----------------------------------- jimao22 21 Apr 2014 13:29 Sesiunea astrofoto - cum procedam? ----------------------------------- Sesiunea astrofoto – proceduri de lucru Am sa deschid acest topic fiindca vreau sa va explic cum procedez eu, pas cu pas, intr-o sesiune de astrofotografie – un flux de lucru (workflow) - sperand sa imbunatatesc ceea ce stiu adaugand experienta si ideile voastre. De asemenea sper sa fie util incepatorilor care vor sa intre in zona asta a astronomiei si pentru care totul este la inceput ca o carte cu foi albe. Este frustrant si multi renunta inainte de a incepe fiindca nu au rabdare sa invete totul singuri sau nu au timpul necesar sa o faca. Sper sa fie util si avansatilor fiindca multi din ei au metodele propri de a urma pasii premergatori unei sesiuni astrofoto, care sunt diferiti de ce fac eu de exemplu. Un schimb de experienta cred ca ar fi foarte bun. In principiu lucrurile nu sunt complicate, mai complicat este modul in care sunt puse in opera sau modul in care lucram cu detaliile, stiut fiind ca detaliile fac diferenta. Un flux de lucru normal ar fi cam asa: 1. instalarea monturii pe pozitie 2. instalarea telescopului, a camerei, a guiderului, etc pe montura 3. echilibrarea monturii 4. alinierea polara 5. alinierea pe stele (sincronizarea) 6. focusarea pe o stea suficient de luminoasa 7. alinierea pe tinta serii 8. achizitia de dark-uri pentru guider 9. calibrarea ghidajului ( a nu se face confuzie cu calibrarea imaginilor, care e cu totul altceva) 10. achizitia de cadre principale (light) 11. refocusare la anumite intervale de timp 12. achizitia de cadre dark si flat pentru calibrare, functie de timpii de expunere si temperatura senzorului utilizate la cadrele principale Am sa le detaliez pe toate (sper) in post-urile urmatoare, unde mi-ar place sa va expuneti si voi experientele personale. ----------------------------------- jimao22 21 Apr 2014 13:31 ----------------------------------- Instalarea monturii pe pozitie este o treaba ce se repeta de fiecare data daca mergem cu telescopul in camp sau daca nu avem un observator dedicat sau este o treaba care se face doar odata sau se repeta la un mare interval de timp, daca acest observator exista. Montura se instaleaza tinand cont de alinierea sa cu pozitia Nordului geografic. Daca facem observatii intr-un loc langa casa, dupa alinierea monturii pentru prima data, e bine sa facem niste semne pe pamant unde sunt pozitionate picioarele monturii, pentru a fi usor de refacut pozitia si alta data. ----------------------------------- jimao22 21 Apr 2014 13:33 ----------------------------------- Determinarea Nordului geografic nu trebuie sa fie extrem de riguroasa intr-o prima faza, tinand cont ca avem posibilitatea de a face un reglaj al monturii in azimut din suruburile speciale de la baza ei, in limita a catorva grade. ----------------------------------- jimao22 21 Apr 2014 13:35 ----------------------------------- Mai multe metode sunt insa valabile, expunand aici doar pe cele ce le-am utilizat eu. Una este folosind o busola. E o metoda simpla, dar are niste erori care pot fi in unele cazuri peste limita de reglaj in azimut a monturii, si asta datorita declinatiei magnetice diferite, specifice fiecarui punct de pe glob. Declinatia magnetica este diferenta (in grade) intre directia nordului magnetic (aratat de busola) si cea a nordului geografic (care ne trebuie noua). Ea mai este in plus influentata local si de anumite depozite masive de fier din scoarta in anumite zone de pe glob. Un calculator pentru aceasta valoare o gasiti aici: http://geomag.nrcan.gc.ca/calc/mdcal-eng.php . De exemplu, la mine aceasta valoare este de ceva mai mult de 5 grade, ceea ce este destul de mult. Facand corectiile necesare, putem sa aliniem montura destul de bine pe directia Nord, ca sa trecem apoi la pasii urmatori. Montura se aseaza cu inscriptia N catre directia Nord (pre)determinata. Chiar daca nu este nici o inscriptie cu NORD pe montura, aceasta se aseaza cu cele 2 suruburi de reglaj in azimuth catre directia Nord. ----------------------------------- jimao22 21 Apr 2014 13:41 ----------------------------------- O metoda mai simpla si mai rapida, gasita de mine pentru a face alinierea monturii catre Nord, este urmatoarea. Ea poate fi aplicata doar pe intuneric, cand se vede Steaua Polara pe cer. - pun montura pe directia aproximativa Nord si aduc cercurile de la Declinatie si Ascensie la valoarea “zero” (conform pasilor urmatori, explicati mai departe un pic). Asta inseamna ca determin pozitia “HOME” pentru montura (orientata teoretic catre Steaua Polara). - cu montura pe pozitia HOME, pun laserul verde pe suprafata plana laterala a monturii. Asta inseamna ca laserul este aliniat destul de bine pe azimut cu montura - apoi, tinand tot timpul laserul lipit de respectiva suprafata plana, il misc pe verticala, cautand sa ajung cu raza in dreptul Stelei Polare. Evident ca nu voi reusi din prima, asa ca misc montura din suruburile de azimut pana cand reusesc ca prin miscarea laserului pe acea suprafata, sa ajung la Polara. In momentul respectiv montura mea este aliniata aproape perfect la Nordul geografic si pot trece la faza de aliniere polara fara nici o problema. ----------------------------------- jimao22 21 Apr 2014 13:45 ----------------------------------- Gasirea Nordului este primul pas daca se foloseste metoda busolei sau al doilea daca se foloseste metoda laserului, dar punerea monturii la orizontala si gasirea pozitiei HOME este un alt pas important in instalarea monturii pe pozitie. Reglarea monturii in plan orizontal este importanta si se face (pentru o montura cu tripod) regland lungimea picioarelor pana cand suprafata de asezare a capului monturii se afla la orizontala. Monturile equatoriale au in general inserata o nivela cu bula de forma rotunda, insa aceasta nu este foarte précis montata si de multe ori mai mult incurca decat ajuta. Eu procedez in felul urmator. Folosind o nivela cu bula, verific orizontalitatea planului de asezare a capului monturii dupa 3 directii care trec prin centrul trepiedului si merg catre fiecare din picioarele tripodului. In general, daca obtin din reglajul inaltimii picioarelor orizontalitatea dupa 2 directii, dupa cea de-a treia directie orizontalitatea este implicita si este mai mult de verificare. ----------------------------------- jimao22 21 Apr 2014 13:49 ----------------------------------- Punerea telescopului in pozitia HOME este ultimul pas important din acesta procedura. Este pozitia de parcare standard (se pot defini si pozitii de parcare personalizate) in care greutatile sunt in jos si telescopul in sus, punctand catre Polul Nord Ceresc (PNC). Daca telescopul a fost orientat bine catre Nord si montura este pusa orizontal, facand pasii urmatori telescopul se va afla foarte aproape de pozitia corecta de aliniere polara – cu conditia ca prin reglajul suruburilor de altitudine sa compensam unghiul echivalent al latitudinii la care ne aflam. ----------------------------------- jimao22 21 Apr 2014 13:51 ----------------------------------- Pentru a face acest lucru cat mai corect, nu montam nici greutatile si nici telescopul pe montura si o rotim pe aceasta din urma pana cand tija greutatilor ajunge la orizontala, moment in care verificam orizontalitatea acesteia cu nivela cu bula. In acest moment, blocam axa de ascensie din pargia de blocare al axei si aducem cercul gradat de pe axa de ascensie cu ora 6/18 in dreptul marcajului. In acest fel, cand revenim cu axa greutatilor in jos, aceasta va indica 0/12, care este pozitia corecta de HOME pentru ascensie. Odata terminate aceasta treaba, avem definita pozitia de HOME si putem monta telescopul, greutatile, camera, roata de filtre si ce mai avem