochiul liber). Atat in binoclu cat si in telescop imi aparea ca o eliptica, nici un indiciu ca ar fi spirala. Observ apoi M33 in binoclu, unde imi aparea ca o pata slab stralucitoare, putin mai distincta cu vedere periferica. Cu toate astea, M33 mi se pare mult mai usor decat M51 si M81, pe care nu le-am gasit nici de data asta.

Trec apoi in Cassiopea si Perseus, unde gasesc frumosul roi deschis M34. Roiul dublu imi apare in binoclu ca doi norisori de sclipici lipiti, iar in telescop roiul este partial separat in stele. Gasesc, mai mult din intamplare, si roiul din Nebuloasa Soul, ce nu prezinta nebulozitate. Roiul se asemana mult cu M23. Inchei apoi turul cerului de august Melotte 20, un obiect frumos facut parca special pentru binoclu.

In timpul noptii am avut parte si de cateva Perseide, si nu o data m-am intins pe iarba ca sa observ cu binoclul frumusetea benzii laptoase a Caii Lactee.

Cer senin tuturor.

[Milan Cristian]

[Mircea Pteancu]

dreamer54

Te-ai distrat la mare ,nu gluma !
Felicitari si multumesc ca ai impartasit cu noi impresiile si observatiile.
Cat despre observatiile de naturalist ,eu unul le voi considera mereu binevenite , nicidecum off-topic.
Poate gresesc dar am asteptarea ca fiecare astronom amator este un iubitor si ocrotitor al naturii sub toate formele ei.
(Vezi ca un uituc ti-a trimis un mesaj pe pm... ).

Milan Cristian

Ar ajuta ca de fiecare data sa precizezi telescopul folosit.
De pilda as vrea sa stiu de ce M24 e prea mare si nu incape in campul vizual.
M24 e intradevar mare dar are ''numai'' 90 minute de arc (dimensiune declarata , deci dedusa din fotografii pe care apar stele pe care noi nu le vom vedea in telescop vreodata ) ; cea ce inseamna ca noi o vom vedea de cel mult 70- 80 minute de arc.
La M20 Trifida eu vad o nebuloasa minuscula , cu o stea dubla/multipla in centru ,nu un roi.
Roiul mentionat de tine nu este cumva M21 ?
Raportul tau de observatii este foarte frumos si interesant, sa nu ma intelegi gresit.
Discutam si asa inteleg si eu mai bine ce am vazut.
Asteptam cu interes urmatoarele rapoarte de observatii.

Mircea

[TheLycan]

Salutare,

Nu e descriere a observatiilor dar va rog pe voi sa descrieti daca ati avut succes.

Am incercat sa observ (fara succes) satelitii lui Marte, incepand din iunie si pana acum cateva zile, sperand ca o sa reusesc la close-by al planetei.
Sprea surprinderea mea, nu am reusit nici macar la ultima iesire la Comana, incercand atat cu luneta de 110mm, cat si cu un dobson de 300mm. Nici macar cu vedere laterala, nimic.
Acum Phobos si Deimos au intre 11-12 mag, ceea ce ar fi trebuit sa fie usor visibili intr-un cer curat, dar problema este glare-ul planetei, si faptul ca ei au rotatia foarte aproape.

Intrebarea mea e mai are rost sa ma straduiesc, a vazut cineva satelitii? Si daca da, in ce conditii?

[Erwin]

Hmm, cu 300mm ar fi trebuit să-i vezi, dar probabil trebuie un telescop lipsit de reflexii interioare, cu contrast ridicat, glare-ul minimizat. La Saturn am văzut sateliţi de mag. apropiată de 12 cu newtonianul Hinds (158/1240) însă doar într-o seară când a fost transparenţa foarte bună.