[Mircea Pteancu]

Spus la modul simplu ( sau ''simplet'' daca doriti ) o luneta simplet este dotata cu un obiectiv format dintr-o singura lentila convergenta, o lentila simpla. Asemenea lunete au fost principalul instrument astronomic in primul secol de la ''inventarea'' telescopului. Subiectul este dezbatut aici:

https://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.p...mp;start=0

Dar daca am vrea sa experimentam, sa facem observatii cu un asemenea instrument, apare intrebarea: ''cum se poate obtine o asemenea luneta simplet'' ?
Exista rare exceptii cand lunetele simplet se pot obtine din comert, de pilda kitul oferit de astromedia pentru construirea unei copii functionale a lunetei lui Galilei:

https://www.astroshop.eu/kits/astromedia-s...ifications

Dar , cel mai adesea, asemenea lunete sunt confectionate de catre constructorul amator care, in cele mai multe cazuri, este si astronom amator.

Numele lui Ovidiu Cotcas din Corunca, judetul Mures, este cunoscut membrilor forumului nostru deoarece cu ceva vreme in urma era si el membru al acestei comunitati.
Pasiunea lui Ovidiu sunt lunetele simplet pe care le construieste cu lentile care fie sunt obtinute din comert, fie sunt confectionate de opticieni amatori.
Una dintre lunetele construite recent de catre Ovidiu este o luneta cu focala de 1980mm. Obiectivul acestei lunete este o lentila menisc cu diametrul de 40mm si cu focala indicata. Lentila a fost cumparata de la Surplus Shed si apoi donata de catre doamna Carol de la ''60mmtelescopeclub''.
Asa cum a fost construita de catre Ovidiu, luneta este folosita cu o serie de aperturi la alegere, de la 32mm, 27mm, 25mm, 24mm la 20mm. Apertura preferata este cea de 24mm, imaginea fiind clara, fara cromatism exagerat si fara aberatie sferica sensibila.
Grosismentul maxim experimental atins la stele foarte luminoase a fost G= 158x, fara distorsiuni sau raze, cu discuri Airy mari, inconjurate de un inel luminos si alte cateva inele de difractie mai slab luminoase.
Luneta lucreaza bine doar la stelele duble vizibile cu ochiul liber, unde suporta mariri de pana la 116x.
La planete luneta da imagini bune pana la 80x iar la Soare , cu folie Baader evident, este folosit grosismentul de 61x.
Au fost insa efectuate si observatii Deep Sky la obiecte luminoase, folosind apertura de 32mm si grosismentul de 44x.

Atasez doua poze ale lunetei descrise mai sus.

( va urma )

Mircea

[Mircea Pteancu]

Sa vedem acum ce observatii se pot face cu luneta 32x1980mm.

Stele duble

Asa cum am amintit deja, luneta functioneaza bine la stelele duble luminoase, cele care se vad cu ochiul liber.

Castor/ Alfa Gem este inregistrata pe WDS drept STF 1110 AB, cu indicativul lui Friedrich Georg Wilhelm Struve, cunoscut si ca Vasily Yakovlevich Struve. Ca regula mnemonica, sa retinem STF ca insemnand ''Struve The Father''. Ca sa-l deosebim de urmasii din dinastia Struve si, indeosebi, de fiul sau Otto Struve al carui simbol este STT.

Dar caracterul de stea dubla al stelei Castor a fost de fapt descoperit de catre astronomul german Christian Mayer din Mannheim, in 1778 si poarta numarul Mayer 21 in catalogul sau de stele duble, primul din istorie. Catalogul sau a fost publicat in 1779 si are titlul ''Tabula nova stellarum duplicium''.

Atat Mayer, cat si cei doi Struve, au folosit lunete acromate. Mayer a avut drept instrument principal o luneta Dollond D=80mm ( trei inch si doua linii ) si F = 8 picioare, integrata in quadrantul de perete construit de catre John Bird.
Struve - tatal a observat intre 1824 si 1839 de la Dorpat cu celebra luneta Fraunhofer D=240mm. Apoi din 1839 a devenit directorul Observatorului din Pulkovo unde a lucrat cu lunete mult mai mari. Otto Struve a continuat munca tatalui sau la Pulkovo cu lunete tot mai mari.