noi pe acolo pe montura, urmand sa trecem la faza 3 si 4 – echilibrarea si alinierea polara a monturii. ----------------------------------- jimao22 21 Apr 2014 13:52 ----------------------------------- Echilibrarea monturii este foarte importanta pentru astrofotografie. O montura corect echilibrata asigura un tracking bun si lin, cu un grafic avand un RMS (root mean square – eroarea medie patratica) cat mai mic si cat mai liniar. Asta duce in consecinta la obtinerea unui FWHM (full width - half maximum) cat mai mic si deci niste stele in imagine cat mai punctiforme si obtinerea unor detalii in imagine cat mai bune si desigur, timpi de expunere cat mai mari. Echilibrarea monturii se face asigurandu-se o mica debalansare pe ambele axe, pentru a se elimina astfel jocurile inerente oricarui sistem mecanic cu angrenaje – recte montura noastra. ----------------------------------- jimao22 21 Apr 2014 14:03 ----------------------------------- - Echilibrarea pe axa de ascensie se face modificand pozitia greutatilor pe tija lor, astfel incat atunci cand montura este asezata orizontal pe aceasta axa si frana axei este slabita, sa obtinem un echilibru APROAPE perfect. Spun “aproape” fiindca montura trebuie sa fie in asa fel echilibrata incat atunci cand motorul face urmarirea stelelor pe bolta, sa “traga” usor de contra-greutati (sa fie un pic mai grea partea cu greutatile) atunci cand se afla in partea de Est a meridianului si sa “traga” de telescop cand suntem in partea de Vest a meridianului. - Echilibrarea pe axa de declinatie se face tot cu telescopul in pozitie orizontala, prin slabirea suruburilor de la inelele de prindere ale tubului si DEPLASAREA tubului in fata si in spate, pana cand obtinem si aici un echilibru corect. Frana de la axa de declinatie trebuie sa fie de data asta slabita, iar cea de la ascensie blocata. ----------------------------------- jimao22 21 Apr 2014 14:04 ----------------------------------- - Daca cele doua reglaje de pana acum sunt logice si relative simplu de inteles, cel de-al treilea reglaj de echilibrare al monturii este adesea neglijat. Acesta face echilibrarea corecta a telescopului pe montura in situatia in care centrul de greutate al telescopului impreuna cu toate echipamentele aditionale asezate pe el (camera, luneta de ghidaj, roata de filtre) nu cade pe axa telescopului atunci cand acesta puncteaza catre zenit. Acest fapt se determina plecand de la ultima imagine (dupa ce am facut echilibrarea pe declinatie) si orientand telescopul catre zenit. Daca telescopul “pica in nas”, atunci tubul trebuie de data asta ROTIT din inelele de prindere, avand mare grija sa nu stricam cu aceasta ocazie ce am facut in pasul doi al echilibrarii. ----------------------------------- jimao22 21 Apr 2014 14:06 ----------------------------------- Odata terminate toate aceste operatiuni, putem trece la faza urmatoare si anume punerea in pol (alinierea polara a monturii). Scopul acestei operatii este acela de a pune axa de ascensie a telescopului (axa orara) perfect paralela cu axa de rotatie a pamantului, pentru ca prin simpla miscare de rotatie a monturii in jurul acestei axe cu o viteza unghiulara egala cu cea de rotatie a Pamantului in jurul axei sale, sa tinem un anumit obiect ceresc in campul telescopului fara ca acesta sa devieze din camp (drift). Exista multe metode de aliniere polara. Am sa le enumar pe cele pe care le stiu si am sa va explic cum procedez eu cu cele pe care eu le-am folosit. - Alinierea prin luneta polara - Alinierea folosind procedurile din EQMOD (free) - Alinierea prin metoda driftului (drift-alignment) - Alinierea folosind softul de ghidaj PHD si PHD2 mai ales (free) - Alinierea folosind softul dedicat PolAlignMax (free) - Alinierea folosind PemPro - Alinierea folosind softul dedicat AlignMaster - Alinierea folosind metoda Sanchez-Valente Probabil ca mai exista si altele, dar ma limitez la acestea. ----------------------------------- jimao22 21 Apr 2014 14:09 ----------------------------------- Alinierea prin luneta polara este cea mai simpla metoda, cea mai rapida si are cea mai mica acuratete. Daca sunteti in camp si nu va bateti capul prea mult cu o aliniere polara perfecta, asta e metoda. Asa cum probabil stiti, Steaua Polara indica cu o oarecare precizie Polul Nord Ceresc (PNC), dar nu exact. Diferenta unghiulara intre Polaris si PNC este de aproximativ 40’ de arc si diferenta trebuie redusa cat de mult putem. Daca pasii anteriori au fost facuti corect, ar trebui ca daca ne uitam prin luneta polara sa vedem si Steaua Polara prin ea. Uitandu-ne pe ocularul lunetei, vedem ceea ce se vede in poza de mai jos. Actionand asupra suruburilor de orientare in altitudine si azimut, aducem steua polara in punctul central notat cu o cruce si cu NCP din luneta polara. Apoi rotim montura in jurul axei orare (de ascensie) pana cand pozitia Carului Mare si al Casiopeia coincide cu cea inscriptionata pe reticolul lunetei. La sfarsit, actionam din nou asupra suruburilor de reglaj in altitudine si azimut pana cand ajungem sa pozitionam Polara in cerculetul notat POLARIS. In acest moment avem o punere in pol suficient de buna ca sa incepem sa facem poze. ----------------------------------- jimao22 21 Apr 2014 14:10 ----------------------------------- O varianta a acestei metode este sa folosim luneta polara impreuna cu softul PolarFinderscope - http://myastroimages.com/Polar_FinderScope_by_Jason_Dale/ . Acesta ne arata unde trebuie sa se afle pozitia stelei polare pe cercul mic din luneta polara. Programul este free si uneori este util daca folosim doar luneta polara pentru punerea in pol. ----------------------------------- iosif 21 Apr 2014 16:38 ASTROFOTO ----------------------------------- Buna. Foarte bun tutorialul, din care am prins niste treburi. Daca se poate si cine a mai facut, un tutorial cum se procedeaza la corectia erorilor, PEC. Mersi jimao22 pentru acest material. Cer senin IOSIF. ----------------------------------- jimao22 21 Apr 2014 17:19 ----------------------------------- Suntem de-abia la punctul 4 din 12. Mai avem de vorbit aici. Dar am obosit pe ziua de azi. ----------------------------------- jimao22 22 Apr 2014 20:22 ----------------------------------- Alinierea prin metoda Sanchez-Valente nu am folosit-o inca dar am mai scris despre ea - Sabin Fota mi-a atras atentia asupra ei si cred ca el poate sa ne spuna mai multe - asa ca o sa scriu aici ce stiu eu. Metoda aceasta se lauda ca este una din cele mai precise, cu rezultate de eroare sub 10 secunde se arc si se bazeaza pe o proprietate simpla din geometria elementara – perpendiculara pe coarda unui arc de cerc trece prin centru cercului. Metoda foloseste camera astrofoto pentru lucru. In principiu se procedeaza in felul urmator – se face o aliniere polara grosiera (de exemplu cu luneta polara), fara a avea pretentii de precizie foarte mare. Apoi, cu camera pornita, se face o expunere de circa 120 secunde la bin 2Ś2 catre zona de parcare in pozitia circumpolara, cu un slew la montura de aproximativ 8′ arc/secunda sau RATE 4 de pe controlerul monturii (datele sunt obtinute experimental de catre dezvoltatorii metodei si probabil sunt rodul multor incercari). Rezultatul este o poza a unor stele ce descriu arce de cerc de aproximativ 16 de grade pe cer, suficient de luminoase ca sa poata fi bine definite in poza respectiva. Cu ajutorul acestor arce se defineste exact centrul de rotatie care este Polul Nord Ceresc si apoi, folosind aplicatia aferenta (free), ce se descarca de pe site-ul dezvoltatorilor ( http://svaligner.com/index_EN.html ), se determina eroarea in pixeli fata de pozitia actuala. Facand apoi o poza a zonei, de data asta scurta, identificam o stea mai luminoasa in aria CCD-ului nostru si vom sti