[marcel jinca]

UN COLŢ DE ISTORIE
67 de ani de la descoperirea cometei Daimaca 1943c.


Victor Daimaca (1892 – 1969)

S a născut la 22 august 1892 în Turnu Severin.
A absolvit Liceul „Traian“ din Turnu Severin, apoi Facultatea de matematică a Universităţii Bucureşti (unde a avut profesori pe Gh. Ţiţeica, Dimitrie Pompeiu, N. Coculescu ş.a.).
După absolvirea facultăţii s a încadrat profesor de matematică la Şcoala de meserii Vădeni, de unde în scurt timp, s a transferat la Şcoala Normală de băieţi, predând, în perioadele 1930 – 1934 şi 1947 – 1948, aritmetica (în special), algebra şi geometria. Între anii 1934 – 1947 a fost profesor la Liceul „Tudor Vladimirescu“ iar din 1948 până în 1950 a predat la Liceul Economic Târgu Jiu, după care s a transferat la un liceu din Bucureşti.
Pasiunea pentru astronomie a avut o din copilărie, iar interesul pentru bolta cerească i a fost sporit de studierea unei cărţi de astronomie, cumpărată de fratele său mai mare şi mai ales după ce în anul 1907 a observat cometa „Daniel“.
Elev în ultimii ani de liceu, Victor Daimaca a înfiinţat pentru colegii săi, un cerc de astronomie.
Aşa cum se destăinuia în amintirile sale, astronomia l a hotărât pe Victor Daimaca, proaspăt absolvent al facultăţii de matematică, să şi aleagă o catedră la Târgu Jiu
Dr. C. Lupescu, profesor de igienă la Liceul „Tudor Vladimirescu“ ne a lăsat moştenire în cartea „Biografii sentimentale“ precizări legate de Victor Daimaca şi activitatea sa. În prima parte a anului 1943 Victor Daimaca a procurat, de la un refugiat polonez în Lagărul Târgu Jiu, un binoclu Göertz, care mărea de 15 ori zonele de observaţie.
Cu acest binoclu în noapte dintre zilele de 2 şi 3 septembrie 1943 (spre dimineaţă) a observat o cometă la limita dintre constelaţiile Lynx şi Ursa Major. A repetat observaţia încă două nopţi. La 5 septembrie 1943 Victor Daimaca a telegrafiat Observatorului Astronomic Bucureşti următoarea telegramă: „Cometă nouă, mărimea 8, în Lynx, pe linia Alfa Gemenii, Epsilon Ursa Mare. Deplasarea diurnă 2 grade spre Ursa Mare“.
Telegrama a ajuns la Bucureşti cu o întârziere de 24 ore, fiind interceptată de GESTAPO, care în vreme de război a verificat o să nu fie o comunicare subversivă, de spionaj, mai ales că era expediată de la Târgu Jiu, unde se afla Lagărul de deţinuţi politici.
Astronomul Călin Popovici de la Observatorul Astronomic Bucureşti a făcut atunci notaţia – observare:
„De îndată ce vremea ne a permis am căutat astrul, găsindu l cu uşurinţă la 9 septembrie 1943. Cometa era uşor vizibilă cu căutătorul ecuatorului şi la limita de vizibilitate cu un binoclu Zeiss, care mărea de 6 ori. Era un astru difuz, fără nucleu stelar, cu un rudiment de coadă“.
La 10 septembrie descoperirea, cu observaţiile astronomilor de la Bucureşti au fost transmise Biroului Central de Telegrame Astronomice ale Uniunii Astronomice Internaţionale de la Copenhaga, care a omologat descoperirea sub denumirea „DAIMACA – 143“, a comunicat o observatoarelor astronomice din întreaga lume şi a înscris o în Atlasul astronomic.
La 19 septembrie 1943 Cometa – Daimaca, situată la 49,5 milioane km de Pământ, a fost observată de Peltier şi Shapley în S.U.A.
Societatea Astronomică a Pacificului din S.U.A. a bătut o medalie de onoare pentru Victor Daimaca despre care dr. C. Lupescu a scris în „Bibliografii sentimentale“:
„Colegul meu astronom, plin de satisfacţie, mi a arătat o medalie de bronz, cât o palmă, groasă de un deget, ce avea înscris pe ea cu litere în relief numele profesorului Daimaca, descoperitor al cometei ce i poartă numele“.
Textul brevetului medaliei avea următorul conţinut: „Această medalie instituită în anul 1890 de Josep D. Drandol, este decernată lui VICTOR DAIMACA, pentru descoperirea cometei din 9 septembrie 1943“.
Continuând să cerceteze cerul, Victor Daimaca a descoperit la 16 decembrie 1943 o nouă cometă în constelaţia Vărsătorului, care a fost observată simultan în alte zone ale globului şi de astronomii Van Gent şi Peltier, astfel că acesta a primit denumirea la toţi trei.
În anul 1950 s a stabilit totuşi la Bucureşti unde şi a continuat activitatea didactică la un liceu, dar şi activitatea de cercetare la Observatorul Astronomic Bucureşti, unde a lucrat până la sfârşitul vieţii în 20 mai 1969, fiind „deosebit de preţuit de toţi colegii pentru pasiunea sa ştiinţifică şi cunoştinţele de astronomie. Avea o memorie fantastică, un ochi perfect de astronom şi cunoştea cerul extraordinar de bine“.

