[mircear]

[Tavi F.]

Revin cu o ultima pledoarie oarecum offtopic, dar legata de subiectul comparatiilor cromatismului.

Imaginile vorbesc de la sine, iar ultima reprezinta o dovada incontestabila a relevantei metodei (a) propuse de mine in scopul egalizarii amplificarii (aducerea imaginilor la aceeasi scara). Dupa cum era de asteptat, la marirea digitala a imaginii ce fusese micsorata si salvata astfel, se atenueaza detaliile, dar nu asta ne intereseaza, in schimb, proportiile halourilor cromatice cit si intensitatile culorilor (naturale si false) ramin practic neschimbate.

Daca ne gindim la "stacuiri" si prelucrari pentru evidentierea detaliilor latente captate, atunci devine mai important formatul si comprimarile imaginilor brute, insa pe primul loc sta focala rezultanta... La un raport F/D=5, in nici un caz nu ne vom astepta la stoarcerea celor mai fine detalii teoretic accesibile pupilei de intrare (vedem in astrofotografia planetara, se ajunge la ~F/30).

P.S.: Repet, varianta sanatoasa si sensibila in demascarea aberatiilor (sau macar a tulburarilor produse de acestea), existente inaintea ocularului, e cresterea raportului F/D prin marirea distantei focale rezultante.

[Teo]

Am rezolvat si eu cu problema expunerii in prime focus la luneta mica.

De aceasta data am putut face comparatia fotografica intre cele doua lunete, in prime focus.

Luneta de 120 mm/600 mm si cea de 120 mm/1000mm ambele Sky-Watcher.

Aparatul utilizat a fost Canon EOS 400 D.

Umbrele difuze ce apar in imagini sunt data de crengile si frunsele copacului aflat in fata ferestrei mele.

Pentru o mai buna calitate a pozelor, dati click pe ele pentru a face zoom.

[dragos.n]

Da, acum se vede clar diferenta intre cele doua lunete. Rezolutia e mai buna la cea de 1000mm, si aberatiile cromatice destul de evidente, mai ales in cea de-a doua serie de imagini la cea de 600mm Oricum, luneta 120/600 da o imagine destul de buna. Cel putin la aceasta marire, de 19,2x.

[Teo]

Asa este.

Ambele lunete se comporta destul de bine pentru diametrul si focalele lor. Chiar daca au obiective acromate si nu APO. Oricum, pentru "all-purpose telescope" sunt destul de reusite. Varianta lunga, evident putin mai performanta dar si cea scurta, mai ales pentru travel.

[Teo]

Am gasit pe o pagina de net niste poze facute prin luneta de 120/600 la nebuloase.

Scoate niste imagini reusite. Acum nu stiu daca toate de pe pagina sunt luate prin aceeasi luneta sau si prin alte instrumente.
Imaginile se gasesc aici :

http://astropic.heimat.eu/deep_sky_bilder5.htm


Evident, e nevoie si de o camera buna si procesare de calitate, dar totusi imaginile arata foarte bine.

[Teo]

In urma cu cateva zile am construit provizoriu, o diafragma din carton pentru luneta de 120/600 mm.
Aceasta diafragma ii micsoreaza apertura la 80 mm.
Prin urmare vom obtine o luneta de 80/600 mm cu un raport f/d= 7.5

Vreau sa va spun ca la planete ( Jupiter ) si Luna , situatia s-a imbunatatit enorm.
Am marit pana la 150 X cu un ocular Planetary de 4 mm focala si imaginile inca se pastrau clare iar cromatismul era aproape absent. Doar urme fine pe marginile craterelor.
La 150 X se vedeau bine cele doua benzi noroase principale de pe Jupiter precum si cei 4 sateliti galileeni.

In acest fel voi putea folosi luneta la planete si Luna iar pentru nebuloase si roiuri de stele o voi deschide la maxim, adica la 120 mm unde cu siguranta pe un cer negru va da niste imagini foarte bune.

Astept sa ii fac un test si pe Saturn. Mai intai fara diafragma, apoi cu diafragma de 80 mm.

Nu este greu ca aceasta diafragma sa o transform in una solida si sa o iau cu mine ca si accesoriu al lunetei in excursii. Practic va arata ca un capac de borcan, gaurit in centru.

Am facut proba si cu capacul original al lunetei, ce are o deschidere in centru de aprox. 5 cm.
Imaginile sunt lipsite de cromatism dar mult mai intunecoase de la 100 X.
Nu se merita sa lucrez cu ea doar la 5 cm apertura.
Oricum, consider experimentul cu diafragma de 8 cm unul reusit pentru planete si il recomand oricui are o astfel de luneta in dotare.