exact cat sa miscam montura din suruburile de azimut si altitudine, astfel incat facand cateva expuneri in continuare, sa aducem steaua respectiva exact in locul unde fiind pozitionata, ne da noua certitudinea ca am aliniat si montura. Metoda este de o simplitate extraordinara si aparent, foarte exacta. Nu imi dau seama cat este de precisa fata de alte metode (eu mi-am aliniat polar montura cu PemPro sau cu AlignMaster) si cel mai bine ar putea sa ne spuna asta cei care fac alinieri polare foarte des, cei ce ies cu monturile in camp. Probabil ca tot Sabin ne va spune la un moment dat. Ce mi se pare foarte interesant insa este ca metoda trateaza si o alta problema – eroarea de con (!), care se obtine atunci cand axa de rotatie a monturii coincide cu axa polara, dar instrumentul optic nu este aliniat in pozitia RA=0 si DEC=0 cu aceeasi axa. ----------------------------------- jimao22 06 Mai 2014 18:50 ----------------------------------- O alta metoda de aliniere polara, pe care o recomand cu caldura celor ce folosesc EQMOD-ul si nu au statie fixa pentru telescop, este alinierea polara folosind EQMOD. Acesta are o rutina relativ simpla de aliniere polara, ce foloseste atat luneta polara cat si calculatorul, fara a fi insa nevoie de vreo camera astrofoto. Procedura este descrisa foarte sugestiv aici - https://www.youtube.com/watch?v=FZgPZnC7zKc&list=PLBB117AE85EB6BF04&index=10 de catre chiar creatorul EQMOD. Chiar daca nu stiti engleza, este destul de sugestiv prezentat totul, singura conditie este sa stiti sa folositi EQMOD-ul, lucru care nu este atat de dificil pe cat s-ar credea. In principiu, procesul este cam asa: - se aduce Polara regland din suruburile de ALT/AZ, pana ajunge in centrul lunetei polare (marcat cu o cruciulita), presupunand ca montura este deja in plan orizontal - se aduce Polara din acea pozitie centrala intr-una din pozitiile de sus / jos de pe cercul mare de pe luneta, folosind doar suruburile de ALT sau pe pozitiile de stanga / dreapta de pe acelasi cerc, folosind doar suruburile de AZ. Aceste puncte sunt notate in tutorial si in EQMOD cu 12 / 3 / 6 / 9 , dupa pozitia orara similara. - se roteste montura din controler sau din EQMOD doar din ASCENSIE pana cand cerculetul mic de pe cercul mare din luneta polara ajunge sa fie concentric cu Polara ce se afla deja pozitionata pe cercul mare intr-una din pozitiile de mai inainte - se incepe procedura de aliniere polara din EQMOD. Aceasta va misca doar motorul de pe axa orara (ascensie) pana cand cerculetul mic va ajunge intr-o pozitie bine definita si calculata de program - se regleaza din nou suruburile de ALT si AZ astfel incat sa ducem Polara din pozitia unde era pana acum pe cercul mare (12-3-6-9) pana in pozitia unde este acum pozitionat cerculetul mic, facand-o sa fie din nou concentrica cu cercul mic - se strang suruburuile de ALT si AZ si gata Procedura este rapida (5-10 minute, odata invatati pasii cum trebuie) si destul de exacta. oricum mult mai exacta decat o simpla aliniere prin luneta polara. Eu am folosit-o intens pana sa-mi fac observatorul si o recomand cu caldura pentru simplitate, rapiditate si eficienta celor ce vor sa evolueze catre un set-up mai precis, comandat de computer si folosesc monturi gen EQ5/6 sau ORION Atlas. ----------------------------------- iosif 13 Iul 2014 14:54 Astrofotografie ----------------------------------- Buna. Asteptam continuarea tutorialului, bineinteles daca si timpul permite. Cu stima IOSIF. ----------------------------------- theogon 13 Iul 2014 16:16 ----------------------------------- Interesantă și utilă prezentare, așteptăm continuarea. ----------------------------------- jimao22 13 Iul 2014 17:15 ----------------------------------- Desi nu prea imi sta in fire sa las lucrurile neterminate, cam asa am facut aici. Aveti dreptate si imi cer scuze ca nu am continuat cu acest topic. Trebuie sa am si o anume stare de spirit ca sa continui un astfel de tutorial si nu prea am avut-o in ultima vreme. In fine, sa continuam deci... Alinierea polara folosind ALIGN-MASTER: Align-Master ( http://www.alignmaster.de/ ) este un soft dezvoltat de Matthias Garzarolli, un neamt (italian ??) ce foloseste pentru alinierea polara un set de doua stele ca sa determine eroarea de punere in pol, prin calcularea off-set-ului (distanta intre pozitia unde ar trebui sa fie stelele si unde sunt ele de fapt). Dupa reglajul suruburilor de azimut si altitudine, se reia procedeul si se verifica rezultatul, daca e necesar intervenindu-se cu o noua iteratie. Programul are o versiune Shareware (licenta gratuita de evaluare pentru 30 de zile) dupa care trebuie platita o taxa, care este foarte mica (19$) pentru a obtine o licenta full, nelimitata. ----------------------------------- jimao22 13 Iul 2014 17:29 ----------------------------------- Lucrul cu programul este simplu. Am sa folosesc pentru explicatii imaginile de pe site-ul dezvoltatorului fiindca acum este zi si nu pot face niste screen capture de pe ecranul meu. - se face o nivelare cat mai buna a bazei monturii (asa cum am aratat in pagina precedenta a acestui topic) - se face o alinere polara grosiera, folosind o metoda nu foarte pretentioasa - se conecteaza montura la program (via ASCOM) - se introduce ora corecta in program (ce tine cont de fusul orar si de ora de vara/iarna) - se introduc coordonatele geografice ale locatiei unde ne aflam - dupa ce se da NEXT, ne apar niste seturi (perechi) de stele vizibile in locatia si la ora respective, din care alegem una, dupa cum ne convine (de exemplu anumite stele nu pot fi vizate datorita unui orizont local nefavorabil, asa incat trebuie gasita perechea potrivita pentru noi) - programul va dirija ulterior telescopul catre cele doua stele, calculand pozitia lor actuala fata de cea teoretica - dupa calculul off-set-ului, telescopul se va deplasa catre pozitia teoretic corecta unde trebuie sa se afle stelele si noi vom regla din suruburile de ALT/AZ pana cand ajungem unde trebuie ----------------------------------- jimao22 13 Iul 2014 17:39 ----------------------------------- O eroare pe care eu am facut-o vreme indelungata astfel incat nu puteam folosi acest program deloc (erorile detectate de la o iteratie la alta crescand in loc sa scada), era ca montura mea mergea sub EQMOD si in TAB-ul Aliniere/Sincronizare din EQMOD eu aveam bifat "Save alignment points to preset on APPEND" - care imi strica modelul de sincronizare facut pe cer de EQMOD odata cu sincronizarile facute de ALIGN MASTER pentru calculele off-set-ului celor 2 stele. Ii multumesc lui Marian Achim care mi-a deschis ochii in aceasta privinta, pana sa descopar greseala credinta mea era ca programul are un bug la mine sau nu functioneaza corect. Odata descoperita eroarea, mi-am dat seama cat de rapid, facil si exact este programul acesta, fiind o recomadare pentru cei ce isi instaleaza monturile in camp - rapiditate mare si exactitate mare in alinierea polara. ----------------------------------- jimao22 13 Iul 2014 19:44 ----------------------------------- Alinierea prin metoda driftului (drift-alignment) - este metoda clasica si foarte precisa de alinierepolara. Fiecare astronom, amator sau nu, trebuie sa cunoasca aceasta metoda macar in teorie, ca sa inteleaga cum functioneaza alinierea polara si cum se poate face atunci cand nu ai la indemana nici un soft specializat, de exemplu. Un film foarte clar, dupa mine, ce ilustreaza perfect metoda driftului se poate vedea aici - https://www.youtube.com/watch?v=4OtelWKWntc . In principiu, despre ce este vorba? Se alege o stea in apropierea ecuatorului ceresc, in zona meridianului (catre Sud), astfel incat sa avem acea stea in centrul ocularului (bun este un ocular cu reticol in acest caz). Lasam montura oprita si