Revenind la Castor, luneta simplet 32x1980mm a lui Ovidiu prezinta cele doua discuri Airy AB rezolvate, de forma perfect circulara la 79x iar la 130x / Plossl 15mm, dubla este separata cu spatiu negru mare.
Nu din spirit revizionist spun acestea dar rezultatul de mai sus arata ca ar fi fost posibil sa se descopere caracterul binar al lui Castor inca din vremea cand existau doar lunete simplet.
Vom vedea mai jos ca, desi nu pentru Castor ci pentru alte stele duble, asa s-a si intamplat.

Algieba / Gamma Leo sau STF 1424 a fost descoperita ca stea dubla in Septembrie 1782 de catre William Herschel care a folosit exclusiv reflectoare, deci asupra lui nu vom insista aici.
In luneta 32x1980mm, STF 1424 se vede ca cifra ''8'' atat la 79x cat si la 130x.

Mizar / Zeta UMa alias STF 1744 AB are o poveste interesanta. Mizar AB este dubla nr. 37 in Catalogul Mayer. Mizar apare si in primul Catalog Herschel de stele duble din 1782 . Acolo poarta Nr.2 din ''Third Class of Double Stars''.

Dupa Leos Ondra, duplicitatea lui Mizar a fost pentru prima data semnalata in scrisoarea trimisa la 7 Ianuarie 1617 de catre Benedetto Castelli lui Galileo Galilei :

''... una delle cose piu belle del cielo e non credo che nella nostra ricerca si possa desiderare di meglio ...''

adica

''... este unul dintre cele mai frumoase lucruri de pe cer si nu cred ca ne-am putea dori ceva mai bun in cercetarea noastra ...''


Reactia corespondentului meu Ovidiu a fost similara ( doar conforma jargonului actual ):

'' ... Mizar, sunt fenomenale la 44x cu ocular 45mm Huygens iar la 69x la fel.''


Pe WDS, respectiv StelleDoppie insa vedem 1755 ca anul descoperirii duplicitatii lui Mizar si nu anul 1617. Acelasi an este indicat si de catre Mayer, autorul primului catalog de duble. Anul 1755 nu este o alegere arbitrara ci este ''epoca'' la care astronomul James Bradley si-a redus masuratorile asupra lui Mizar AB. Acestea au fost primele masuratori de incredere si ele sunt consistente chiar si cu rezultatele obtinute in zilele noastre cu satelitul Hipparcos.

Asadar nu-i de mirare ca Mizar, dimpreuna cu Alcor si cu Sidera Ludoviciana ofera o priveliste astronomica splendida din vremea lui Castelli si pana azi. Este prima stea dubla descoperita vreodata in istorie iar descoperirea ei a fost efectuata cu o luneta simplet.

Atasez o captura de ecran din catalogul Mayer ''Tabula nova stellarum duplicium'', revizia mipt23 care apartine sfiosului subsemnatul si care a fost publicata in 2023. In aceasta vedem subliniate randurile referitoare la Castor / Mayer22 si Mizar / Mayer 37.
Cealalta captura de ecran este din primul catalog de stele duble publicat de William Herschel in 1782 si in care vedem descrierea observatiilor sale asupra dublei Mizar/ Zeta UMa.

(va continu )

Mircea

[iulian90]

Interesanta istoria lunetelor simplet si a observatiilor efectuate cu astfel de instrumente dl. Mircea.

Referitor la luneta lui Ovidiu, este remarcabil faptul ca poate atinge un grosisment maxim de 158x, egal cu 4,9D, adica de 4,9 ori apertura cea mai mare a lunetei, de 32mm, fata de limita teoretica de 2-2,5D adica grosisment de 70-80x la apertura de 32mm. Si chiar grosismentul de 116x e remarcabil de mare pentru o asemenea apertura. Deci luneta este de foarte buna calitate.

Felicitari lui Ovidiu si din partea mea.

[Mircea Pteancu]

Multumesc in numele lui Ovidiu, el vede postarile noastre !

Eu asa am inteles ca acela a fost un experiment pe o stea foarte luminoasa si doar pentru a vedea cum arata imaginea de difractie.