[Teo]

Aveti aici un blog al unui astronom amator spaniol, de la care mi-a venit ideea cu diafragma de 80 mm.
El este posesorul unei lunete identice cu a mea, adica Sky-Watcher 120/600 mm seria albastra.
A construit si el o astfel de diafragma de 80 mm si puteti citi la ce rezultate a ajuns.
Traducerea se poate face cu Google Translate introducand linkul acelui site in translator.

http://cosmosmysterium.blogspot.com/2009/0...20600.html


Iar aici aveti linkul de la Google translator :

http://translate.google.com/

[Mircea Pteancu]

Teo
este foarte bine ca te straduiesti sa optimizezi aceasta luneta si iti urez succes in continuare,eu cred ca esti pe calea cea buna.
Mi se pare insa incorect sa discutam despre aberatia cromatica a unui dublet clasic deschis la F/5.Acea luneta a fost construita pentru observatii de camp mare la grosismente mici.Ar putea sa fie executata de Astro Physics sau Zeiss si tot ar prezenta cromatism.
In schimb apertura de 5 cm prevazuta in capacul instrumentului este foarte corecta.Majoritatea lunetelor cu dublete clasice de 50mm au focal de 600mm deci F/12 si nu intamplator.
Ar trebui poate sa acorzi atentie acestui amanunt.Daca obiectivul este bine proiectat si executat, atunci luneta ta,diafragmata la 50mm ar trebui sa rezolve Epsilon Bootis.Aceasta afirmatie ne-a parvenit de pe vremea lui Admiral Smyth,a fost repetata de reverendul Webb iar eu sunt convins ca reflecta performantele lentilelor de calitate realizate in vremea lor.
Pe de alta parte ,diafragmarea la 80mm transforma luneta intr-un instrument de F/7.5.
Inca mult prea deschisa.Daca o optimizezi asa cum a descris zoth optimizarea/tunarea dubletelor aici:

http://blogs.fanbox.com/SinglePost.aspx?pb...1199286520

Atunci cu un Barlow de calitate de 2x ai ajunge la un sistem de 80mm F/15 cu care ai ''defila cu mandrie'' si l-ai depasi net pe ''maurul'' spre care ne-ai dat linkul.
Iar fara diafragma de 80mm si fara Barlow ai avea o excelenta luneta RFT.

Dar pentru asta la apertura de 50mm trebuie rezolvata Epsilon Bootis,o performanta nu tocmai usor de obtinut.

Dar acestea sunt doar niste opinii personale,niste aberatii de Duminica seara, deci nu trebuie luate prea in serios.
Un instrument este bun daca este folosit.
Iti urez sa-ti folosesti sanatos luneta la cat mai multe observatii interesante.Daca faci asta ,atunci luneta este foarte buna asa cum este.
S-a constatat prin teste optice ca si oglinzile lui Herschel aveau aberatii ,erau bune dar nu perfecte.Cu toate acestea,nici pana la el si nici de la el incoace,omenirea inca nu a vazut nici un astronom ca Herschel.
Mircea

[Teo]

Multumesc, domnule Mircea .

Asa este. Un instrument este cu atat mai valoros cu cat il folosesti mai mult la observatii.

Luneta este una foarte buna si nu am de zis, decat lucruri bune despre ea.
Aceste diafragmari le fac doar de dragul experimentului.
Voi incerca in viitor sa rezolv si cat mai multe stele duble, cu si fara diafragme atasate in fata obiectivului ei.
La tara, pe un cer negru, cu siguranta imi va fi un tovaras de nadejde care ma va purta prin Calea Lactee si dincolo de ea...

In ceea ce il priveste pe Herschel, in afara de flerul, ambitia si vazul deosebit, avea parte si de un cer mult mai curat decat avem noi in ziua de azi.

[Teo]

Deoarece am inceput o caracterizare sau o urmarire a rezultatelor acestui instrument, aici pe acest topic, consider potrivit sa scriu in continuare tot la aceasta rubrica.

Nu stiu daca se poate incadra in rubrica nou infiintata de "review" datorita formatului divers pe care l-am abordat pana acum in acest topic.

Oricum, voi continua prezentarile pe masura ce se vor acumula date in special vizuale.

Daca pe parcurs, se considera ca acest topic merita sa fie mutat sau splitat in categoria " Review " , atunci nu am nimic impotriva.


Azinoapte pe la ora 8:30 am iesit cu luneta de 120/600 mm sa fac ceva observatii in fata blocului.

Montata pe un trepied usurel din lemn, cu montura azimutata ce a provenit din uzul fotografic, luneta este foarte usor de carat pe scari pana in vecinatatea blocului.