urmarim incotro se indreapta steaua, astfel incat sa rotim ocularul cu reticol luminos incat traiectoria stelei pe cer sa coincida cu unul din firele reticolului (vezi primul set de imagini). Dupa ce am stabilit acest lucru, pornim montura pe urmarire stea (tracking - 1x). In mod ideal, daca montura este bine pusa in pol, ar trebui ca steaua sa ramana pe linia orizontala a reticolului luminos tot timpul (poza 2). Numai ca nu traim intr-o lume ideala, asa ca steaua o sa inceapa sa se miste de la nivelul liniei, in sus sau in jos. In acest moment se regleaza suruburile de AZIMUT pana cand constatam ca aceasta miscare a incetat (poza a treia). ----------------------------------- jimao22 13 Iul 2014 19:57 ----------------------------------- Dupa ce am terminat cu reglajul AZIMUTULUI, rotim montura catre EST sau WEST, tot in apropierea ecuatorului ceresc si alegem o stea din zona. Presupunand ca ocularul a ramas nemiscat, linia orizontala a reticolului luminos ramane paralela cu linia miscarii aparente a stelei pe cer. Daca montura e bine pusa in pol, steaua se va misca de-a lungul liniei orizontale. Daca nu, steaua va aluneca (drift) tot in sus sau in jos, ca in imaginea atasata. De data asta o sa reglam suruburile de la ALT ca sa facem sa inceteze aceasta alunecare. Pentru mai multa siguranta, dupa ce se face o iteratie din aceasta, explicata aici, se mai repeta odata ca sa fim siguri ca e bine - prima data de AZ si apoi pe ALT. In loc de ocular se poate folosi camera foto astronomica iar ca reticol luminos, folosim reticolul virtual de la Al ( http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?p=81737 ). Metoda este foarte precisa dar mare consumatoare de timp - functie de experienta fiecaruia, timpul necesar unei iteratii poate sa sara de 1/2 ora. ----------------------------------- jimao22 13 Iul 2014 20:03 ----------------------------------- O varianta mai rapida, folosind calculatorul si camera de ghidaj dar care este de fapt tot metoda drift-aligment-ului, este metoda driftului folosind PHD. Un tutorial foarte bun in acest sens gasiti aici, pe blogul lui Sabin Fota, colegul nostru de forum - http://sevenastronomy.blogspot.ro/2013/09/alinierea-polara-cu-ajutorul-phd-ului.html . ----------------------------------- jimao22 13 Iul 2014 20:20 ----------------------------------- Sincronizarea modelului de cer cu cerul real - este o treaba foarte importanta - care ne va da garantia ca odata setat un obiect ceresc in calculatorul care controleaza telescopul sau in controlerul de mana (daca nu folosim calculator), acel obiect o sa fie in campul telescopului nostru cand ne vom uita prin ocular/camera. Deci este practic o suprapunere a cerului virtual din masina cu cerul real. Daca folosim un hand-pad la o montura cu synscan de exemplu, stiti probabil ca exista o procedura de aliniere pe o stea/doua stele/trei stele. Aceasta procedura face exact ce spuneam la inceput. Numai ca hand-pad-ul fiind destul de limitat, face acest lucru LOCAL, in zona de cer unde facem observatii. Cu cat numarul de stele folosite in procedura de aliniere (sincronizare de fapt) creste, cu atat precizia este mai mare. Dar repet, este o precizie relativ buna pe zona de cer din jurul careia se gasesc cele 1-2-3 stele. Daca de exemplu o sa vreti sa vizati un obiect cosmic in partea opusa de cer, o sa aveti surpiza ca nu veti gasi nimic acolo, datorita erorilor de sincronizare. ----------------------------------- jimao22 13 Iul 2014 21:42 ----------------------------------- O sincronizare mai serioasa se face folosind (in cazul celor multi, ca noi, care folosesc monturi Synta - Eq5/6 sau Orion Sirius/Atlas) EQMOD-ul. Asa cum am aratat intr-o imagine anterioara, EQMOD are o sectiune speciala ce face referire la sincronizare. Cine vrea mai multe detalii decat voi da eu aici, poate urmarii tutorialul de aici - https://www.youtube.com/watch?v=f1rVx8_17dc&list=PLBB117AE85EB6BF04 (Partea 1), https://www.youtube.com/watch?v=4-zQbftYbqw&index=11&list=PLBB117AE85EB6BF04 (Partea 2), https://www.youtube.com/watch?v=392s8135QDM&list=PLBB117AE85EB6BF04&index=12 (Partea 3) si https://www.youtube.com/watch?v=lF6N65B4Z9I&list=PLBB117AE85EB6BF04&index=13 (Partea 4). In principiu se procedeaza cam asa: - pornim montura, planetariul si apoi EQMOD-ul - care ne va arata unde este orientat telescopul nostru pe CERUL VIRTUAL din calculator (in principiu se pleaca de la pozitia de parcare, cu telescopul orientat catre Polaris). - selectam o stea de referinta catre care sa orientam telescopul in prima instanta - sa zicem Vega (fiindca acum e vara) si dam SLEW catre ea. - telescopul se va duce catre Vega, dar nu o sa puncteze exact catre ea, asa ca decuplam ambreiajele monturii si orientam telescopul manual catre Vega. Cand am pozitionat-o precis in centrul campului vizual, strangem ambrieiajele, dam comanda PARK, asteptam ca montura sa parcheze, o oprim, oprim EQMOD, repornim montura, repornim EQMOD si dam SLEW catre Vega sau alta stea folosind planetariul (Stellarium, TheSky, Carte_Du_Ciel, etc). - montura o sa ghideze telescopul catre fiecare stea in parte in mod aproximativ, pentru inceput. Folosind butoanele de ghidare N/S/E/W, miscam montura usor pana ce steaua aleasa pentru sincronizare se va afla in centrul campului vizual - incepand cu acest moment, avand bifata in EQMOD optiunea APPEND ON SYNC, apasam SYNC din planetariu si in acel moment, cele doua reticole - cel ce indica pozitia telescopului si cel ce indica pozitia stelei de sincronizat - se vor suprapune. In acest fel steaua din cerul real coincide cu cea din cerul virtual si incepe procesul de "suprapunere exacta" a celor doua. - optiunea APPEND ON SYNC din EQMOD va duce pozitiile corectate ale tuturor stelelor sincronizate din planetariu in tabelul de sincronizare al EQMOD, in mod automat, creand in acest fel modelul de cer ce va fi folosit apoi timp indelungat (daca avem o montura fixa) ----------------------------------- jimao22 13 Iul 2014 21:52 ----------------------------------- O alta metoda de sincronizare, folosind MaximDL de data asta am prezentat-o aici - http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?t=11246&postdays=0&postorder=asc&start=0 - vezi VARIANTA 2 ----------------------------------- jimao22 13 Iul 2014 22:03 ----------------------------------- EQMOD-ul accepta pana la 1000 de stele pentru sincronizare, putand genera un model de cer foarte exact pentru intreaga bolta cereasca, ceea ce nu e putin lucru, mai ales in astrofotografie sau astronomie stiintifica. ----------------------------------- sabin fota 14 Iul 2014 19:40 ----------------------------------- Recomand AlignMaster. Vizavi de alinierea polară cu ajutorul AlignMaster, după doar 2 rutine am ajuns aici: ----------------------------------- jimao22 21 Iul 2014 21:41 ----------------------------------- Focusarea pe o stea suficient de luminoasa si achizitia de cadre principale am sa le tratez impreuna, facand referire aici la un articol de pe blogul meu, de unde am sa iau toate imaginile si datele ce le voi expune in continuare. Asa, stranse aici, toate aceste date vor insemna pentru cei ce vor sa deprinda ceva din astrofotografie mult mai mult decat particica expusa de mine separat acolo. Deci... Inainte de a incepe sa achizitionam datele principale (cadrele light - de lumina, luminanta, Ha, etc - cum vreti sa le ziceti si ce sunt ele), va trebui sa mai facem o interventie pregatitoare importanta la telescopul nostru (presupunand ca este un newtonian, un Mak sau un SC - la lunete nu prea e necesar). Este vorba de colimarea telescopului. Colimarea telescopului este pentru acesta ceea ce este pentru o chitara – acordarea ei. Neacordata fiind, chitara va scoate niste sunete jalnice, asa cum si telescopul