Dar este bine ca ai atins acest punct.
Texereau in prima editie a cartii sale ''La construction du telescope d'amateur'' recomanda amatorului sa aiba in trusa de oculare unul foarte puternic cu care sa studieze imaginea de difractie a telescopului sau. In vremea lui Texereau, cele mai puternice oculare care se putea obtine aveau focala de 3mm sau 4mm.
Imaginea de difractie ne spune multe despre telescoapele noastre. Fie ca ne place ceea ce ''auzim'', fie ca nu.

Mircea

[Mircea Pteancu]

Se pot face si alte observatii cu luneta de 32x1980mm, nu doar de stele duble.

Pentru DSO au fost testate aperturile de 32mm, 27mm si 24mm.
La aperturile de 27mm si 24mm creste calitatea si contrastul dar si cu apertura de 32mm stelele se vad circulare, fara raze sau aberatii importante.
Obiectele ceresti pe care a fost testata luneta au fost M44/ Praesepe, M45/ Pleiadele si M42/ Marea Nebuloasa din Orion.
In roiuri, la marirea minima disponibila de 44x, stelele se vad ca niste ''bilute''.
In zona centrala din nebuloasa M42 imaginea este intunecoasa dar se vad stelele care formeaza Trapezul.

Dintre obiectele Sistemului Solar, aceasta luneta a fost testata doar pe Jupiter unde , la 116x, se vad benzi de nori.

Atasez inca o imagine cu aceasta luneta care este similara cu una din propunerile constructive ale lui Matei Alexescu din revista ''Tehnium''.

( va urma )

Mircea

Mircea

[catalin dumitru]

E mai "prăjină" decât luneta mea de 40/1000 mm din tuburi de aspirator .

Cu un obiectiv 10x de microscop școlar pe post de ocular, vedeam de la 300 metri muștele care se ștergeau pe picioare , înainte să intre pe geam , în zilele însorite . La Lună , cu ocular 10x de microscop, era spectacol.

[Erwin]

La primele mele încercări de a obține un instrument astronomic am construit o lunetă cu un menisc de ochelari de 0.75 dioptri, pe vremea aceea era un atelier de ochelari la mine în zonă, l-am rugat pe nenea să-i reducă diametrul la 60mm pentru a-l putea monta într-un tub de carton de la hârtie de calc. Pe post de focalizator am folosit 2 tuburi de aluminiu care culisau unul în altul iar ca ocular un ansamblu de 2 lentile convergente, grupul mobil dintr-un obiectiv foto cu zoom. Am făcut și niște diafragme în interior ceea ce au redus destul de mult luminozitatea dar și aberațiile cromatice. Imaginea Lunii era foarte faină, cu multe cratere vizibile. Însă observații prea multe nu am putut face în lipsa unei monturi și a unui trepied. Era dificil de țintit ceva pe cer și de ținut în mână. Pe timp de zi imaginea era clară dar întunecoasă.

Abia după ce-am intrat aici pe forum și am citit mai multe despre optica telescoapelor și a lunetelor m-am dumirit că am nevoie de un obiectiv acromat, așa că am construit luneta Fraunhofer de 80x900 cu care am făcut multe observații de toate felurile.

[Mircea Pteancu]

Multumesc lui Catalin si lui Erwin pentru rememorarea acelor momente deosebite !

E tare termenul de ''prajina'' ...
Printre astronomii amatori din Ungaria circula expresia ''dio vero'' adica ''batator de nuci'' atunci cand vorbesc despre asemenea lunete.
Dupa ce am devenit amatori cu ceva experienta, mult mai greu ne uimeste si ne incanta vreun instrument in aceeasi masura ca primele noastre lunete simplet.

Dar la Ovidiu, lunetele simplet nu sunt un surogat. El se apleaca asupra subiectului cu toata atentia de care este in stare, isi construieste lunetele cu foarte multa migala si pasiune.

