----------------------------------- Roman 29 Apr 2005 14:02 Big Bang ----------------------------------- Hai sa vedem cine are dreptate :idea: ----------------------------------- mac 29 Apr 2005 14:31 ----------------------------------- De cand apartine Big Bang-ul domeniului SF? :lol: Este o teorie matematica partial demonstrata, un model de Univers. ----------------------------------- Roman 29 Apr 2005 14:46 ----------------------------------- In forumul acesta s-a pus problema , aici am pus si chestionarul... :roll: ----------------------------------- Cheetor 09 Dec 2005 19:20 ----------------------------------- sunt de acord cu mac ----------------------------------- PROKA 05 Iun 2006 12:53 ----------------------------------- cum altfel mai bine puteti explica radiatia de fond? ----------------------------------- Doru Dragan 05 Iun 2006 16:03 ----------------------------------- Am mai putea deschide niste chestionare: 1. Credeti in legea atractiei universale? 2. Credeti in legea conservarii (masei, energiei, impulsului etc.)? 3. Credeti in legea lui Ohm, Coulomb etc. ? 4. Credeti in legile lui Kepler ? s.a.m.d. Nu de altceva da sa stim cu cine stam de vorba ;-) ----------------------------------- Spencer 05 Iun 2006 16:32 ----------------------------------- sau 1 Credeti k dk aveti ceva de postat atunci postati si nu faceti pe lammerii? ----------------------------------- IACOB DUMITRU 06 Iun 2006 07:19 ----------------------------------- Paradoxal, dar exista o legatura intre SF si teoria Big Bang-ului. La fel ca si marea teorie a relativitatii a lui Einstein, aceasta noua teorie reuseste sa cuprinda o buna parte din adevar. Din pacate, cele doua mari teorii lasa multe semne de intrebare in urma lor. Aceste semne de intrebare le fac sa fie putin susceptibile. Pe de alta parte, sa nu uitam ca SF-ul a fost de cele mai multe ori rampa de lansare spre descoperiri extrem de indraznete. Spre exemplu: Cat de stiintifico-fantastica vi s-ar parea ideea unei legaturi de principiu dintre efectul Hubble si interactia gravitationala? Cat de stiintifico-fantastica vi s-ar parea legatura de principiu dintre efectul Hubble, interactia gravitationala si efectul de dispersie tip Big-Bang. ----------------------------------- Spencer 06 Iun 2006 17:10 ----------------------------------- Pai intre v=H*R si kmM/R^2 exista cu siguranta o legatura. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 07 Iun 2006 08:43 ----------------------------------- De fapt, ma gandeam la o inversare a modului de interpretare. Spre exemplu: Ce ar fi sa spunem ca efectul Hubble este acela care genereaza interactia gravitationala? Ce ar fi sa ne inchipuim ca Big-Bang-ul este un efect Hubble la scara marita? Ce ar fi sa uitam pentru o clipa de formule si sa contemplam omniprezenta dispersiilor crescendo sau descrescendo de valori ale parametrilor fizici? ----------------------------------- Doru Dragan 07 Iun 2006 09:51 ----------------------------------- Ce-ar fi sa incetam sa mai batem campii ... ?!? Ne aflam totusi pe astronomy.ro/forum/science-fiction si nu pe poetry.ro/forum/fantasy. Tinerii din zilele astea sunt deajuns de confuzionati de politiceni, mass-media etc. Sa incercam sa pastram macar zona asta in care exista niste puncte de sprijin. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 07 Iun 2006 11:15 ----------------------------------- Domnule Dragon, reactia dumneavoastra dovedeste cat de puternic sunteti ancorat in efemere puncte de sprijin. Va inteleg si va respect aceasta optiune. Va rog sa faceti si dumneavoastra acelasi lucru fata de cei ce indraznesc mai mult. Daca aveti ceva de comentat, atunci faceti aceste comentarii la obiect. ----------------------------------- Doru Dragan 07 Iun 2006 14:08 ----------------------------------- Concret, la obiect: Ce ar fi sa spunem ca efectul Hubble este acela care genereaza interactia gravitationala? Ce-ar fi sa nu mai incurcam cauza cu efectul? Ce ar fi sa ne inchipuim ca Big-Bang-ul este un efect Hubble la scara marita? Big-Bang este o intreaga teorie cosmogonica iar efectul Hubble este un simplu efect fizic. Ce-ar fi sa nu mai incurcam capra cu varza. Ce ar fi sa uitam pentru o clipa de formule si sa contemplam omniprezenta dispersiilor crescendo sau descrescendo de valori ale parametrilor fizici? Ce-ar fi sa mai punem mana pe carte si sa lasam "contemplarea omniprezenta a dispersiilor crescendo sau descrescendo de valori ale parametrilor fizici" pentru plimbarile in parc din amurg. Asa cum probabil multi si-au dat seama pana acum, sunt o persoana care nu-si pierde prea usor reperele. Ingrijorarea mea se refera la procentul destul de mare de tineri de pe aceasta lista care au nevoie in primul rand de niste repere solide. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 07 Iun 2006 15:05 ----------------------------------- Domnule Dragon, va rog sa va pastrati calmul. Schimbarea ordinii de care amintiti: “cauza, efect” si “capra, varza” nu este pur intamplatoare. Eu am dorit sa trag un semn de alarma asupra ordinii in care o interpretare poate fi mai mult sau mai putin eficienta. Nu uitati ca totul este relativ. V-am cerut in acelasi timp sa faceti comentarii la obiect. Daca credeti ca am incurcat cauza cu efectul, va rog sa imi spuneti si de ce? Eu stiu ca fizica nu are informatii prea clare cu privire la cauza care genereaza efectul gravitational. Acelasi lucru se poate spune si despre efectul Hubble. Big-Bang-ul inainte de a fi o teorie cosmogonica este o stare de fapt (un fenomen fizic). Cat despre repere, eu cred ca nu prea aveti ce pierde. Daca ele sunt bune nu aveti de ce va teme. Daca tinerii refuza sa mai accepte lecturile carora le sunteti atat de partizan, probabil ca au ei un motiv. ----------------------------------- Spencer 07 Iun 2006 22:37 ----------------------------------- Ce-ar fi sa nu mai incurcam cauza cu efectul? Si care anume este relatia de definitie pentru cauza/efect dupa parerea ta? y=x+c care este cauza si care este efectul in acest caz? cred k depinde de sistemul de axe folosit si de conventii.(ok, poate k exemplul nu este foarte reusit) Big-Bang este o intreaga teorie cosmogonica iar efectul Hubble este un simplu efect fizic. Ce-ar fi sa nu mai incurcam capra cu varza. Asa scrie in carte cel putin. Am putea oare sa punem un semn de egalitate intre big bang si efectul Hubble? Eu cred k da. In acest caz, care ar fi cauza si care ar fi efectul? Ce ar fi sa spunem ca efectul Hubble este acela care genereaza interactia gravitationala? Cum anume ar genera efectul Hubble interactiuni gravitationale? Daca admitem ca efectul Hubble este o proprietate a spatiului/materiei am putea vorbi despre un echilibru initial si o diferenta de "potential" provocata de distrugerea armoniei? Nu prea inteleg. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 08 Iun 2006 09:22 ----------------------------------- Domnule Spencer, in primul rand doresc sa va multumesc. In al doilea rand voi incerca sa raspund la intrebarea dumneavoastra. Neomogenitatea absoluta a mediului inconjurator scoate in evidenta un dezechilibru permanent. Daca acest dezechilibru nu este intotdeauna atat de evident, nu putem spune ca el nu exista in fiecare moment. Deci, chiar si “initial” existau abateri in acest sens si implicit diferente de “potential”. Efectul Hubble reprezinta proprietatea care oglindeste probabil cel mai bine (prin faptul ca pare a fi un fenomen relativ lent si lesne de imaginat) traseul valoric generat de existenta permanenta a dezechilibrelor. Inversand ordinea de accesare a speculatiilor teoretice, putem spune ca orice manifestare, oarecum izolata dintr-un context, urmeaza sa ilustreze filmul unor abateri valorice. Fotonii sunt cele mai elocvente exemple in acest sens. Ei constituie primele entitati ce pot fi cu adevarat cat de cat delimitate dintr-un context mai larg. Primii pasi ai procesului de structurare coerenta a spatiului si implicit a materiei incep cu ele. Din momentul in care le este descoperita calitatea de adevarate servomotoare cuantice (datorita unei precizii deosebit de mare in functionare – pierderi foarte mici ale intregului sistem fotonic) se poate discuta si despre recunoasterea mecanismului de functionare al intregului Univers. Practic, fotonul se remarca, in primul plan al observatiei, prin etalarea unor abateri intr-un ritm relativ rapid al preschimbarilor valorice. Totusi, fiind si primii pasi ai unui proces de aproximare, principiul