necolimat fiind, vor rezulta imagini de slaba calitate. Ce inseamna colimarea? Colimarea este procesul de aliniere a axelor intregului tren optic, de la obiectiv si pana la ocular, astfel incat toate acestea sa aiba axa optica comuna. Colimarea poate fi mai simpla sau mai complicata, depinzand de tipul instrumentului folosit. Intrucat telescoapele newtoniene sunt cele mai des folosite de amatori si sunt si cele mai usor de decolimat/colimat, am sa fac referire la acestea in cele ce urmeaza. Metoda cea mai folosita si cea mai simpla de colimare este aceea in care se foloseste o raza laser. Pentru aceasta se foloseste un laser-colimator asezat in locul ocularului, care tinteste cu o raza laser catre secundara telescopului. Aceasta deviaza raza catre oglinda primara, mai exact catre centrul acesteia, notat cu un cerculet vopsit, raza care se reflecta din nou inapoi catre secundara si apoi inapoi catre laserul collimator. Ideea este ca raza sa se intoarca exact de unde a plecat, asta insemnand ca axele sunt aliniate. Pentru a face reglajul corect, se actioneaza asupra suruburilor de reglaj ale oglinzilor (secundara si primara), pana se obtine efectul dorit. ----------------------------------- jimao22 21 Iul 2014 21:49 ----------------------------------- Metoda nu este insa perfecta si motivul este destul de simplu. Daca din nefericire, oglinda secundara nu este pozitionata chiar in axa fizica a telescopului ci este dezaxata, putem face ca raza de lumina a laserului sa se intoarca exact de unde a plecat, cu mentiunea ca oglinda primara va trebui sa fie inclinata (cu axa optica deviata fata de axa tubului telescopului). Din acest motiv, lumina care vine de la stele (aliniata fiind la axa telescopului) va fi deviata incorect catre secundara, avand ca efect aparitia unor erori optice nedorite. Pentru a compensa acest efect, se foloseste tot mai mult asa numita colimare cu un Barlow-laser-colimator, care evita greselile de colimare datorate pozitionarii incorecte a secundarei. Este o metoda mult mai precisa, iar expunerea de motive si felul in care se face este prezentata aici - http://www.cameraconcepts.com/barlowed%20laser%20collimation.pdf . Cea mai exacta metoda, sau cea folosita de obicei la finalul unei operatiuni de colimare cu laser sau cu laser si Barlow este colimarea pe stea. Aceasta se face uitandu-ne catre o stea IN focus, si IN AFARA focusului, la o marire foarte mare, folosind pentru aceasta un ocular cu distanta focala cat mai mica. In acest fel apar cercurile de difractie in jurul stelei si prin aprecierea formei acestor inele putem stabili daca telescopul este colimat sau nu. O metoda electronica si de mare precizie de colimare pe stea este folosind softul METAGUIDE. Doar ca avem nevoie de o camera sensibila si care sa poata face si achizitie video (gen DBK / DFK, ASI sau QHY5II). Poate am sa exemplific mai tarziu aici sau in alt topic cum se face aceasta colimare, folosind METAGUIDE, dupa ce ma lamursc eu in primul rand (trebuie sa recunosc ca nu am facut niciodata asta pana acum). ----------------------------------- jimao22 08 Aug 2014 22:05 ----------------------------------- Pentru a intelege mai bine anumite idei ce se vor prezenta in continuare, trebuie sa introducem notiunea de FWHM – full-width-half-maximum. Imaginea unei stele pe chip-ul camerei astrofotografice nu este un punct, asa cum ne-am imagina la prima vedere, ci este de forma unui “disc” aproximat din patrate, acele patrate fiind pixelii camerei (pixel = picture element sau element de imagine, unitatea fundamentala din care se compun imaginile in calculator sau alte dispozitive digitale ce produc sau prezinta imagini). Intensitatea luminii inregistrate pe acei pixeli nu este egala, ci este maxima in centrul stelei si descreste progresiv catre marginea sa (marginea discului) pentru ca la un moment dat sa scada pana la o valoare mica, constanta, care se numeste intensitatea cerului de fundal. Daca s-ar face un grafic al intensitatii luminii pe acest disc, acesta ar arata ca un clopot, ca in imaginea de mai jos. Cum se vede, in centru lumina receptionata este cea mai intensa, aceasta aparand ca un varf. FWHM este diametrul unei sectiuni prin acest clopot la jumatatea inaltimii sale maxime (masurata in pixeli sau arc-secunde). Relatia intre rezolutia unei camere – in pixeli si cea a sistemului astronomic pe care e pusa camera, masurata in arc-secunde, este data de relatia: arcsec/pixel = marime pixel ----------------------------------- jimao22 08 Aug 2014 22:07 ----------------------------------- Cu cat un sistem optic este mai bine colimat, mai bine focusat, imaginea este luata pe un cer mai negru sau cu mai putine turbulente sau orologierea monturii (tracking-ul) este mai precisa, valoarea acestui parametru – FWHM – scade. Asta inseamna ca acest grafic este mai ingust si mai inalt, iar la final steaua este mai punctiforma in poza noastra. Este exact ceea ce dorim si noi sa se intample, sa avem imagini cat mai clare, cu detalii surprinse cat mai fine. ----------------------------------- jimao22 08 Aug 2014 22:08 ----------------------------------- In poza de mai jos sunt prezentate spre comparatie imaginile unei stele (sus) si ale unui ochi uman (jos) avand ca element de determinare a calitatii imaginii tocmai acest FWHM. Se vede clar cat de mare este diferenta intre o valoare a acestui parametru de 2 secunde de arc si una de 6 secunde de arc. ----------------------------------- jimao22 08 Aug 2014 22:11 ----------------------------------- Un alt element important de care un astrofotograf trebuie sa tina seama este curbura campului. Aceasta este datorata faptului ca anumite sisteme optice focalizeaza fluxul de lumina venita de la infinit in mod diferit in centrul campului fata de marginea acestuia, rezultand un camp sferic sau curbat. Datorita faptului ca chip-ul unei camere CCD astrofoto este plan, rezulta ca focalizarea imaginii nu este constanta pe intreaga suprafata a chip-ului, deci in anumite zone vom avea stele punctiforme iar in altele nu vor fi perfect focalizate. In imaginea urmatoare este dat un astfel de exemplu de poza in camp curb. In centru focusul este bun, dar in margine acesta este foarte rau. ----------------------------------- jimao22 08 Aug 2014 22:15 ----------------------------------- Aceasta situatie poate fi corectata folosind niste elemente optice suplimentare, numite corectoare de camp (vezi Baader MPCC, Keller corector, etc). Ele sunt specifice anumitor tipuri de instrumente si sunt elemente optice destul de scumpe, data fiind precizia cu care trebuiesc executate si calitatea optica inalta pe care trebuie sa o aiba. In imaginea de mai jos sunt aratate 2 situatii in care un telescop RC (Ritchie-Chretyen) de 14”, avand campul curbat este corectat pana la o valoare rezonabila de catre un astfel de crector. Imaginile au fost obtinute cu ajutorul unui program de verificare a opticii numit CCD Inspector - http://www.ccdware.com/products/ccdinspector/ . ----------------------------------- jimao22 08 Aug 2014 22:58 ----------------------------------- Si am ajuns astfel la un alt element important de care astrofotograful trebuie sa tina cont si anume focalizarea corecta. Focalizarea corecta face ca stelele noastre sa fie cat mai punctiforma (de preferat in mod egal in toata poza,) iar detaliile fine sa iasa la iveala. Pentru a face acest lucru in mod corect, exista mai multe metode. Acestea ar fi dupa cum urmeaza: aprecierea focusului facuta vizual (nota 3/10) folosirea unei masti de focalizare tip HARTMANN (nota 5/10) folosirea unei masti de focalizare tip BAHTINOV (nota 8.5/10) folosirea unei masti de focalizare tip CAREY (nota 9/10) metode ce folosesc calculatorul – MaximDL si FocusMax (cele mai precise – nota 