Dintre autorii romani de carti pentru astronomii amatori, Matei Alexescu este cel care a popularizat cu pasiune luneta simplet din lentile de ochelari. El a si folosit mult la observatii asemenea instrumente. Nu a incetat sa pledeze in favoarea lunetelor simplet nici dupa ce a devenit laureat al Societe Astronomique de France pentru observatiile sale planetare. Instrumentul sau personal a fost un telescop Nasmyth, construit cu o oglinda de 200mm, primita de la prietenul sau Jean Dragesco.

Atasez doua dintre articolele lui Matei Alexescu in care descrie si da sfaturi constructive amatorilor sa construiasca lunete simplet.
Desigur, vremurile s-au schimbat - si inca in bine, acum oricine isi poate cumpara telescop.
Nu ma va contrazice insa nimeni ca aceste articole au farmecul lor melancolic si usor vetust.

Mircea

[catalin dumitru]

Recitind indicațiile lui Alexescu și ale lui Ion Corvin Sângeorzan, îmi vine să postez aici șmecheriile le care le-am aplicat eu și care au dus la construirea lunetei , cu mult mai puțină bătaie de cap .

[Mircea Pteancu]

Catalin

Nu numai ca nu te impiedica nimeni ci dimpotriva, esti invitat cu drag.

Ca sa nu se creada ca numai Ovidiu construieste lunete simplet, iata in atasament luneta mea simplet, construita prin 1990.
Obiectivul era o lentila de ochelari IOR de +1D, deci un metru focala. I-am confectionat mai multe diafragme, de 32mm, de 25mm si de 15mm.
Imaginea aperturii de 32mm era inutilizabila, am efectuat cele mai multe observatii cu apertura de 25mm. La Soare insa trebuia sa utilizez diafragma de 15mm.
Deci luneta a avut, sa zicem, parametrii D=25mm F = 1000mm , F/ 40.
Pentru confortul observatiei ( si pentru ca pe atunci aveam unde sa fac prelucrari mecanice) am construit luneta cu o prisma de microscop inglobata permanent, deci a fost o luneta cotita.
Marirea utilizata frecvent a fost 40x obtinuta cu un ocular Huygens de microscop IOR 10x adica f = 25mm.
Aberatia cromatica si cea sferica a lunetei erau tolerabile.
Atasez si un mic extras din jurnalul meu de observatii din care se vede ca am observat ( cu aceasta luneta), la una dintre sesiuni, planeta Jupiter cu trei sateliti galileeni, roiul M44 in care am numarat 19 stele , Alcor si Mizar dar am dat chix si nu am gasit Delta Cep si Mu Cep.
Benzile lui Jupiter nu le-am vazut niciodata cu luneta simplet.
Dupa cum se vede din extrasul din jurnal, deja efectuam observatii tip ''Sidewalk Astronomy'' chiar daca instrumentul era doar acea luneta simplet. La pomenita observatie au participat si zece trecatori. Digul Muresului este loc de promenada, acolo publicul nu lipseste niciodata.

Poza lunetei este facuta cel mai devreme in 1995 deoarece reflectorul din imagine este prima incarnare a ceea ce acum se numeste ''Ratusca cea urata'' D= 125mm F/6.9. Primele observatii din jurnal cu acel reflector dateaza din 1995 si de acolo stiu sa datez cumva poza.
In stanga de ''Ratusca'', aflata in stadiul de boboc, se vede rockerul dobsonianului meu D= 160mm F/9.

Mircea

[Erwin]

A doua lunetă pe care am încercat s-o construiesc a fost tot cu o lentilă simplet, cu antireflex, de 60mm diametru însă cu focala scurtă, de vreo 400mm, găsită în târg la un nene care a lucrat la IOT (după 1989 s-a desființat). Am mai luat de la el și câteva dublete pe care le-am folosit ulterior ca să fac un ocular și o lunetă căutătoare de 30mm folosită la luneta de 80mm și alte instrumente, cu bune rezultate. Tubul era un cilindru de copiator vechi, cu diametrul de 60mm. Am dat la un strungar care mi-a făcut celula și o adaptare la un focalizator elicoidal de la un obiectiv de aparat de mărit rusesc. Am folosit chiar și obiectivul ca ocular. Însă, cum era de așteptat, chiar dacă am pus diafragme, imaginea era spălăcită și aberațiile cromatice erau prea mari. Poate ar merita să o refac folosind un obiectiv de binoclu.