Am cantarit-o din curiozitate si impreuna cu un cautator de 6 X 30 are 4.9 Kg. Daca mai adaug si un ocular ajunge fix la 5 Kg.

Am indreptat-o spre Est, unde am putut observa nebuloasa M 42 din Orion foarte frumos si luminoasa, incepand de la 24 X. Pentru aceasta am folosit un ocular Super Plossl 25 mm ( gen cele cu care vin in dotare unele instrumente Sky-Watcher ).

Imaginea nebuloasei s-a conturat clar, dar stelele se vedeau foarte bine, punctiforme ca varful de ac. Stelele din trapez de abia se conturau la aceasta marire.
Am schimbat ocularul cu unul cu Zoom de la Sky- Watcher ( ED- APO ) si am variat focala lui de la 24 mm la 8 mm. Imaginile s-au pastrat in continuare foarte clare pana la 8 mm, adica pana la 75 X.

De la 10 mm ( 60 X ) stelele din trapez s-au vazut foarte bine, departate frumos una de cealalta iar in centrul nebuloasei se observa materie mai intunecata pe un fond albicios.
Am schimbat ocularul cu altul de 6 mm (Goldenline - tot Sky -Watcher ) cu pupila mare de iesire.

La 100 x am vezut nebuloasa mult mai bine definita dar ceva mai intunecoasa. Stelele s-au pastrat punctiforme si clare si la aceasta marire.
Peste acest grosisment nu am mers in acest caz.

Vazand ca erau pe cer stelele Castor si Pollux, am indreptat luneta spre Castor, stiind ca e dubla.

Am inceput sa intuiesc, dar foarte greu ca steaua ar fi dubla, de la 100 X, deci folosind ocularul de 6 mm. Ambele componente "fierbeau" tare in ocular datorita turbulentei, lucru care nu l-am constatat in trapezul din Orion.
Pentru a incerca sa separ si mai mult Castorul am fortat luneta pana la 150 X, folosind un ocular de 4 mm Planetary.
La aceasta putere, stelele pareau oarecum mai bine separate dar totul era foarte difuz, ca si cum ar fi fost doua pete de lumina care uneori se combinau, aruncau raza si fierbeau.
Mi-am dat seama ca nu luneta era de vina ci turbulenta urata.
Alta data am separat cele doua componente si le vedeam clare ca varful de ac ( prin alte instrumente ). Sunt sigur ca si cu aceasta luneta se vor vedea frumos, dar astept un cer mai bun si o voi testa si pe alte stele duble.

Am indreptat apoi luneta spre Hyade, unde am vazut foarte frumos stelele Tau 1 si Tau 2, iar culorile se puteau percepe usor. Una era putin spre portocaliu iar cealalta batea in albastrui.

Impreuna cu alte doua grupuri de stele formau o figura geometrica foarte frumoasa, ca o floare, sau ca baza unu tetraedru sectionat. Un fel de triunghi echilateral dar vara varfuri in ale carui "varfuri" se gasesc cate doua stele, si anume : Tau 1 cu Tau 2, apoi 81 Tau cu 80 Tau si in sfarsit de partea opusa stelele HIP 21029 cu HIP 21053. Le-am admirat de la 24 X pana la 60 X.

Am trecut apoi la Pleiade, unde cea mai frumoasa imagine mi-a oferit-o ocularul Super Plossl de 25 mm . Campul era mare iar stelele luminoase si bine definite. Aveam impresia ca privesc undeva in Calea Lactee...campul ocularului era plin de stele. Nu am facut o evaluare corecta a magnitudinilor deoarece nu aveam cu mine un atlas dar vedeam stele extrem de slabe.

Dupa aceste observatii am plecat in casa si am revenit mai taziu la Marte, dar de data aceasta cu telescopul Newton de 150 /750 mm si cu luneta lunga 120/1000 mm, care mi-au confirmat pe planeta Marte ce vazusem la Castor, si anume o turbulenta groaznica.

Oricum voi reveni cu noi observatii asupra stelelor duble prin aceasta luneta si in mod special voi face comparatii vizuale pe aceleasi stele si prin reflectorul de 150 sau prin luneta mai lunga.

Pana acum, aceasta nu m-a dezamagit si sunt foarte multumit de imaginile pe care le ofera.

Revin cu noi detalii cand vremea imi va permite.

Eventual poate o scot intr-o dimineata si la Saturn. Am mai iesit dar erau turbulente mari si Saturnul " fierbea" oribil.

Teo.

[catalin dumitru]

Am parcurs cu mare interes acest topic, eu fiind posesorul unui RFT 102\500 de la skywatcher.

