[IACOB DUMITRU]

Miscarea in camp fizic (in spatiu real) nu este nici pe departe o simpla actiune, gata oricand sa fie explicitata in totalitate cu ajutorul unor banale functii (functii olonome).

Asimetria spatiului fizic face ca miscarea sa se afle permanent intr-un regim de accelerare.

Pe de alta parte, asimetria spatiului fizic ne asigura de existenta neconditionata a unui centru de greutate aflat in permanenta lateral oricarei directii de inaintare.

In aceste conditii, orice asa-zisa miscare libera va inregistra o curbura a traiectoriei sale.

Cand ne indreptam spre zone ale spatiului in care concentrarile de materie par sa creasca, raza de curbura a traiectoriei in camp gravitational tinde sa se micsoreze. Indepartarea de aceste locatii conduce in mod automat la marirea corespunzatoare razei de curbura.

Asimetria spatiului ne spune ca :
- Universul are o distributie neuniforma a cantitatii sale de materie ;
- Exista o singura zona limita in care materia pare sa fie concentrata in mod excesiv ;
- Aceasta zona aglomerata este acceptata ca si centru imaginar al Universului (datorita razelor mici de curbura imprimate oricarei tendinte de evadare din preajma sa) ;
- Cu cat ne indepartam de acest perimetru, razele de curbura specifice tendintelor de evadare vor fi tot mai mari.
- Cu toate acestea, o indepartare excesiva de asa-zisul centru al Universului nu poate anula conditia de mediu asimetric si implicit de valoare finita a razei naturale de curbura (atentie, decizia de a considera raza de curbura ca avand o valoare infinita anuleaza nefondat singura solutie de existenta a spatiului fizic).

Chiar daca miscarea libera pare sa fie victima sigura a spatiului finit, multi vor cauta sa argumenteze infinitatea spatiului cu ajutorul asa-zisei ”miscari deliberate”. In acest caz, cutezatorul navigator, pentru asi mentine o directie dreapta de inaintare, va trebui sa execute miscari succesive de anulare totala si permanenta a efectelor produse de prezenta inerenta a campului gravitational.

Considerand ca nava sa il asculta perfect, mai ramane sa observam faptul ca, prin deciziile sale deliberate, navigatorul nu poate contracara efectul unui camp ce nu admite existenta preciziei maxime in determinare. Deriva garantata a asa-zisei actiuni deliberate de respectare a traiectoriei rectilinii ne asigura de existenta unei raze de curbura.

Considerand ca raza de curbura are in acest caz o valoare infinita, navigatorul va inceta sa mai compenseze actiunea campului gravitational. Odata incetata actiunea de ghidare artificiala, nava va intra in starea de “deriva naturala” si implicit de plutire inocenta intr-un spatiu finit.

In aceasta situatie, claustrofobii vor trebui sa se consoleze cu iluzoriile nemarginiri.

[zoth]

domnule Iacob sunt foarte multumit de raspunsul dumneavoastra cu atat mai mult cu cat este primul rationament ce va apartine pe care il inteleg in totalitate.
exemplul dat insa nu mi se pare prea concludent. imaginand spatiul fizic ca pe o imensa plasa deformata de concentrarile de masa, presupusul navigator nici nu are posibilitatea reala de a-si calcula o traiectorie dreapta, ar trebui sa iasa din spatiul fizic pentru asta.
concluzia e ca domnul Abel nu va putea vedea niciodata la orizont infinitul si cu atat mai putin sa paseasca "dincolo".

[IACOB DUMITRU]

Aveti perfecta dreptate domnule Zircon, navigatorul nu are posibilitatea reala de asi calcula traiectoria dreapta. Am insistat totusi pe aceasta idee deoarece el avea posibilitatea sa isi micsoreze abaterea de la traiectoria dreapta. Dar dupa cum ati vazut si aceasta facilitate isi are limitele ei.

Ma bucur pentru faptul ca m-am putut face inteles prin acest demers teoretic.

[zoth]

in conditiile date ale unui spatiu finit mai faceti afirmatiile:

[IACOB DUMITRU]

Desigur ca este vorba de o perpetua transformare a asimetriei.