Mircea, îmi aduc aminte că m-am uitat prin 2 lunete Galilei (și/sau Kepler?) mai scurte, făcute de tine și care m-au impresionat prin claritate și bogăția de detalii, chiar dacă au câmp și mărire mică. La luneta tip Galilei apare un efect interesant, că vezi mai mult câmp dacă miști ochiul în raport cu axa.

[Mircea Pteancu]

Erwin

Da, ai dreptate, pentru focala de 400mm, apertura de 60mm este enorma. Inca de la Huygens avem un tabel cu aperturi si focale recomandate pentru lunetele simplet. Luneta mea Kepler, amintita de tine, are apertura conforma tabelului lui Huygens, usor rotunjita la 15mm.
De fapt Huygens a recomandat 14mm sau, mai exact, jumatate de tol/ inch francez pentru focala de un picior, deci vreo 300mm.
La 400mm focala presupun ca apertura acceptabila ar fi de 15mm, cel mult 16mm.
De aceea micile lunete simplet pe care le-am confectionat au imagine buna deoarece au aceasta diafragmare foarte brutala.

Dar sa luam nota de o mica luneta simplet cu apertura de 14mm si focala de un picior care a contribuit enorm la progresul stiintei astronomice. Cu o asemenea luneta a intocmit astronomul francez Nicolas Louis de Lacaille catalogul sau de stele al emisferei sudice, intitulat ''Coelum Australe Stelliferum''.
Cu mica luneta de 14mm au fost masurate 10.305 stele sudice. Lacaille a publicat si o lista de 42 obiecte nebuloase ale cerului austral.
Multe dintre stelele masurate au fost incluse de Lacaille in cele 14 noi constelatii create de el.
Dar lista de obiecte nebuloase contine obiecte inaccesibile lunetei de 14mm deci este foarte probabil ca Lacaille a folosit si lunete mai mari. Dar si acelea au fost tot lunete simplet, acromatele apartineau inca viitorului cand se intamplau toate acestea.

Oare cate dintre telescoapele incomparabil mai mari de mai tarziu se pot lua la intrecere in realizari cu mica luneta simplet a lui Lacaille ?

Am pe undeva o nota despre Camille Flammarion confirmand apertura de 14mm a lunetei folosite de catre Lacaille. Flammarion a fost intotdeauna foarte bine documentat, de cele mai multe ori din surse primare.

Mircea

[Erwin]

Da, și eu am folosit o diafragmă brutală la luneta scurtă... Însă pe atunci nu eram destul de informat și experimentasem prea puține lucruri. Poate o caut și o refac cum trebuie, lentila era plan-convexă cu antireflex pe ambele fețe. S-ar putea să obțin rezultate mai bune dacă refac diafragmele și le pun unde trebuie și folosesc oculare corespunzătoare.

[tavi 84]

Surprinzator ce poti vedea chiar si cu diametre asa meschine ale obiectivului,tin minte ca luneta din setul de optica RDG pentru copii avea un obiectiv de circa 8 mm si un grosistment 7X si facea vizibile mult mai multe stele in centura lui Orion desi practic nu aduna mai multa lumina decat ochiul liber.
Primele observatii pe care le-am facut vreodata cu un instrument,au fost tot cu o improvizatie dintr-o lentila de ochelari pentru obiectiv si niste lentile de plastic ca ocular.Nu aveam nici cunostinte minime de optica,m-am ghidat dupa ilustratiile disponibile intr-un dictionar.Asa am observat atunci cometa Hale-Bopp pe cerul de seara.

[Mircea Pteancu]

Erwin

Te invit cu drag sa ne povestesti reconstruirea lunetei simplet si observatiile pe care vei reusi sa le faci cu ea.
( Nici eu nu am de gand sa-l las pe Ovidiu sa manance singur toata prajitura ... Inainte de plandemie am experimentat cu niste lentile pentru a construi o luneta olandeza cu marirea undeva intre 6x si 8x pentru a reconstitui observatiile selenare ale lui Thomas Harriot. De reluat ...)

tavi84

Sunt impresionat de cele relatate de tine. Iata adevaratul spirit al astronomului amator care depaseste cu seninatate greutatile de toate felurile pentru a observa cerul !