10/10) ----------------------------------- jimao22 08 Aug 2014 23:08 ----------------------------------- Masca Hartman este un disc in care au fost facute 2-3 gauri, avand diverse forme - cerc, triunghi, etc. Principiul de functionare este ca privind la o stea puternica prin telesopul ce are pus in fata o astfel de masca, vom vedea 3 stele cand nu suntem in focus, stele ce se vor apropia tot mai mult, pana ce se vor uni, cand ajungem in focus. Problemele acestei masti sunt ca focalizarea se poate face doar pe o stea puternica (putina lumina ajunge la senzor sau ochi, din cauza obstructiei mari a mastii) si pozitia de focus perfect nu poate fi apreciata prea corect in focus, din lipsa unor repere vizuale exacte. ----------------------------------- jimao22 08 Aug 2014 23:15 ----------------------------------- Masca Bahtinov a fost inventata de un astronom amator rus avand acest nume si reprezinta un mijloc foarte bun pentru a obtine o focalizare destul de corecta a telescopului. Avand o astfel de masca in fata obiectivului lunetei/telescopului, se obtine o imagine a unei stele care arata ca intr-una din situatiile din imaginile de mai jos. Imaginea stelei vazuta prin masca – din mijloc – este cea in care sistemul nostru optic este focalizat bine. Desi este destul de precisa, focalizarea prin mijloace electronice este mult mai precisa si este de dorit in cazul astrofotografiei. Exista si un program ce face o apreciere destul de exacta a focusului facut prin masca Bahtinov, ce se cheama BAHTINOV GRABBER - http://www.njnoordhoek.com/?p=660 . Eu personal nu pot da nici o apreciere despre acest program pe care am incercat sa-l folosesc de cateva ori dar nu am reusit sa-l "urnesc". ----------------------------------- jimao22 08 Aug 2014 23:21 ----------------------------------- O versiune imbunatatita a mastii Bahtinov asa zis "normale" este cea facuta cu fire - vezi acest topic: http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?t=9573&postdays=0&postorder=asc&start=0 . Avantajul major este obstructia aproape zero, care face sa se poata face focalizarea si pe stele foarte slabe sau cu filtre restrictive (gen Ha). Daca aveti rabdarea sa urmariti topicul de mai inainte pana la sfarsit, o sa vedeti concluziile, care sunt destul de interesante. ----------------------------------- jimao22 08 Aug 2014 23:25 ----------------------------------- Pentru a face o focalizare cu ajutorul calculatorului, exista 2 programe ce pot face acest lucru – MaximDL (care costa - si nu putin) si FocusMax (free). Desi al doilea program este gratuit, el este mult mai bun decat primul, avand o multime de rutine si functii aditionale care il fac extrem de performant. Pentru a intra un pic mai mult in miezul problemei focus-ului, va trebui sa introducem o noua notiune – este vorba de Critical Focus Zone (CFZ). Aceasta marime se exprima in unitati de lungime (de obicei micrometrii) si reprezinta distanta in lungul axei optice pe care putem sa ne deplasam fata de pozitia de focus perfect, astfel incat sa nu avem (conform criteriului de apreciere a discurilor de difractie Airy) diferente notabile de focus. Aceasta zona de toleranta scade mult, cu cat sistemul nostru optic este mai rapid (adica raportul F/D este mai mic). Pe de alta parte, un astfel de sistem numit “rapid” este dezirabil din punct de vedere al astrofotografiei, intrucat este mai luminos si aduce fotoni mai “rapid” in camera noastra. De aceea avem de-a face cu o contradictie din acest punct de vedere. Tocmai de aceea, sistemele rapide necesita o mare atentie la focalizare, iar folosirea unui sistem de focalizare bazat de computer si chiar automatizat, este de dorit. ----------------------------------- jimao22 08 Aug 2014 23:47 ----------------------------------- Faptul ca un sistem rapid este mai greu de focalizat face ca el sa fie si foarte usor de defocalizat. Iar cel mai important factor care poate duce la acest lucru de-a lungul unei nopti este diferenta de temperatura de la o ora la alta, stiut fiind ca noaptea exista o scadere a temperaturii de la apus si pana la rasarit. Graficul urmator ne arata o astfel de variatie si ce inseamna ea pentru CFZ si FWHM la un sistem optic. ----------------------------------- Procyon 09 Aug 2014 00:04 ----------------------------------- Pentru a face o focalizare cu ajutorul calculatorului, exista 2 programe ce pot face acest lucru – MaximDL (care costa - si nu putin) si FocusMax (free). Desi al doilea program este gratuit, el este mult mai bun decat primul, avand o multime de rutine si functii aditionale care il fac extrem de performant. Pentru a intra un pic mai mult in miezul problemei focus-ului, va trebui sa introducem o noua notiune – este vorba de Critical Focus Zone (CFZ). Aceasta marime se exprima in unitati de lungime (de obicei micrometrii) si reprezinta distanta in lungul axei optice pe care putem sa ne deplasam fata de pozitia de focus perfect, astfel incat sa nu avem (conform criteriului de apreciere a discurilor de difractie Airy) diferente notabile de focus. Aceasta zona de toleranta scade mult, cu cat sistemul nostru optic este mai rapid (adica raportul F/D este mai mic). Pe de alta parte, un astfel de sistem numit “rapid” este dezirabil din punct de vedere al astrofotografiei, intrucat este mai luminos si aduce fotoni mai “rapid” in camera noastra. De aceea avem de-a face cu o contradictie din acest punct de vedere. Tocmai de aceea, sistemele rapide necesita o mare atentie la focalizare, iar folosirea unui sistem de focalizare bazat de computer si chiar automatizat, este de dorit. De notat este ca Focus-Max nu poate face rutina de focus stand-alone, deoarece ii trebuie un cadru de focus. Merge daca controlul camerei se face prin MaximDL / CCDSoft. ----------------------------------- jimao22 09 Aug 2014 00:10 ----------------------------------- Da, asa e - eu folosind in mod implicit Maxim, am uitat sa specific asta. Dar probabil ca merge si cu alte softuri de control al camerei, nu am incercat. ----------------------------------- jimao22 09 Aug 2014 00:16 ----------------------------------- In continuare am sa prezint o secventa de focalizare automata cu FocusMax, asa cum se vede pe planetariul ce comanda telescopul (in cazul de fata - TheSky6). Asa cum se vede, aceste programe folosesc FWHM sau HFD (Half Flux Diameter – o marime derivata similara) ca si marimi de control asupra gradului in care suntem mai mult sau mai putin in focus. ----------------------------------- jimao22 09 Aug 2014 00:27 ----------------------------------- Un alt factor foarte important de luat in calcul atunci cand facem astrofotografie cu timpi lungi si foarte lungi de expunere (deep-sky), este gradul in care montura folosita respecta corect compensarea miscarii de rotatie a pamantului in jurul axei sale. Este vorba de asa numitul tracking. Erorile de tracking se datoreaza in principal unor erori (inerente dealtfel) in executia mecanica a angrenajelor din interiorul monturii, in special acolo unde avem un angrenaj melc-roata melcata. Cele mai multe dintre monturi au un astfel de angrenaj. Eroarea de tracking se poate studia impreuna cu eroarea de punere in pol, fiindca efectele lor se reflecta in deplasarea unei stele de referinta pe directia ASCENSIEI respective a DECLINATIEI, asa cum se vede in imaginile de mai jos. ----------------------------------- jimao22 09 Aug 2014 00:29 ----------------------------------- Erorile de tracking mai sunt datorate si asa numitei flexuri-diferentiale, ce apare atunci cand camera de ghidaj, impreuna cu sistemul sau optic, nu este perfect rigida fata de sistemul optic principal, care face achizitia imaginilor. Mai exact – apare atunci cand de exemplu prinderea lunetei de ghidaj nu este perfect rigida si