Atat timp cat vom avea actiuni de preschimbare perpetua nici nu se poate pune problema unui inceput sau a unui sfarsit istoric.

Cu toate acestea nu trebuie sa uitam faptul ca spatiul fiind finit si numarul de actiuni ipotetic elementare este finit (acest numar de evenimente este legat strict de ceea ce numim noi masa a intregului univers, atata vreme cat fiecare eveniment contribuie la o actiune de rotatie sau abatere de la liniaritate si implicit la perceperea materiei si a masei sale).

Faptul ca materia este dispersata coerent in integ Universul ne da dreptul sa vedem (sa resimtim) o parte a trecutului sau (ca si cand acest trecut ar fi memorat).

Daca vom privi istoria memorata a Universului ca pe o baza de date, atunci vom putea observa ca aceast numar de informatii este limitatat de finitatea suportului material pe care il are la dispozitie.

Cum informatiile sunt memorate in ordinea succesiunii lor istorice, rezulta ca :

- perioada de memorare a unui eveniment este limitata ;
- axa timpului descris de istoria memorata a universului este de fapt un segment de dreapta deschis la ambele capete ;

In aceste conditii vom avea intotdeauna senzatia ca exista un inceput al istoriei memorate a universului (nu unul extrem de exact, dar oricum cat de cat estimabil).

[lucia lucia]

buna ziua.

pot sa am o interventie micuta?

Domnule Iacob, ceea ce ati expus mai sus (primul mesaj) este perfect utilizabil pentru a explica recent observata "accelerare" a expansiunii universului.
Exact aceeasi discutie se duce (de numai cateva luni la modul serios, desi sugestii au existat din 2002) in cercurile cosmologilor. Numai ca ei folosesc termanul de "neomogenitati" si leaga totul de concentrarile de masa (folosind modele neomogene de tip Lemaitre-Tolman) evitand sa atinga explicit problema asimetriei spatiului. Teoria respectiva face ca ipoteza energiei intunecate sa fie ridicola.
iata cateva link-uri:
http://arxiv.org/abs/astro-ph/0512103
http://arXiv.org/abs/astro-ph/0506449
spre lucrari (foarte recente) care sustin (primul. al doilea construieste doar un cadru, in prima parte) teoria dumneavoastra.
Trebuie sa spun ca explicatia Dvs e cea mai clara (pentru mine).
Dar: Nu este o problema faptul ca e necesara alegerea particulara a unui punct in univers? Cum se impaca chestia asta cu principiul cosmologic?

[IACOB DUMITRU]

Teoria mea arata ca punctul nu are o solutie teoretica.
In aceste conditii eu imi aleg drept repere omniprezentele stari fizice (volumice).

Asimetria spatiului fizic imi permite sa trag concluzia ca nu pot exista doua stari perfect identice (existenta identica a doua astfel de stari contrazice principiul asimetriei fizice).

Faptul ca doua stari fizice nu pot fi identice ma face sa inteleg ca spatiul imi ofera elementele unei scari naturale de valori (imi etaleaza unitati de masura gen stare fizica intr-o ordine coerenta).

Starea de aglomeratie maxima este o un reper garantat al acestui model de expunere al valorilor.

Faptul ca nu se poate atinge o valoare infinita sau o valoare zero in privinta densitatilor de materie ma ajuta sa observ ca, mai devreme sau mai tarziu, inedita scara de valori a universului se va opri la aceste limite.

Tot atat de adevarat este ca starea de continua transformare a universului imi ofera imaginea unui reper de minim si maxim aflat intr-o permanenta miscare.

Sa imaginam pentru o clipa planul care imi oferea imaginea nemuririi asimetriei fizice. In acest plan se poate remarca profilul unui nemarginit trecut si evident, a unui nemarginit viitor.

In aceste conditii va las pe dumneavoastra sa calculati varsta Universului fizic.

Adevarul este ca, Universul este asa de batran incat, sistematic isi cam uita o parte din amintiri.

