[Mircea Pteancu]

Sa ne spui si noua daca afli ceva.

Spor, Mircea

[Erwin]

Din păcate, deși d-na Stavinshi a fost azi la evenimentul de la Institutul Francez, am fost prea ocupat cu prezentările și discuțiile cu vizitatorii ca să apuc să abordez problema, dar nu cred că știe nici ea mai multe decât deja a fost consemnat de Anestin sau Hepiteș.

Însă uitându-mă la imaginile de arhivă care sunt reproduse și înrămate în holul Planetariului referitoare la Expediția Franceză în Senegal pentru observarea unei eclipse totale de soare la care a participat și N. Coculescu am găsit una notată simplu: "Luneta mea" în care apare astronomul român alături de un instrument comparabil ca dimensiuni însă amplasat pe o montură engleză improvizată ad-hoc. Nu e prea clar vizibilă și nu îmi pot da seama dacă este aceeași lunetă Bardou. Însă este posibil, pentru că el a fost unul dintre fondatorii Institutului. Asta dacă el era un omuleț mic de statură, că acum mă uit mai bine la poză și luneta pare a avea peste 2m.

[tudor]

Atasez mai jos cateva poze cu luneta A. Bardou - Paris de 108mm F/15, la care colegul nostru Erwin mai are inca putin de restaurat (inelele de pindere si sina trebuiesc reconstituite, acestea din poza fiind provizorii, urmand sa-i ataseze si luneta cautatoare originala). Imi place foarte mult patina timpului ce ii da o nota foarte originala si autentica. Luneta a fost repusa pe aceasta montura pentru prima data dupa o perioada indelungata de stat demontata prin cotloanele Institutului.
Pozele au fost facute azi la evenimentul organizat de Institutul Astronomic si gazduit de Institutul Francez.

[Erwin]

Mulțumesc, Tudor, au ieșit foarte fain, ești un artist!

De asemenea, îi mulțumesc lui Jimao22 pentru ajutor, s-a ocupat de sablarea lunetei și lăcuire, așa am scăpat de vopseaua lovitură de ciocan gri care ascundea minunăția.

[Mircea Pteancu]

Multumesc lui Tudor pentru pozele superbe si lui Erwin pentru noile detalii.

Iar pe Jimao22 il felicit pentru restaurarea superba a suprafetelor, cu pastrarea patinei. Minunat, foarte profesionist !

Am primit saptamana trecuta de la Dan Uza cartea d-nei Stavinschi despre Coculescu, voi cauta detalii in ea despre luneta din poza.
Totusi, nu cred ca aceea este o luneta de 108mm adica de ''quatre pouces''. Mai degraba as zice ca este ''une lunette de cinque pouces'' ceea ce ar insemna o apertura de 135mm.
La Steinheil, asemenea lunete aveau focala de 211 cm, daca erau ''normale'' F/D=15.
Bardou comercializa o luneta de 120mm. Bernard Vermont a avut o asemenea luneta pe care a apucat sa o folosesca si Anestin.
Am analizat aspectele privitoare la luneta lui W. Pauly din epoca de glorie a ''Societatii astronomice romane Flammarion'' in lucrarea mea '' Astronomii amatori romani la inceputul secolului XX''. Vezi pag. 56 la linkul de mai jos:

https://www.academia.edu/41481484/Conferin...En_extenso

Atasez extras din oferta Steinheil in care vedem ca lunetele lor de 135mm aveau focale de 1300mm sau 2110mm.
Bardou a comercializat lunete de 135mm care aveau focala de 1900mm deci erau F/14.

Desigur, in timp, au avut loc numeroase modificari, eu mentionez exemple concrete pe care le-am gasit.

