
-----------------------------------
IACOB DUMITRU
01 Dec 2014 11:00

Timpul - un introvertit
-----------------------------------
Timpul isi scrie povestea.

-----------------------------------
IACOB DUMITRU
03 Dec 2014 12:30


-----------------------------------
Ese bine de stiut faptul ca, inainte de a fi un mare volum, Universul este constituit din mici volume. Printr-un zoom, bazat indeosebi pe puterea si intelegerea mintii, se poate imagina clocotul spatiului la nivel intim, la nivel local.  
Imaginea grandioasa a marelui Big-Bang este bantuita de imagini locale de colaps si expansiune.
Un volum aflat la un moment dat in situatia de colaps sau expansiune este sinonim cu un teritoriu in care timpul se scurge diferentiat intre oricare dintre punctele unui set de puncte imaginat la intamplare in interiorul acelui volum.
Practic este vorba de o dispunere monoton crescatoare sau descrescatoare a vitezei de scurgere a timpului de la stanga la dreapta si de sus in jos in interiorul tendintelor unice de manifestare, de dezvoltare.  
Practic este vorba de imaginea unor durate (trecutul si viitorul participand simultan, deopotriva la conturarea micilor spatii fizice, micilor dimensiuni), scurgerea diferentiata a timpului si scurgerea timpului in general avand forma, contur si continut predestinat.

-----------------------------------
Matrixul
03 Dec 2014 19:30


-----------------------------------
Din pacate, puterea si intelegerea mintii (actuale) nu intelege cu adevarat TIMPUL...Daca nu am fi captivi in aceste 3 dimensiuni altele ar fi datele problemei acestui timp.

-----------------------------------
IACOB DUMITRU
04 Dec 2014 09:49


-----------------------------------
Nimic mai adevarat, mentalitatea este la discretia sentimentului conform careia lungimea ar reprezenta una din dimensiunile fizice, suprafata doua si volumul trei. Daca am incerca sa diminuam rolul inimii in perceperea si intelegerea spatiului fizic, atunci am putea lesne observa ca dimensiunile fizice sunt tributare spatiului fizic ca intreg (unii sustin ca ar fi cca 15 dimensiuni) si sunt puse in evidenta pe rand si cu preponderenta de diferitele planuri posibile ale observatiei (exista planul intim despre care v-am vorbit si multe alte planuri din ce in ce mai largi).
Fiecare plan posibil al observatiei scoate in evidenta manifestari, relatii care nu fac altceva decat sa contorizeze scurgerea timpului. Socoteala tinuta da insasi scurgerea timpului nu este si nici nu poate fi niciodata exacta, erorile fiind contorizate intr-un plan imediat mai larg al observatiei si asa mai departe (un exemplu concludent si lesne de inteles este efectul de imbatranire al fotonului, desi imbatranirea are loc in fiecare clipa ea este scoasa in evidenta de un plan mult mai larg al observatiei, asta in cazul in care, pe baza un sclipiri de moment, omul ar realiza ca efectul atractiei gravitationale este dovada vie a imbatranirii, a inbogatirii in evenimente a gazdei, a spatiului care astfel tinde sa colapseze mai mult sau mai putin functie de numarul propriu de evenimente distincte). 
Relatiile de contorizare sunt captive spatiului pe care il definesc, li se poate atribui cu succes statutul de reper si chiar de entitate (atata vreme cat ele sunt forme de apreciere de rationament, un rationament imperfect si perfectibil deopotriva).
Inchei prin a aminti ca, puterea de intelegere a specialistului este diminuata in anumite cazuri de neglijarea antrenamentului in ceea ce priveste &#8220;lupta&#8221; la baioneta sau chiar cu &#8220;mana goala&#8221;, aluzie evidenta desigur la utilizarea excesiva si dintr-un anumit punct de vedere insuficient productiva a unui formalism matematic potent in esenta si traumatic in momentul in care rezultatul matematic se doreste a fi interpretat si reinterpretat, comentat asa incat sa poata potoli setea de cunoastere.

-----------------------------------
catalin dumitru
04 Dec 2014 10:30


-----------------------------------
La pagina 11 din pdf e strecurata o eroare destul de grava . 

''Relatia dintre patru protoni '' , adicatelea o particula alfa !?

Parca asa se numea nucleul de heliu din cate imi amintesc. 

Patru protoni are beriliul, dar fara neutroni , canci nucleu . Forta tare nu e suficient de tare pentru a tine laolalta macar doi protoni , fara alti 'lianti ' precum neutronii sau cine stie ce alte bazaconii de particule mai mult sau mai putin imaginabile .

Iar daca incercam sa privim neutronul ca pe o combinatie proton-electron , iar am face o eroare.