[cris]

Ce parere aveti despre posibilitatea ca aglomerarile de materie sa se imprastie la un moment dat prin transformarea lor in radiatii?

[Abel Cavaşi]

Toate aglomerările de materie nu se vor împrăştia niciodată complet. Într-o parte a Universului se vor împrăştia, în alta se vor crea. Se va păstra mereu acelaşi echilibru care există dintotdeauna.

[Doru Dragan]

[IACOB DUMITRU]

Domnule Cris, chiar in acest moment spatiul (in al doillea plan al observatiei) este definit 100% de o ”baie” de radiatii.

Problema dumneavoastra este, sa intelegeti :

- Cum si de ce, pe fondul acestor radiatii, apar in planul al treile al observatiei sarcinile electrice (si asa mai departe in celelalte planuri existente ale informatiei).

Este in avantajul dumneavoastra sa va straduiti sa lecturati intreaga serie de articole ”Armonia universului fizic”.

Abel, fac o scurta rectificare la ceea ce ai spus:

Se va pastra acelasi desechilibru care exista dintotdeauna.

[Doru Dragan]

Este in avantajul dumneavoastra d-le Iacob sa incercati sa rescrieti articolele din seria Armonia Universului Fizica in "lumina" indicatiilor lui Abel. Asta daca vreti ca cineva sa va urmeze desele recomandari si sa va citeasca numitele articole. Si sa mai si inteleaga ceva.

Altfel ceea ce i-ati spus lui Abel in legatura cu echilibru/dezechilibru arata ca sunteti pe pozitii complet diferite. Filozofice. Nu mai vorbim de fizica.

[IACOB DUMITRU]

Domnule Dragon, intr-un fel aveti dreptate, dar ma tem ca articolele mele vor trebui mai intai citite si rascitite pana vor fi invatate. Asta este cel mai mare defect al lor.

In alta ordine de idei, intre mine si Abel nu sunt diferente chiar asa de mari de opinie pe cat par la prima vedere.

Eu sunt de acord cu ideea sa privind impulsul volumic (si sunt sigur ca a muncit mult la ea). Chiar eu ma folosesc de aceasta idee atunci cand incerc sa explic compotamentul primar al sarcinii electrice (extrapolarile sunt intotdeauna bine venite).

Si din partea lui Abel am vazut o deschidere spre ideile mele, chiar daca nu a afirmat acest lucru in mod direct.

Amintitiva de cei trei ani in care teoria lui Einstein a fost marginalizata.
Amintitiva de premiul de 5000 de dolari acordat pe vremuri celui ce ar fi reusit sa explice in 3000 de cuvinte teoria relativitatii.

Acum ti-o explica toata lumea, desi nu o intelege multa lume cu adevarat.

Credeti ca eu, prin modesta mea contributie, ma astept la mai mult?

Si eu am probleme de adaptabilitate cu aceste idei, chiar daca calculul hartiei le recomanda. Sunt convins totusi ca, oameni ca Lucia (lipsiti de aportul prejudecatilor) imi vor explica intr-un viitor nu prea indepartat, cu mai multa naturalete, propriile-mi idei.

[lucia lucia]

E o placere deosebita pentru mine...
sa va spun>
articolele d-lui Iacob sunt un fel de scrieri ale Trismegistrului (Cel de trei ori Intelept).
Numai cei initiati au acces. Si mi se pare normal.
Daca orice tragator din maimuta ar intelege totul, unde ar mai fi spiritul de casta?
Nici spatiul nu s-ar mai inchide...


d-le Iacob, se pare ca stiti ca numai cei nascuti din foc inteleg albastrul

[lucia lucia]

PS. Daca la lipsa de prejudecati va gandeati cand faceati referire la personaliatea mea, sa stiti ca m-am suparat rau. Speram sa-mi spuneti ca sunt labila psihic sau asa ceva, la fel de simpatic.
... din pacate sunt plina de prejudecati. Dar nu incatusata, si asa-i o chestie pe care-am mai gasit-o la unii de aici de pe forum.
Si fiti sigur ca n-am sa ma ostenesc sa va preiau teoriile.
Imi ajunge mersul la strand, ca divertisment.