[horatius]

Dupa munci seculare, care au durat 4 luni, am reusit sa scoatem un nou numar al revistei Pagini Astronomice.

Din cuprins:

- Astronomie geodezica - determinarea latitudinii si longitudinii prin observatii astronomice;
- Astrofotografie - camere ccd;
- Iesiri la observatii;
- Observatii astronomice urbane - Istorisiri personale din mijlocul Bucurestiului;
- Calendar astronomic

Revista poate fi descarcata de la adresele urmatoare:
- pagina principala STARMAX: www.skywatcher.ro
- pagina Societatii Astronomice Andromeda: www.astrocluj.ro
- sau direct accesand linkul http://www.astrocluj.ro/Revista/Pagini_astro_mai2011.pdf (atentie, fisierul are aproape 5 Mb)

Revista Pagini Astronomice este rodul colaborarii dintre membrii Societatii Astronomice Andromeda, sustinut de STARMAX si colaboratori care contribuie la popularizarea astronomiei prin articolele si imaginile trimise.

Cu ocazia aceasta invit si pe alti amatori care doresc sa isi exprime ideile sau sau isi publice pozele sa ne trimita articole, idei, imagini realizate etc.

[MariusP]

Descarcata, citita, interesanta! Mi-a placut articolul lui Teo de la paginile 17-20...

[Andi]

Articolul de astronomie geodezică este interesant; are însă greşeli nu numai gramaticale!

[horatius]

Greselile gramaticale minore le-am observat acum dupa a n-a citire. Dar cele stiintifice care sunt?

[Teo]

Foarte interesanta revista !
Multumesc pentru publicarea articolului meu.
Voi scrie ori de cate ori va fi posibil si bineinteles daca ma voi pricepe in domeniul respectiv.
Este o reala placere sa pot impartasi si altora din experienta mea si din tainele acestei frumoase pasiuni care ne leaga pe toti cei prezenti aici pe forum si nu numai.
Ori de cate ori veti dori, va rog sa imi propuneti cate o tema pentru un articol.
Succes in continuare !

Cu stima,
Teo.

[Andi]

[theogon]

Da Andi, ai dreptate, razele luminoase cad pe faţa AB a prismei şi nu SB (o eroare de redactare care îmi aparţine).
Pe de altă parte din condiţiile ce se cer ca instrumentul (astrolabului) perfect reglat să măsoare distanţe zenitale aparente de 30 de grade, este necesar:
1. ca prisma să aibă unghiuri egale, feţe plane, deci muchiile paralele şi să fie perfect omogenă.
2. muchia A a prismei să fie perpendiculară pe planul de vizare al astrului, în momentul coincidenţei celor două imagini. Pentru acesta este suficient ca axul optic al lunetei să fie perpendicular pe muchiile prismei şi coincidenţa celor două imagini să se facă în planul axului normal la muchii.
3. Egalitatea unghiurilor se poate asigura (potrivit cursurilor de prin anii '70) cu precizia de 1' ceea ce, după cum s-a dovedit teoretic este suficient pentru o precizie de +-0'',1.

Poate că era bine ca editorul să fi păstrat notaţiile consacrate notate cu literele alfabetului grecesc pentru latitudine şi longitudine, dar cred că esenţa problemei s-a putut discerne: cunoaşterea cu o precizie suficientă a unor elemente privind poziţia pe suprafaţa terestră, incumbă o abordare observaţională cât şi matematică nu tocmai simpla, pe care am încercat să v-o prezint succint.[/u]

[Andi]

Pentru mai multă claritate, un desen şi o formulă calculabilă cu Excel sau un mic program. O să revin cu formula dezvoltată în serie de puteri şi calculabilă cu tabele.

[theogon]

Complectările sunt bine venite, iar desenul explicitează originea triunghiului de poziţie al stelei.
cum, cos z = sin h -vezi formula (1), în final se obţine acelaşi rezultat.

[Andi]

Este nevoie de corecţie de altitudine (Df2 = - 0",171 H sin 2f)?

[theogon]

Este necesară introducerea corecţiei de altitudine deoarece observaţiile se fac pe suprafaţa fizică, ce trebuuiesc reduse la elipsoid. Vom avea o verticală la geiod şi o normală la elipsoid.
Punctele determinate se raportează pe suprafaţa matematică a elipsoidului, deoarece geoidul nu poate fi descris matematic.
Aşadar nu există identitate între verticală şi normală decât în punctul fundamental (unde elipsoidul este tangent la geiod).
Cum gravitaţia determină verticala, şi cum gravitaţia variază în funcţie de latitudine, cât şi de înălţimea punctului, principiul aplicării aceste formule a fost pus în evidenţă.
Deci Df2 (sau mă rog fi grecesc) = - 0'',171 H x sin 2f,
unde Df2 este corecţia, f este latitudinea, iar H este înălţimea (cota) punctului dată în km.

[Andi]

Nu e mai bine altitudinea ortometrică?
Câmpul gravitaţional terestru influenţează direct planul orizontal al băii cu mercur.
Oricum, în articol trebuia precizat că nu este vorba de altitudinea faţă de nivelul mării.

[theogon]

1.Definim altitudinea ortometrică ca fiind distanţa dintre punctul de pe suprafaţa terestră şi geoid de-a lungul liniilor de forţă.
Cum geoidul este definit ca suprafaţa echipotenţială - suprafaţa medie a mărilor şi oceanelor prelungită sub contimnente, altitudinea ortometrică diferă puţin de altitudinea faţă de nivelul mării. La noi în ţară pentru zonele muntoase (unde există o aglomerare de mase mai mare decât pentru zonele de câmpie) această diferenţă este de caa 1 m. Cum ordinul de mărime pentru H este km, diferenţa dintre altitudinea ortometrică şi cea faţă de nivelul măriieste neglijabilă şi de aceea nu am mai precizat-o.
2. Evident că şi baia de mercur este influenţată de gravitaţia terestră. Este motivul pentru care se aplică corecţi de altitudine pe care am descris-o la postul anterior.
În cazul concret al ţării noastre cu f(fi) = 45 grade şi H=1 km (altitudinea faţă de nivelul mării) şi H ortometric = 0,999 m avem
df = -0'',171 x 1 = - 0'', 171 cazul 1
df = -0'',171 x 0,999 = -0'',1708 cazul 2
În practică, pentru determinările astronomo geodezice, precizia unghiului este dată până la sutimea de secundă de arc.

[Andi]

Aşa se explică lipsa corecţiei de altitudine din anuare (nu numai cele româneşti) şi a corecţiei datorate mişcării polare.
Sunt totuşi sesizabile cu aparatură adecvată.