[Forever_Man]

Cum explici paradoxul bunicului ? Dupa mine, exista 2 explicaţii. Prima, nu vom putea calatorii niciodata in trecut. Dar aici intrebarea e de ce ? Raspunsul cred ca ar fi, pentru ca nu exista.
A doua explicaţie ar fi ca atunci când mergem în trecut, ajungem într-un univers paralel. Dar nu cred ca putem noi sa creem universuri din senin, doar mergand in trecut.

[Abel Cavaşi]

[Forever_Man]

Cum iti vei putea vedea bunicul si in acelasi sa nu il poti influenta ?

[Abel Cavaşi]

Într-un mod virtual, pe un „ecran” în care se vor reconstitui toate informaţiile despre trecut cu o oarecare „rezoluţie”.

[Forever_Man]

Eu ma refer la realitate. Deci şi tu eşti de părere că nu vom putea merge în trecut.

[Abel Cavaşi]

[Forever_Man]

Cum va arata acest aparat trecutul ? Sper ca nu te gandesti la o simulare pe calculator, făcută după date adunate din trecut pentru că aşa ceva nu îţi arată trecutul, deoarece nu ştim cu exactitate cum a fost acesta.

[Abel Cavaşi]

De exemplu, o piatră este un „DVD” care conţine toate informaţiile despre trecut, aşa cum în camera în care te afli se află toate undele electromagnetice care îţi permit să asculţi sunete la radioul tău, să priveşti imagini pe televizor sau chiar să te conectezi la această uriaşă sursă de informaţii numită Internet. Poate din această comparaţie vei înţelege multe…

[Ella_Kosta]

Sau poate ca avem de ales intre o infinitate de viitoruri posibile.

[Ella_Kosta]

Daca timpul este una din cele 4 dimensiuni, cum sa nu existe in trecut? Doar ca nu ne putem deplasa, asa cum o facem in spatiu.

Timpul nu este ceva subiectiv, creat de mintea noastra.

[lucia lucia]

Aveam de gand sa nu mai postez, dar aici, Ella, e OK.

Exista destin in masura in care exista si liber arbitru: amintiti-va, fiecare ati ajuns in viata la un moment de decizie. Asta e o bifurcatie, o ramificatie mai bine-zis pentru ca pot fi mai mult de doua cai spre viitor. Ati ales una dintre optiuni, eliminand astfel celelalte posibile viitoruri. (Cine n-a spus: "daca faceam... asa..., acum eram.... asa.)
Din punctul asta de vedere, destinul seamana cu un copac (este un fractal): numai o linie insa, cea urmata, uneste radacina cu punctul la care am ajuns la un moment dat, catarandu-ne pe copac.

Ce e interesant de vazut: sa proiectezi trecutul in viitor. Adica, sa te imaginezi in viitor, privindu-te asa cum esti acum, si sa te intrebi: ce-ar fi trebuit sa fac?

LM

[stelaru]

Cam religioasa abordarea... liberul arbitru.. decizia asupra caii in viat... astea sunt percepte din dogma crestina.

Penru un exercitiu de imaginatie -ca tot suntem la SF- eu propun serialul (penibil, intr-o anumita masura) Sliders- acolo exact asta se prezinta: cum ar fi evoluat lumea, int-un univers paralel daca...

Nu stiu in ce masura fizica ajuta la rationament in astfel de cazuri.

Si eu am fost obsedat de fractali odata in viata. Cine are rabdare, paote ca merita sa se distreze putin cu ei...

[lucia lucia]

Altceva, de citit:
Seniorii razboiului, a lui Gerard Klein.

[stelaru]

Exista si SF... non convetnional, chiar pe tema asta.. Imi amintesc doar un titlu dintr-o culeger de povestiri absolut ... incitante " Scanerri traiesc degeaba!" Autorul e un medic pshitiatru evreu -nu-mi amintesc numele. I nculegera respectiva existe si schite despe un viitor.. altfel.. hmmm...

greu de povestit - as recomanda- e altceva de cit ce gasim in mod obisnuit pe rafturi.

E tarziu, nu sunt la mine si n-am de unde lua acum cartea. Dac-o stie cineva, sa-mi zica si mie....

[Forever_Man]

Din punct de vedere cuantic exista destin ? Comportarea probabilistica ne poate da posibilitatea sa ne alegem noi calea pe care vrem sa mergem ? Sau si aceasta comportare este supusa destinului ?