stabila sau cand tubul telescopului nu este el insusi rigid, sau cand tubul port-ocular ce tine camera principala are un joc cat de mic in functionare. Drept urmare, desi sistemul de autoghidare functioneaza perfect, pozele apar ca si cum ar fi miscate. In primele doua poze se vad efectele comparative ale flexurii diferentiale in poze facute aceluiasi obiect ceresc. A treia poza reprezinta un detaliu marit, in care se vede cum stelele sunt alungite pe o directie datorita flexurii, iar ultima imagine ne arata un detaliu cu steaua marita la nivel de pixeli, in care se observa ca in loc sa fie rotunda, aproximand un disc, ea este alungita pe o directie oarecare. ----------------------------------- jimao22 10 Aug 2014 15:58 ----------------------------------- Ultimul factor de care trebuie sa tinem cont la obtinerea unor poze astrofotografice de calitate este unul care nu depinde prea mult de noi si anume seeing-ul. Nu exista o traducere exacta a acestui termen englezesc, dar intr-o traducere aproximativa ar fi “vizibilitate” in sensul de cum se vede un anume lucru/obiect. Seeing-ul este cu atat mai bun cu cat turbulentele atmosferice sunt mai mici. Turbulentele acestea se datoreaza maselor de aer aflate intre noi si stelele ce le vizam pe cer. Aceste mase de aer pot fi in miscare orizontala, la mare inaltime (jet-streams) sau in miscare verticala, in apropierea solului (curenti termici). O turbulenta marita determina un seeing slab si un FWHM al stelelor marit (vezi poza). ----------------------------------- jimao22 10 Aug 2014 15:59 ----------------------------------- Putem ameliora insa acest factor prin cateva masuri. - amplasarea punctului de observatie departe de cladiri din beton, suprafete mari betonate sau afaltate – cel mai bine in afara oraselor, pentru ca acestea acumuleaza caldura ziua si o cedeaza noaptea, generand curenti termici mari - amplasarea punctului de observatie langa paduri, lacuri sau zone montane fiindca acestea impiedica formarea turbulentelor termice - amplasarea punctului de observatie la o altitudine cat mai mare - fotografierea obiectelor ceresti intr-o zona cat mai inalta de pe cer (vezi foto) ----------------------------------- jimao22 31 Aug 2014 19:16 ----------------------------------- Desi am facut trecerea in revista a principalelor operatiuni necesare a fi facute in cadrul astrofotografiei un pic pe sarite, astazi am sa fac referire la punctul 7 din ordinea de lucru de la pagina 1 a acestui topic - alinierea pe tinta noastra. Acest lucru se face cu mare precizie avand la dispozitie un motor astrometric - adica un program care face comparatie intre o poza facuta de noi pe cer si un catalog stelar ce contine tot cerul, astfel incat dupa niste calcule laborioase, care difera de la program la program, determina cu maxima precizie carei zone de cer ii corespunde fotografia noastra sau unde pe cer se gasesc stelele din poza noastra. Sunt multe astfel de motoare astrometrice si am sa fac o scurta enumerare a lor, atata cat cunosc eu: - PinPoint Astrometry - este cel mai des folosit si se regaseste intr-o varianta LE (Light Edition) si in MaximDL. Necesita pe langa licenta (in varianta full) si un catalog stelar (de obicei GCS1.1 sau General Sky Catalogue) care sa fie descarcat undeva in calculator, pe care-l va apela oricand vrea sa faca operatiunile de verificare a pozitiilor stelelor noastre pe cer. Functioneaza bine dar in limita a cateva grade diferenta intre pozitia pozei noastre de pe cer - care e si pozitia reala a telescopului - si pozitia catre care "crede" programul nostru ce comanda montura ca se afla el. Daca diferentele sunt mari, programul poate sa ruleze si ore intregi ca sa faca o corelatie corecta intre cele doua. - AstroTortilla - este free, are o marja de eroare acceptata intre cele doua pozitii mai sus enumerate mult mai mare, chiar de zeci de grade. Mai exact- sa zicem - noi pozam Carul Mare dar programul nostru de lucru cu montura ne arata ca telescopul puncteaza in Cefeu. Programul descopera repede eroarea si ne arata acest lucru, dupa un timp foarte scurt, de obicei de ordinul minutelor. Problema cea mare a acestui program (dezvoltat de un finlandez, am uitat sa spun) este ca necesita descarcarea unei baza de date stelare numita Cygwin, pentru a carei descarcare de exemplu eu am pierdut 14 ore si 19 Gb. Baza asta de date este specifica fiecarui set-up si tine cont de campul vizual al perechii telescop-camera folosit de fiecare in parte. Un tutorial foarte bun in acest sens gasiti aici - http://lightvortexastronomy.blogspot.ro/2013/08/tutorial-imaging-setting-up-and-using.html . - Astrometry.net ( nova.astrometry.net - este un motor astrometric on-line, care primeste poze intr-o gama foarte mare de formate (inclusiv jpg daca nu ma insel) si face treaba asta foarte bine, fara sa-i dai prea mul;te informatii suplimentare. Eu nu l-am folosit foarte des fiindca imi plac solutiile locale, independente si integrate si nu stiu cum as putea face ceva in acest sens cu acest motor astrometric - Sequence Generator Pro - este un program despre care am auzit numai si numai lucruri bune si cred ca in viitor am sa-i dau o sansa in ceea ce ma priveste. Are un motor astrometric integrat cel putin la fel de bun ca Astrotortilla, dar fara a avea deficientele acestuia. Programul asta merita o recenzie si probabil ca o voi face la vremea potrivita. Marea majoritate a programelor acestea sunt interconectate cu montura (via ASCOM sau alte protocoale de comunicatie) si in general fac si corectiile necesare dupa rezolvarea placii astrometrice - asa cum se cheama indeobste ceea ce fac ele. ----------------------------------- jimao22 31 Aug 2014 19:54 ----------------------------------- In cele ce urmeaza am sa fac referire la procedura mea de lucru folosind MaximDL si PinPoint (full) cu care aduc telescopul pe o pozitie de fotografiere, de la o seara la alta, avand o precizie de cativa pixeli (!!!). Mi-a luat destul timp sa descopar cum se face corect si vreau sa va ajut si pe voi sa faceti acest lucru fara a mai pierde timpul, asa cum am facut eu. Daca vrem sa ajungem exact la o anumita zona a cerului (o nebuloasa, o galaxie, o anume stea) si vrem ca acest lucru sa se petreaca cu maxima precizie, iata cum fac eu. ----------------------------------- jimao22 31 Aug 2014 20:04 ----------------------------------- Cazul 1 - vrem sa ajungem la o anume zona a cerului fara a avea vreo referinta anterioara (adica incepem abia acum sa facem pozele si nu trebuie sa ajungem exact intr-o pozitie in care am fost in serile anterioare) 1. din MaximDL conectam montura la program din Tab-ul Observatory -> Setup 2. tot in Observatory, mergem in Tab-ul Catalog si cautam obiectul dorit (M51 in cazul de fata) 3. dupa ce dam Search ca sa-l gaseasca, apasam pe butonul GoTo. Programul ne intreaba daca vrem sa mergem la M51 si spunem "da" 4. facem o expunere a zonei dorite. In cazul de fata, telescopul a mers din prima destul de exact pe M51 si sper sa se inteleaga bine si restul procedurii pana la final ----------------------------------- jimao22 31 Aug 2014 20:14 ----------------------------------- 5. in bara de sus a lui Maxim, mergem pe meniul Analyze si din meniul derulant, alegem prima optiune - PinPoint Astrometry (nu pot surprinde in acest screen-shot meniul derulant, asa ca va inchipuiti sau faceti singuri probe cu ce am spus eu aici) 6. odata fereastra PinPoint deschisa, apasati butonul Process 7. Maxim il va lasa pe PinPoint sa faca rezolvarea astrometrica si daca totul e in regula, vom avea un mesaj similar cu cel incercuit din a treia poza, in care sa confirma ca placa astrometrica a fost rezolvata ----------------------------------- nobody 31 Aug 2014 20:27 ----------------------------------- Un