Va propun un nou ''episod'' despre lunetele simplet ale lui Ovidiu Cotcas. Cea mai mare luneta construita si testata de el are apertura de 64mm si focala de 5,5 metri. Lentila biconvex simetrica a fost slefuita de catre TaviF, alt fost coleg de forum si o vedem in una din pozele atasate mai jos. Luneta ofera, dupa relatarea lui Ovidiu:

''imagini deosebite de o calitate exceptionala la Luna, Soare , planete si stele foarte stralucitoare.''

Partea monturii care sustine si pozitioneaza obiectivul este de tip Dobson, intreaga montura este insa o adaptare a materialelor disponibile la sistemul de luneta numita ''aeriana'', traducerea corecta a termenului ''aerial'' din engleza.
Sistemul a fost inventat de catre Huygens si, asemenea lui, vedem cum Ovidiu foloseste la partea oculara rombul articulat, reglabil intr-o rama. Articulatia sferica dinspre obiectiv a fost inlocuita cu montura Dobson deoarece lui Ovidiu ii lipseste pilonul (sau catargul) de inaltime adecvata unor lentile cu focala atat de lunga. Pentru orientarea obiectivului, a monturii Dobson de fapt, franghia folosita de Huygens a fost inlocuita cu un brat de lemn compus din mai multe segmente.
Cu acest sistem, ne spune Ovidiu, se pot

''...observa usor Luna in special, la stele si la planete este mai dificil cu acest sistem. Pentru a observa stele si planete folosesc ocularul intr-o mana iar cu cealalta caut obiectele folosind acel brat de lemn.''

Anul trecut a fost observata planeta Jupiter cu aceasta luneta care a oferit cea mai senzationala imagine vazuta pana atunci de Ovidiu, cu detalii precum norisori intre benzile majore de nori.
La Saturn s-a putut distinge diviziunea Cassini ( observatie imposibila cu o luneta aeriana conform unui intreg grup de lingatori francezi de ecrane de telefon si care - nu stiu nici ei de ce - se autonumesc ''astronomi'' ) si banda de nori.
Luna este

'' ...adevarata delectare fiind obiectul principal de observat cu acest refractor lung. Inaltimea maxima de observare este de 42 grade daca stai pe jos culcat pe iarba cu ocularul in mana, nu se poate mai sus .

Detaliile observabile pe Luna sunt cu adevarat deosebite, in conditiile in care aberatia cromatica este foarte scazuta fata de o luneta acromata la F/12, ne spune Ovidiu. Grosismentele maxime testate au fost 132x/ ocular f= 40mm si 172x/ ocular Plossl 32mm. Au mai fost testate maririle de 131x si 122x obtinute cu oculare Huygens de constructie proprie cu focalele de 42mm, respectiv 45mm.
Din Universul sideral a fost studiata imaginea de difractie a lui Sirius, cu un disc Airy perfect circular si multe inele de difractie dar fara raze sau alte artefacte. Stelele duble foarte luminoase precum Mizar, Castor si Algieba au fost separate cu spatiu negru mare si cu culorile stelelor bine vizibile.
Imaginea acestor stele a fost observata cu ocularul tinut in mana, plaja de focalizare fiind mare. Dificultati insurmontabile incep sa se manifeste la utilizarea lunetelor aeriene. Obiectele Deep Sky sau de cer profund nu pot fi observate deoarece gasirea lor este practic imposibila, obiectivul nu se vede in intuneric pentru a sti cum sa-l orientezi.

Propun celor ce citesc aceste randuri sa retina ca, pentru a efectua aceste experimente, Ovidiu a trebuit sa-si vanda celelalte telescoape, dobsonianul de 200mm si luneta acromata de 70mm.
La ora actuala, el face observatii astronomice doar cu lunetele simplet pe care le construieste si le iubeste atat de mult.

In pozele atasate vedem luneta aeriana D=64x5500 mm in doua ipostaze, lentila obiectiv slefuita de TaviF si o observatie solara prin proiectie pe ecran, efectuata cu aceasta luneta.

Mircea