[theogon]

Am scris un review al unui instrument mai puţin prezent în dotarea astronomilor amatorilor de la noi,
este vorba de Maksutov Cassegrain 180/2700.
Cum o parte din amicii mei s-au uitat prin acest instrument, dacă au alte păreri, îi invit să şi le exprime

[theogon]

Pagina a II-a

[theogon]

Pagina a III-a

[theogon]

Pagina a IV-a

[theogon]

Un Jupiter realizat de Horatius

[theogon]

Şi câteva fotografii cu instrumentul la lucru

[theogon]

Trepiedul de la HEQ5 l-am schimbat cu un trepied de teodolit. Este mai greu si pot înfinge picioarele trepiedului în pâmânt. Rezultă o stabilitate mai bună. Modificările la montură sunt minime. Axul central de prindere a fost strunjit 2 cm pentru a permite accesul axului filetat până la corpul monturii. Cu nişte şaibe pot reface uşor prinderea pe vechiul trepied

[jimao22]

Foarte bun review-ul. Si foarte profesional facut. Nici nu ma asteptam la altceva dealtfel.

[mircear]

Faina recenzie.
O intrebare - ce backfocus are mak-ul?

[dragos.n]

Un bun review, care poate da tuturor o idee asupra ce poate acest instrument mai putin prezent la noi in tara, dar si asupra a ce poate oferi in general un Maksutov.

Ar fi fost foarte bine daca pe piata ar fi fost si un reductor de focala dedicat pentru acest tip de instrument. Totusi, poti sa incerci sa vezi ce rezultate poti obtine cu un reductor pentru SC, de x0,63 de la Celestron.

[Stanescu Octavian]

E frumoasa expunerea povestita dar unii ar putea intelege ca instrumentul lunetica de 100mm e superioara fata de maxutov 180 mm iar prin acesta se vad mai bine luna si planete fata de instr 250mm. Totusi teoria merge bine impreuna cu practica si la poze planetare se vede ce scoate lunetica 10cm / mak 18/ si instr 25cm.

[theogon]

Mulţumesc de aprecieri.
Miecear. Backfocus-ul este generos, deoarece punerea la punct se face prin deplasarea primarei. De aceea nu am avut nici un fel de probleme la ataşarea unui vizor binocular Maxbright.
Dragoş. Nu am încercat un reducător de focală deoarece având un newton de 200 F5 de vreo 8 ani, eram interesat de grosismente mari obţinute fără barlow. Reducătorul de focală este, cel puţin teoretic, o soluţie de a transforma instrumentul într-unul apropiat de ''universal''. Soluţia este în atenţie mai ales pentru roiuri deschise.
Stănescu Octavian. Comparaţia cu ED-ul de 100 s-a referit la stele duble, pentru că am arărat mai încolo că '' în alte privinţe (nebuloase şi galaxii) instrumentul mare este în avantaj'''
La comparaţia cu N 200/250 am arătat că pe un cer mediu mak-ul lasă o în general o impresie mai bună. Desigur că impresiile asea sunt pentru vizual (''acolo unde în mak zăreşti nişte norişori interesanţi, într-un instrument de 250 mm pot să apară unele detalii în plus). Fotografic, apertura mai mare câştigă.
Am postat o imagine a lui Jupiter luată în condiţii nu tocmai ideale. Cum din păcate pentru mine nu fac astrofoto, n-am putut să postez o galerie de imagini de colo, de colo. Comparând acest Jupiter cu ce a obţinut Mac sau regretatul Flavius cu instrumente mai mari, există clar o diferenţă care se poate datora însă şi prelucrării. Totuşi aceste imagini au fost obţinute cu C8 sau Meade 10, deci tuburi închise, nu-mi aduc aminte (sau nu le-am remarcat eu) de imagini cu N8 sau N10 cu mult mai bune decât ceea ce a obţinut Horatius cu mak-ul de 180.
Cum în general la noi transparenţa şi turbulenţa sunt medii, instrumentele mai mici sunt afectate mai puţin decât cele mari. De aceea am arărat că mak-ul lasă o impresie mai bună decât N8 sau N10. În condiţii foarte bune sau ideale (câteva nopţi pe an) instrumentele mai mari ies în avantaj. Când am prins condiţii ideale, am ajuns la un grosisment de 868X (şi mai erau rezerve, dar am fost atât de impresionat că realmente am uitat să merg mai departe). Puţină lume de pe la noi poate spune că a ajuns la astfel de măriri cu instrumente comerciale.
Nu vreu să spun că o categorie de instrumente este mai bună decât altele. De foarte multe ori instrumentele sunt complementare, ce este bun la duble este mic pentru DSO. Am vrut doar să arăt amatorilor de la noi un instrument la care, poate, mulţi au visat (la fel ca mine) dar care din diferite motive nu şi-au permis să-l cumpere.

[Stanescu Octavian]

Acest tip Gregory - Mak se comporta asemanator cu un Dall-K
primara este nu sfera are o conica pe la -0.52 . doar pe axul optic are strehl maxim 0.96
la cerc focal ce ar incadra luna pt a fi fotografiata de DSRL la marginea Lunii ar avea strehl ce nu atinge 0.2 si desigur coma .
cel mai mare din ce stiu fac acest tip Aries din Ucraina 10 " renumiti pentru ion beam figuring

http://www.bcsatellite.net/bao/ariesmk10.html

[theogon]

Octavian Stănescu. Sigur ar fi interesantă şi o analiză a instrumentului pe bancul optic. De fapt aceasta este analiza riguroasă.Cu voia domniei tale poate voi aduce instrumentul la testare într-un viitor posibil.

[theogon]

Fac o actualizare la review-ul postat cu puţin timp în urmă. În tabăra de la Lisa din anul acesta am avut şansa să punem (cu Liviu aka StarChild) în paralel mak-ul de 180 cu un refractor acromat SW F5. Seeingul nu a fost grozav. La un grosismernt de caa 90X am vizat gamma andromedae. Vizual s-au putut discerne două componente A-BC la o separare de caa 9''. Ambele instrumente au separat componentele (mak-ul cu cu lejeritate) şi au relevat contrastul de culoare dintre componente. Imaginea furnizată de mak mi s-a părut mai curată şi mai clară, deşi ocularul folosit la mak (un plosl no name de 32 mm) era mai puţin isprăvit decît ocularul cu care Liviu a armat refractorul său- un Ethos de 8 mm.
Deşi Liviu arată în postarea lui că refractorul arăta imaginea unui cartof colorat în galben şi albastru, eu am văzut prin refractor dublele separate frumuşel poate şi datorită faptului că turbulenţa nu era foarte constantă şi pînă orbecăiam prin întuneric de la un instrument la altul şi ne mai povesteam impresiile (la mijloc era si un ED de 120) atmosfera ne mai juca feste.
Cateva cuvinte şi despre colimare.
Mak-ul ţine colimarea foarte bine şi nu a fost nevoie în cei şase ani de cînd îl deţin să fac această operaţiune