scurt offtopic (se poate sterge dupa digestie): "Problema cea mare a acestui program (dezvoltat de un finlandez, am uitat sa spun) este ca necesita descarcarea unei baza de date stelare numita Cygwin, pentru a carei descarcare de exemplu eu am pierdut 14 ore si 19 Gb." Cygwin este un emulator de Unix/Linux pentru Windows. AstroTortilla is made possible by the Astrometry.net plate solver engine. http://sourceforge.net/p/astrotortilla/home/Home/ ----------------------------------- jimao22 31 Aug 2014 20:35 ----------------------------------- 8. in acelasi timp cu rezolvarea placii astrometrice, daca in fereasta Observatory a fost deschis Tab-ul Zoom - care ne arata o zona restransa a catalogului virtual din memoria calculatorului - poza noastra va aparea suprapusa pe catalogul respectiv, unde sunt adnotate corpurile ceresti 9. mergem mai departe pe Tab-ul Telescope din Observatory. In acest tab este trecuta pozitia unde momentan calculatorul "crede" ca suntem centrati. Ca sa-l corectam, apasam butonul "Image Center from PinPoint" care va schimba coordonatele initiale in cele rezultate din rezolvarea placii astrometrice, apoi apasam butonul Sync. Acest lucru va face sa repozitioneze pozitia telescopului in catalogul virtual in pozitia corecta, in care se afla centrat telescopul nostru pe cer (centrul pozei). 10. Aceasta "recentrare" se observa bine mergand inapoi pe Tab-ul Zoom, unde cercul care indica pozitia telescopului se va repozitiona pe centrul pozei noastre si nu pe centrul lui M51 cum, era initial. astfel eroarea de pozitionare este corectata. 11. Ca sa ajungem exacty pe M51 (in cazul dfe fata) reluam inca odata procedura si la a doua iteratie (sau a treia - depinde de eroarea initiala), vom fi pozitionati PERFECT pe centrul corpului nostru ceresc. Ultima poza ne arata aceasta diferenta in cazul meu in aceasta prezentare. Eroarea initiala nu a fost mare, dar nu intotdeauna este asa. O observatie importanta pentru cei ce ar putea fi descurajati sa lucreze astfel - Tab-ul Observatory nu este doar pentru cei care folosesc un observator ci are un sens mai larg aici :) . ----------------------------------- jimao22 31 Aug 2014 20:38 ----------------------------------- Multumsc nobody pentru completarea binevenita. Nu am folosit Astrotortilla decat ca si test, acum aproape un an in urma, nefiind posibil sa il introduc intr-o sesiune automatizata - asa ca nu mi-am batut capul prea mult cu detaliile astea. Nu am sa sterg nimic, orice completare corecta e in regula. ----------------------------------- jimao22 31 Aug 2014 20:46 ----------------------------------- Cazul 2 - vrem sa ajungem la o anume zona a cerului avand referinte anterioare (poze facute in noptile precedente) - vrem sa pozitionam telescopul si sa pozam exact in pozitia in care am fost in noptile anterioare si nu oricum, ci la diferente de cativa pixeli, cel mult. Desi pare aproape imposibil, acest lucrul se poate face cu o precizie extrema, folosind acelasi motor astrometric pentru asta. ----------------------------------- jimao22 01 Sep 2014 20:08 ----------------------------------- 1. Procedam ca mai inainte si conectam MaximDL la montura 2. Deschidem o poza a zonei de interes facuta in noaptea anterioara, unde vrem sa ajungem sa ne pozitionam exact cu telescopul si in noaptea curenta. In cazul de fata este o poza in Ha a Wizard nebula. Ca sa fac o compozitie narrow-band (dar e valabil si pentru RGB desigur sau chiar doar luminanta facuta in nopti diferite), trebuia ca pozele in OIII si SII sa le pun cat mai exact centrate pe pozele in Ha facute cu cateva saptamani inainte, pentru ca la stacarea finala sa nu pierd din campul de pe margine care nu s-ar fi suprapus corect altfel. 3. Acestei poze (din trecut) ii facem rezolvarea astrometrica, cum am aratat inainte. Odata facuta rezolvarea astrometrica, poza noastra va apare pe catalogul virtual din MaximDL in pozitia corecta. 4. In tab-ul Telescope din fereastra Observatory apasam prima data butonul "Image center from PinPoint" si apoi butonul "GoTo". Programul ne va intreba daca vrem ca telescopul sa se miste catre pozitia gasita in centrul imaginii noastre din seara anterioara. Evident ca vom zice "Ok". Urmare a acestei comenzi, montura se va misca catre o zona APROXIMATIV corecta in jurul centrului pozei noastre de referinta. ----------------------------------- jimao22 01 Sep 2014 20:20 ----------------------------------- 5. Din fereastra Camera Control a MaximDL, mergem pe Tab-ul Expose care controleaza camera principala si facem o expunere nu foarte lunga, de preferat in Luminanta (pentru mai multa sensibilitate), eventual bin 2x2 (pentru si mai multa sensibilitate). 6. Vom obtine astfel o imagine a zonei catre care telescopul nostru puncteaza IN REALITATE. Lasam ambele poze deschise "side-by-side". Dupa cum se vede in exemplul meu, zonele coincid destul de mult (datorita unei monturi bine pusa in pol), dar nu coincid exact. Ori noi vrem sa coincida exact! 7. Facem click cu mouse-ul pe poza proaspat facuta , pentru ca ea sa fie activa si Maxim sa faca referire la ea in cele ce urmeaza, deschidem PinPoint Astrometry din meniul Analyze din Maxim si facem rezolvarea placii astrometrice pentru aceasta poza. ----------------------------------- jimao22 01 Sep 2014 20:31 ----------------------------------- 8. Rezolvarea astrometrica cu PinPoint o facem avand Tab-ul Zoom din fereastra Observatory - deschis. Acest lucrru va face ca poza noastra cea noua sa apara si ea pe harta cerului, in pozitia corecta in care este ea, diferita desigur de pozitia in care era poza noastra de referinta din noptile anterioare. Daca dati click succesiv pe cele doua poze, o sa vedeti ca pe harta marita a zonei cele doua poze vor fi afisate si ele succesiv. 9. Acum, mergand inapoi la Tab-ul Telescope din fereastra Observatory (avand activa poza proaspat facuta, nu cea de referinta - ATENTIE!), apasam butonul "Image Center from PinPoint" si apoi "Sync". 10. Acest lucru va face sa se modifice in planetariul virtual din MaximDL pozitia telescopului nostru - de unde credea calculatorul ca se afla el (centrul pozei de referinta) unde se afla el de fapt (centrul pozei proaspat facute). ----------------------------------- jimao22 01 Sep 2014 20:46 ----------------------------------- 11. Asa trebuie sa arate Tab-ul Zoom dupa aceste operatii - ultima poza pe harta cerului si cercul bleu care indica telescopul, centrat pe aceasta ultima poza. 12. Dand click pe poza de referinta, aceasta va lua locul ultimei noastre poze in planetariu (Zoom / Observatory) si daca veti descarca pe calculatorul vostru cele doua poze de aici, veti sesiza diferenta. Telescopul nu se mai afla in centrul pozei de referinta... 13. Lasand activa poza de refenta (cea de la care am plecat si in centrul careia vrem sa ajungem), mergem inapoi la Tab-ul Telescope, apasam din nou "Image Center from PinPoint" si apoi "GoTo" (NU SYNC !). Acest lucru va spune telescopului sa se indrepte din pozitia curenta (centrul ultimei poze) catre centrul pozei de referinta, unde vrem sa ajungem. 14. Mai facem o poza scurta, ca sa vedem unde puncteaza acum telescopul nostru. Daca telescopul e bine pus in pol, aceasta a doua iteratie (prima a fost facuta la inceput) ar trebui sa ne duca telescopul exact in centrul primei noastre poze (de referinta), asa cum s-a intamplat aici. ----------------------------------- jimao22 01 Sep 2014 20:49 ----------------------------------- Ca sa se vada mai bine ca am obtinut un rezultat bun, am marcat cu rosu niste stele mai importante plasate langa crosshair-ul de pe poze. Daca va uitati cu atentie, veti vedea ca diferentele intre pozitiile stelelor in poza de referinta si ultima poza sunt nesemnificative, de ordinul a cativa pixeli.