-----------------------------------
IACOB DUMITRU
04 Dec 2014 13:14


-----------------------------------
Ideile preconcepute reprezinta cea mai importanta frana a progresului.
Anterior, mentionam ca la baza a tot si a toate stau cele doua tendinte de dezvoltare (colaps si expansiune). Pe baza existentei celor doua tendinte se pot explica, motiva toate celelalte tendinte.
Practic, planul cel mai restrans cu putinta al observatiei ofera imaginea uneia dintre cele doua tendinte (tendinte de dezvoltare asimetrica in ceea ce priveste forma spatiului tocmai definit de aceaste tendinte). 
Planul urmator ofera imaginea alternanta dintre cele doua tendinte, imaginea deplasarii cu o viteza apropiata de cea maxim admisa si implicit imaginea unei axe de-a lungul careia pare sa se desfasoara aceast gen de miscare.
Planul mai larg (imediat urmator pe o scara ierarhica) ofera imaginea unui relativ repaus si implicit imaginea unei relative simetrii sferice (imagine asociata cu ideea de sarcina electrica). 
Ideea este ca, daca ne vom uita cu cea mai mare atentie posibila asupra sarcinii electrice nu vom face nimic altceva decat sa avem o viziune ingusta asupra fenomenului, adica sa avem imagini specifice primului plan al observatiei, sarcina, corpusculul sferic fiind o iluzie datorata manifestarilor din primul plan al observatiei.
In concluzie:
-	nu incercati sa atingeti ceea ce nu exista cu adevarat;
-	utilizati cu intelepciune maxima ideea de axa, sfera si multe alte combinatii geometrice virtule;
-	modelul cel mai performant din punctul meu de vedere in ceea ce priveste interpretarea efectului de sarcina electrica negativa este imaginea unui punct din interiorul caruia spatiul pare sa fie generat (expandat in toate directiile, generand totodata si ideea de sfericitate, respingere relativ simetrica);
-	modelul cel mai performat, din punctul meu de vedere, in ceea ce priveste interpretarea efectului de sarcina electrica pozitiva este imaginea unui punct care pare sa absoarba spatiul din jur (atractie relativ simetrica);
-	srcinile electrice pot fi asimilate ca fiind pompe ce introduc sau scot spatiu in jurul lor;
-	din punctul meu de vedere, ideea de preexistenta a neutronului in interiorul nucleelor este paguboasa, neperformanta;
-	in interiorul nucleelor poate fi utilizata cu succes maxim notiune de sarcina electrica, adica de tendinta de infuzie sau absortie a spatiului (acest mod de interpretare m-a ajutat sa determin cauza si valoarea defectelor de masa, adica cauza modificarii valorii sarcinii electrice).

-----------------------------------
nobody
04 Dec 2014 20:09


-----------------------------------
Neutronul nu mi se pare deloc ca fiind o idee preconceputa, ci din contra, chiar s-a dovedit foarte performat (incepand de prin anii 1930) fata de modelul de "electroni nucleari".

O evidenta problema a vechiului model este spinul fermionilor compusi. De exemplu, nucleul de He-3 (sarcina +2) are un spin de 1/2 care cam greu ar rezulta dintr-o suma de un numar par de particule elementare cu spin 1/2.

In mod similar, si poate cel mai evident, nucleul de N-14 (sarcina +7) are un spin de +1 care nu poate rezulta dintr-un numar impar de particule elementare (de ex. 14 protoni + 7 electroni). Adaugarea de perechi electron-pozitorn (pentru a pastra sarcina electrica) nu schimba datele problemei deoarece un numar par adaugat la orice alt numar nu schimba paritatea.

Bazaconia numita Quark se potriveste mai bine cu rezultatele experimentale:

-----------------------------------
IACOB DUMITRU
05 Dec 2014 09:13


-----------------------------------
(de ex. 14 protoni + 7 electroni)
Sa nu exageram, sa nu bagatelizam situatia din interiorul nucleelor, aspectele geometrice sunt esentiale, fara un desen clar din care sa rezulte numarul relativelor simetrii posibile, relativelor imagini de convergenta sau divergenta nu se poate trage o concluzie pertinenta cu privire la numarul de sarcini pozitive si negative active pe acest teritoriu. 
Daca v-ati gandit cumva la azot, este bine de stiut ca in interiorul nucleelor sale sunt active peste 21 de sarcini (numar presupus de dumneavoastra).
Aruncati o privire in articolul atasat pentru a observa ca, in nucleul elementului cu masa atomica 4 sunt active (respingere - atractie) 8 sarcini pozitive si 6 sarcini negative. In principiu si in prealabil, pe niciuna dintre cele 8 sarcini pozitive "nu scrie" proton sau neutron, ele facandu-si treaba ca si sarcini pozitive in cel mai neaos stil coulombian.

-----------------------------------
IACOB DUMITRU
09 Dec 2014 09:31


-----------------------------------
Bazaconia numita Quark se potriveste mai bine cu rezultatele experimentale: 
Pe baza sarcinii electrice negative si sarcinii electrice pozitive am reusit sa deslusesc cu destul de buna acuratete structura nucleelor, am determinat pe cale pur teoretica defecte de masa.
Acest mod de abordare se confirma prin orice aplicatie practica, inclusiv aplicatia privind dezintegrarea.
Insusirea acestui mod de abordare este suficienta pentru a putea descrie si intelege "bazaconiile" amintite de dumneavoastra si nu numai.

-----------------------------------
IACOB DUMITRU
09 Feb 2015 12:15


-----------------------------------
Perceperea realitatii intr-un mod variat, complex a fost insotita permanent de ideea de spatiu, de multilocatii ca si gazde ale diversilor intrusi. 
Inocularea ideii de viciere conduce in mod automat la ideea de calitate si inclusiv la ideea de multitudine a acestora. 
Eforturile de intelegere a realitatii si mai ales a legimitatii acesteia aduc in discutie ideea de materialitate, imaterialitate si nu in ultimul rand ideea de spatio-temporalitate.
Eforturile sustinute de intelegere nu au condus inca la depistarea numitorului comun ca liant si aluat deopotriva al tuturor faptelor si reperelor.
Menirea observatiilor mele a fost de a deconspira autonomia timpului, adica de a atrage atentia asupra faptului ca scurgerea timpului este calitate comuna. Altfel spus, spatiul fizic nu este nimic altceva decat o etalare a scurgerii diferentiate a timpului, o scurgere ce poate fi motivata pe considerente pur teoretice.