Mircea

[Erwin]

Mulțumesc, Mircea! Am să mai vorbesc cu colegul Sorin Marin, poate reușim să adunăm toate informațiile și să le punem cap la cap. Nu am idee dacă s-ar putea găsi în Arhiva Națională documente aparținând lui Coculescu din acea perioadă, ce am găsit momentan erau de-ale lui Ștefan Hepites, dar în legătură cu alt subiect. Cert este că Arhiva noastră nu are documente de dinainte de WW II. Or fi la Moscova împreună cu Tezaurul, habar nu am... Observatorul Militar a fost distrus în primul război și nici de-acolo n-am reușit să găsim documente de-ale lui Căpităneanu. Tot indirect, de la Hepites am găsit informații despre lucrările lui de determinare a longitudinii și instrumentele pe care le utiliza.

[Mircea Pteancu]

Da, asa a fost.
Bucurestiul a fost ocupat de trupele germane si austro-ungare. Au vandalizat si batjocorit tot ce au putut.
Am citit , cred ca in revista ''Boabe de grau'', faptele lor de ''vitejie'' de la Colegiul Sf. Sava.
Ei l-au ucis prin infometare deliberata pe Victor Anestin.

Incepand cu WWI, observatoarele si astronomii au primit o atentie speciala din cauza a ceea ce se numea Serviciul Timpului. Armata avea nevoie de ora exacta, mai ales dupa formarea de aliante intre state de pe fusuri orare diferite. Sincronizarea activitatilor militare avea la baza ora exacta determinata de astronomi.

De aceea, trebuie sa remarcam atentia constanta acordata de romani pentru Serviciul Timpului.
La Bucuresti exista Observatorul Bucuresti si Observatorul Militar -ultimul fiind de fapt primul observator astronomic romanesc, fondat in 1894 si inaugurat in 1896.
Observatorul militar avea un ''pavilion meridian'' si un ''pavilion azimutal''.
Pentru masuratorile de geodezie a fost folosita proiectia conica echivalenta Bonne si elipsoidul de referinta Clarke, determinat foarte recent pe atunci, in 1880.
Majestatea sa Regele Carol I avea un interes deosebit pentru Geografie si Astronomie si efectua observatii de la Observatorul Militar, cu instrumentele sale asezate pe un pilastru special construit pentru el.
Ulterior, acel pilastru a primit o placa de marmura pe care scria: ''Aici obisnuia sa faca observatii astronomice M.S. Regele Carol I''. Pilastrul, cu tot cu placa, a fost distrus in 1947 de catre autoritatile comuniste la a caror legitimare a participat Calin Popovici si din randul carora a facut parte Ion Iliescu si acel neica nimeni care a parasit Parisul pentru a fi consilierul feministei extremiste bolsevice Ana Pauker si care azi face parte si este mandria USR-ului.

Ca alternativa in cazul in care ar fi fost afectate de bombardamente observatoarele de mai sus, Maresalul Antonescu l-a numit ca director al Observatorului Urseanu pe Nicolae Donici, refugiat din Basarabia.
Iar dupa Dictatul de la Viena si ocuparea Ardealului de catre hortisti si a Bucovinei de catre ucrainieni, Maresalul Antonescu a stramutat Observatorul astronomic din Cluj la Timisoara . Cu tot cu reflectorul Couder de 50cm.
Astronomii clujeni s-au pus imediat pe lucru, cu scopul vital de a determina timpul local. Astfel la 28 Noiembrie 1942, Ioan Armeanca avea deja determinate coordonatele punctului de observatie concretizat de un stalp de pe terenul de sport al Scolii Politehnice Timisoara. Asadar, fuses creata inca o alternativa pentru Serviciul Timpului.

Despre cele de mai sus si despre altele, am povestit in capitolul ''Astronomii Banatului'' din cartea ''Ancients Skies of Banat'', in lib. engleza, despre care dl. Marc Frincu tocmai ne-a anuntat ca va fi publicata de SRPAC la inceputul anului viitor.

Mircea

[Erwin]

În acest caz, este o veste foarte bună, aștept cartea cu nerăbdare! Succes!