[Alexandru Rautu]

[IACOB DUMITRU]

Rautu a afirmat:

"nonsens e premisa aia a dumneavoastra."

Să zicem că ai dreptate.

Se pare totuşi că ţi-a scăpat ceva din vedere. Oare este bine să arunci la gunoi o premisă fără a aduce nici măcar un argument ştiinţific în acest demers? Oare nu este aici vorba de un subiectivism exacerbat?

Nu uita că orice afirmaţie trebuie demonstrată.

[Alexandru Rautu]

Poate nu ati citit mesajul anterior din pagina 6 ...

[Calin Pop]

[IACOB DUMITRU]

Rautu, eu am citit tot, iar tu ai în continuare obiceiul de a trunchia mesajele mele.

Şi eu sunt perfect de acord că între spaţiu neomogen şi spaţiu discret nu se poate pune semnul de egalitate (după cate am citit, lui Rautu îi aparţine această idee).

Domnul TopcatBV a spus:

"Practic, "asa-zisele" legi fundamentale sint construite pe aceasta ipoteza, a spatiului omogen. "

Este adevărat, din acest motiv avem mai multe aşa-zis legi fundamentale în locul unei singure legi cu adevărat fundamentale. Undeva pe acest forum am avut cateva controverse cu Abel. Eu afirmam că nici nu poate fi vorba de ideea unei conservări absolute a vre-unui parametru fizic.

Există totuşi tendinţa de conservare a unor parametrii. Această tendinţă ne permite să aducem în discuţie ideea de relativă omogenitate. Dacă nu ar exista aceste tendinţe de conservare, atunci nu ar exista nici posibilitatea reală de a face vre-o măsuratoare (de a dispune de un etalon natural) şi implicit de a face vre-o observaţie sau de a avea acces la vre-o informaţie.

Practic ideea de invarianţă reprezintă un compromis (rezultatul unei aproximaţii utille). Oricum, sunt foarte multe lucruri de spus în acest sens.

[Alexandru Rautu]

OK ... atunci pot sa va spun clar ca idea dumneavoastra nu va fi acceptata de nimeni ... pentru ca odata ce ati plecat de la premisa acesta intreaga fizica pe care o cunoastem noi astazi "cade".

Daca vreti sa continuati discutia imi explicati de ce consideati ca geometria spatiului fizic este neomogena, dar cu conditia ca raspunsul sa nu fie de genu... spatiul omogen este un nonsens si de asta el e neomogen ...

[Alexandru Rautu]

P.S.

[IACOB DUMITRU]

Rautu, mă bucură insistenţa ta de a discuta pe tema structurii exclusiv neomogene a spaţiului fizic. Este adevărat că această premisă face ca multe din lucrările teoretice ale fizicii moderne să devină inutile. Sunt totuşi lucrări teoretice prin intermediul cărora se aproximează suficient de bine valorile diverşilor parametrii fizici. Acestea vor rămâne în continuare folositoare.
De regulă, atunci când se doreşte explicarea unor fenomene fizice se recurge la conceperea unui model teoretic. Este evident că în momentul în care modelul spaţiului euclidian este împrumutat pentru a putea susţine un model al spaţiului fizic, acestuia i se imprimă noi calităţi şi evident noi premise.
Cu ce se deosebeşte spaţiul fizic de aşa-zisul spaţiu euclidian?
Despre spaţiul euclidian se spune că ar fi atât de omogen şi izotrop încât, practic, este pusă în discuţie posibilitatea reală de a putea face verificarea premiselor de omogenitate şi izotropie. După cum bine poţi observa, omogenitatea şi izotropia reprezintă înainte de toate nişte simple informaţii. Chiar şi aşa, pentru a fi siguri de informaţiile pe care tocmai intenţionăm să le proclamăm ca premise, avem nevoie de o confirmare, de un semnal care să ne confirme aceste premise, de un semnal care să confirme faptul că ideea omogenităţii şi a izotropiei nu este o simplă aberaţie. Altfel spus, trebuie să dovedim că informaţia privind omogenitatea şi izotropia este susţinută de un suport material (că este reală).
Desigur, nu suntem în faţa unei provocări oarecare, dar cu suficintă luciditate putem duce lucrurile la bun sfârşit. Până la urmă, ideea de structură a unui mediu este devansată de ideea de volum. În acest caz avem de a face cu multiple locaţii. De reguă, o locaţie se rezumă la existenţa unui punct definit de cele trei coordonate ale sale. Acest model de evaluare reprezintă o utilă abstractizare. În realitate, pentru că spaţiul fizic reprezintă realitatea, avem nevoie de o confirmare a faptului că două locaţii excesiv de mici pot fi considerate ca fiind învecinate imediat.
Cu alte cuvinte, realitatea este lumea confirmărilor, iar spaţiul fizic nu este nimic altceva decât mediul specific realităţii. Practic, aceste confirmări se rezumă la existenţa unor semnale, a unor informaţii recepţionate de la mediul înconjurător. Funcţie de aceste mesaje, noi completăm mental, precum un puzzl, imaginea lumii ce ne înconjoară şi pe care în mod evident o considerăm ca fiind reală fără doar şi poate, vie.
Într-o primă concluzie, să spunem că într-o locaţie oarecare s-ar recepţiona mesaje absolut identice din orice direcţie. Aceste mesaje ar fi găzduite pe o durată oarecare de locaţia din care noi am decis să facem observaţia asupra mediului înconjurător. Ca şi gazdă a unui mesaj, această locaţie este şi gazda suportului material ce sustine mesajul sau informaţiile tocmai recepţionate de la mediul înconjurător. Dacă suportul material ce susţine una din informaţiile recepţionate ar avea un volum nul, atunci s-ar putea susţine fără nici o îndoială că există posibilitatea ca într-o locaţie oarecare de forma unui punct să fie găzduite la un moment oarecare o infinitate de informaţii diverse. Mergând mai departe pe firul acestui demers, putem afirma că orice locaţie de forma unui punct din spaţiul înconjurător poate găzdui în acelaşi timp o infinitate de mesaje (informaţii).
În aceste condiţii ne putem pune pe bună dreptate întrebarea:
Cum mai putem face distincţia între aşa-zisele diverse locaţii ale spaţiului căruia tocmai dorim să îi facem „cartografierea”?
Desigur, eroarea a intervenit în momentul în care am acceptat faptul că suportul material ce susţine o informaţie poate avea dimensiunea unui punct.
Revenind, ataşăm fiecărei locaţii distincte (locaţie gazdă a unui mesaj distinct) premisa unui volum minim garantat. Pentru ca aceste locaţii să poată oferi perspectiva unei distribuţii uniforme în întreg spaţiul, izotropia este una din primele condiţii ce trebuie confirmată. Desigur că în aceste condiţii eu am considerat că forma volumului minim garantat pentru o locaţie oarecare trebuie să fie sferică. Această formă ne duce imediat cu gândul la izotropia mediului.
Din moment ce nici aceste forme nu pot asigura o umplere completă a spaţiului (o definire completă a mediului fizic), singura concluzie pe care o pot trage este aceea prin care:

Mediul fizic nu poate fi izotrop şi implicit omogen.

Există posibilitatea ca oameni de ştiinţă să respingă şi această pledoarie a spaţiului absolut neomogen. În aceste condiţii putem accepta premisa spaţiului absolut neomogen ca şi axiomă. Sprijinindu-ne de această unică axiomă în demersul nostru putem deduce toate constantele din fizică şi diversele forme de manifestare, fenomene ale lumii reale.

În aceste condiţii se va dovedi că demersul meu teoretic este corect, impedimentele de accepatare a lui datorându-se uni subiectivizm exacerbat şi a lipsei unei definiţii complete în ceea ce priveşte spaţiul real.

Sper ca această succintă prezentare de idei să te fi pus pe gânduri într-un mod pozitiv, să te fi făcut să nu mai fi aşa de refractar cu privire la caracterul absolut neomogen al spaţiului fizic.

[Alexandru Rautu]

Foarte frumos facuta sinteza ... dar cu o singura remarca ... daca tot considerati un volum minim de ce sa fie el sferic ... putea fi orice forma ?

[IACOB DUMITRU]

Pentru că forma acestui volum nu trebuie să ne inducă ideea conform căreia unele din direcţiile laterale ar fi deosebite în raport altele. În fond, noi dorim să avem informaţii despre toate direcţiile posibile ale mediului înconjurător. Deci, practic mediu înconjurător nu trebuie să fie anizotrop. Dacă ar fi anizotrop, atunci cu siguranţă ar fi şi neomogen.

Acestea sunt motivele pentru care celelalte forme au fost respinse din start. Acestea sunt motivele pentru care eu consider omogenitatea şi izotropia, deopotrivă, nonsensuri. Practic, pentru ca să poţi vorbi de o structură sau alta, ai nevoie de existenţa reală a unor informaţii (informaţii capabile să îţi confirme această structură). Odată cu existenţa informaţiilor, ai şi certitudinea neomogenităţii, a abaterii ca şi singur mod de încrustrare şi transmitere a unei informaţii.

Structura, înainte de a fi o calitate, ascunde caracterul unei informaţii (este o informaţie, este o materializare, este informaţie şi substrat deopotrivă).

Mă bucur că ţi-a plăcut sinteza mea, sper totuşi că, în timp, vor exista alţii căre vor şti să o facă mult mai bine decat mine.

[Alexandru Rautu]

[IACOB DUMITRU]

Evident că nici volumul sferic nu este o soluţie, dar era o încercare disperată de a găsi totuşi o soluţie a spaţiului izotrop şi omogen. Celelalte forme par să fie compromise din start ca soluţii. Dacă acel volum minim garantat ar avea o altă formă, ar pune din start in discuţie problema izotropiei spaţiului şi implicit a omogenităţii sale (adică, o formă aleasă la întâmplare, asimetrică, ar fi o dovadă sigură a faptului că mediul este anizotrop şi implicit neomogen.

Rautu, un aşa-zis volum omogen înseamnă un volum lipsit de informaţie, ori dacă este lipsit de informaţie, atunci de ce să mai declarăm în mod fals că ar fi omogen?

Deci numai mediile neomogene pot fi suportul unor informaţii.

[Abel Cavaşi]

Spaţiul este omogen pentru că este alcătuit din puncte. Toate punctele sunt identice. Cu ele putem să ne imaginăm diverse "forme globulare".

[IACOB DUMITRU]

Abel, te rog să nu mai intervi cu astfel de aberaţii. Tu chiar ne crezi tampiţi? Dacă totuşi o faci, adu te rog şi argumentele ştiinţifice necesare.

Eu am adus argumente ştiinţifice în acest sens. Dacă ieşti cu adevărat om de ştiinţă, atunci atacă în mod ştiinţific aceste argumente. Dacă nu, mă văd nevoit să creez un topic intitulat "Ce crede Abel şi nu cercetează" Îţi readuc aminte că eu fac referire la spaţiul fizic.

[Abel Cavaşi]

Iar eu fac referire la spaţiul care este omogen, spaţiul acela gol, lipsit de substanţă, spaţiul vid! Toată lumea ştie că acel spaţiu este gol şi omogen, deci nu am ce să demonstrez.

P.S. Ai dreptul să creezi orice topic doreşti...