Sursa:
www.informatiagorjului.ro
14/02/2010

[Mircea Pteancu]

Marcel
Foarte interesant articolul,multumesc .In intensa ta activitate ta de popularizare a Astronomiei cred ca te ajuta si te motiveaza faptul ca l-ai avut in Targu Jiu drept inaintas pe Victor Daimaca.Ma bucur ca-i cinstim memoria si te rog in viitor sa vii cu eventualele noi date despre acest mare astronom practician.

Nu stiu care o fi situatia acum la Observatorul Bucuresti dar in trecut (stiu din surse sigure) unii dintre savantii de acolo recunosteau pe cer doar Ursa Mare .Desigur ca Victor Daimaca s-a evidentiat prin cunostintele sale de Astronomie Practica.
Cu toata boscorodeala la moda pe tema stringurilor,a gaurilor negre, a materiei lipsa si a altor aiureli ,despre care ti se spune din start ca nu pot fi observate practic, cred cu sinceritate ca situatia nu s-a imbunatatit.

Revenind la Victor Daimaca si descoperirile sale de comete,am publicat la Istoria Astronomiei un ''Catalog de binocluri Goerz'',preluat de la Peter Abraham.In acest catalog singurul binoclu Goerz cu grosismentul de 15x este acesta:

15 x 52 Magna 4,5 $120 80yd/1000yd

Datele de mai sus insemnand:grosisment 15x/obiective 52mm diametru/camp vizual efectiv 4.5 grade/primul pret la lansare/campul la observatii terestre, in yarzi.
Poate zoth ne ajuta si ne spune daca am identificat corect instrumentul.

Binoclul lui Daimaca a fost mentionat in cartile romanesti si drept ''delfort''.Acesta a fost numele unui alt binoclu,insa cu grosisment de 18x si produs de Carl Zeiss:

18 x 50| DELFORT | 49 |1919-1930|1180| PORRO II

Delfort-ul insa a avut un grosisment prea mare pentru cautarea de comete iar campul vizual efectiv este prea mic la 2.8 grade.Un Delfort poate fi vazut la acest link:
http://www.technika.nu/modules/tinycontent1/index.php?id=18

fiind radical diferit constructiv de cel pe care marele nostru inaintas il tine in mana in poza publicata de Marcel.Asadar instrumentul lui Daimaca a fost un Magna Goerz,cum s-a precizat in articol, nu un Delfort Zeiss.
Mircea