Ce am constatat din capul locului , o curbura a campului destul de accentuata care iese in evidenta la grosismente mici, de 10-20x.

Imagini grozave ale Lunii chiar si la puteri de 200x . La puteri mici , chiar daca nu e luna plina , stralucirea te chioraste de-a dreptul , iar prin curtile vecinilor se vede ca pe inserat.

Pe Jupiter , am observat ceea ce mai tarziu mi sa spus ca era umbra Europei iar eu credeam ca e ROS.

La Saturn si Marte inca nu am avut onoarea si nici nu am cautat DSO-uri pentru ca inca nu am iesit inca din buricul targului cu acest obiectiv.
Chiar si asa , Marea Nebuloasa , cu trapezul ei cu tot , m-a lamurit pe deplin asupra destinatiei obiectivelor scurte.

In modul terestru , la un grosisment corespunzator , am putut deosebi o musca de un paianjen , aflate pe o piatra luminata de soarele asfintitului , la vreo 800 de metri. Din cauza maririi exagerate , blurr-ul era destul de evident si reflexiile luminoase punctiforme aratau ca discul lui Airy.

Inca nu stiu ce sa cred sigur despre RFT-uri. Luna se vede grozav chiar si la puteri mari . In schimb la planete , detalii kaput. Pentru imagini terestre , pare foarte bun la mariri intre 50 si 150 x. O fi redresorul de vina.

Astept sfarsitul iernii ca sa-l observ pe Marte la o ora si o ascensie mai rezonabile.

[Teo]

Eu am incercat luneta la 24 X si campul nu e distorsionat pe margine. E chiar plan pe toata suprafata.

La planete, evident, ca nu poti obtine multe detalii.

Lunetele rich-field, acromate nu sunt facute pentru asa ceva.

Totusi, la 100 X si 150 X am vazut frumos inelele lui Saturn si s-ar fi vazut si mai frumos daca nu ar fi fost turbulente intr-o dimineata cand acesta " fierbea" tare in ocular .

Am tras atunci si o poza afocala cu aparatul tinut in mana la ocular.

La Jupiter se vad destul de bine cele doua benzi SEB si NEB si cei 4 sateliti galileeni.
La Marte...evident mai mult de un guguloi portocaliu, nu poti vedea cu ea ( poate doar la marile opozitii sa se vada si calota de gheata de la pol).

Pe Venus inca nu am testat-o dar cu siguranta va arata frumos fazele lui, eventual prin martie sau aprilie anul care vine.

Atasez poza cu Saturn din acea dimineata. E cam o luna de cand am facut-o.

[Teo]

Astazi am reusit sa fac o noua daptare ( mai solida ) a aparatului foto ( Canon EOS 400 D ) direct in prime focus la luneta "rich-field" Sky-Watcher de 120/600 mm.

Am tras cateva cadre terestre iar imaginile sunt clare.

Evident ca acel cromatism violet caracteristic lunetelor cu apertura mare si focala scurta exista, mai ales ca vorbim despre un refractor acromat cu raportul f/d = 5.

Totusi, am dorit sa incerc si cum s-ar comporta la un f/12.

Pentru aceasta, am diafragmat obiectivul de 120 mm la doar 50 mm.

In aces caz a rezultat o luneta de 50 mm/600 mm .

Am tras cateva cadre si le-am selectat pe cele mai bune.

Postez mai jos o comparatie intre f/5 si f/12, poate va fi utila pentru iubitorii refractoarelor.

Evident ca aceasta comparatie nu este 100% relevanta deoarece nu am avut un obiectiv tot de 120 mm cu focala 1440 mm, dar cu ce am avut la indemana am realizat testele la f/5 si la f/12.

Una peste alta, luneta se comporta frumos si la f/d = 5 pentru ca este doar un rich-field si nu ii pot cere mai mult, dar da rezultate notabile si la f/ 12.

Concluzia demult stiuta se poate vedea in imaginile de mai jos .

Focalele lungi sunt cele mai bune la puteri mari sau la observati planetare, iar raportul de la f/12-f/13 in sus a devenit "o valoare de referinta pentru mine" mai ales la observatiile planetare ( cu exceptia telescoapelor "rich-field" unde sunt necesare instrumente cu focala scurta, fie ele doar acromate obisnuite, deoarece nu avem nevoie de puteri mari de marire ) .

Iata mai jos imaginile comparative care vorbesc de la sine :

Prima imagine este luata prin obiectivul de 120/600 mm iar a doua, prin obiectivul diafragmat la 50 mm/600 mm :

[neox]

Excelent!
Ai prins cromatismul in flagrant