de functionare fotonic nu admite existenta unor abateri mari ale ciclului de functionare (descoperit in planul doi al obsevatiei). Altefel spus, abaterile de gradul doi sunt foarte mici (neglijabile). Nu acelasi lucru se poate afirma si intr-un asa numit plan trei al observatiei cand, odata cu scurgerea indelungata a timpului contabilizarea abaterilor secundare unisens scoate la iveala un mesaj din ce in ce mai evident si demn de luat in seama. Acesta din urma este recunoscut ca si efect Hubble (efect de imbatranire). Armonia de ansamblu este marcata tocmai de conservarea permanentului dezechilibru ca urmare a respectarii unui principiu unic de functionare, chiar daca acest principiu pare sa fie mereu altul de la o scara valorica la alta scara valorica, functie de diversele planuri alese ale observatiei. Influienta acestui efect asupra formulei de exprimare a valorilor specifice interactiei gravitationale o veti putea remarca in curand (in articolul “Interactia gravitationala” – articol din seria “Armonia Universului fizic”). ----------------------------------- Doru Dragan 08 Iun 2006 09:59 ----------------------------------- D-le Dumitru, vedeti ca produceti confuzii in mintea unor copii deja confuzionati. Spencer a inceput si el sa confunde conceptele abstracte matematice cu realitatile fizice. D-le Spencer, am putea oare sa punem semnul egalitatii intre capra si varza? Eu cred ca nu! Dar daca totusi o facem cu o obstinatie demna de o cauza mai buna, sa nu ne miram cand o sa ne-mpunga varza. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 08 Iun 2006 10:21 ----------------------------------- Deja ne impunge domnule Dragon. ----------------------------------- Spencer 08 Iun 2006 11:15 ----------------------------------- Spencer a inceput si el sa confunde conceptele abstracte matematice cu realitatile fizice. D-le Spencer, am putea oare sa punem semnul egalitatii intre capra si varza? Doar daca varza ar fi o functie de capra... :D Nu cred k ati inteles analogia p care am facut-o. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 08 Iun 2006 12:23 ----------------------------------- Domnii mei, singura cauza care genereaza toate celelate efecte este calitatea de neomogenitate absoluta a spatiului (aceasta este singura solutie care poate fi comfirmata teoretic). Unicitatea unei solutii este un motiv clar de a o considera deja pusa in aplicare neconditionat, operanta (activa). Daca ne gandim ca toate efectele fizice sunt guvernate de un principiu unic menit sa asigure conservarea acestei calitati, nu mai are nici un rost sa ne poticnim la definirea cauzei si a efectului. Haideti sa facem un efort de gandire si sa depasim nivelul mediocru al analizei de genul : “Cine a existat mai intai, oul sau gaina?”. ----------------------------------- alexconu 08 Iun 2006 12:31 ----------------------------------- Cum am mai spus-o in cateva randuri in topic-uri de genul asta: sunt in totalitate de acord cu dragon! aici poate mai mult decat oriunde ;) ----------------------------------- IACOB DUMITRU 08 Iun 2006 12:56 ----------------------------------- Asta nu este un motiv sa ne plafonam. Intotdeauna este loc de mai mult si mai ales de mai bine. ----------------------------------- Doru Dragan 08 Iun 2006 13:36 ----------------------------------- Eu sunt deacord ca unele raspunsuri nu se afla intotdeauna pe soseaua principala. Se mai gasesc unele solutii pe strazi secundare, pe drumuri de tara sau pe poteci. Dar nu chiar peste camp(ul electromagnetic). ----------------------------------- IACOB DUMITRU 08 Iun 2006 14:51 ----------------------------------- Domnule, despre campul electromagnetic nu se stie chiar atat de multe pe cate se pare. Spre exemplu: Nu se stie cu exactitate daca in planul longitudinal au loc dilatatii sau contractii ale spatiului (concomitent cu cele din planul transversal fireste). Nu se cunoaste nici macar care este suportul acestui camp electromagnetic. Aceste amanunte devin extrem de importante in momentul in care ele definesc un principiu fundamental. Daca solutiile pentru clarificare lor exista, nu vad motivul pentru care ar trebui sa ne fie rusine de ele. ----------------------------------- zoth 09 Iun 2006 21:50 ----------------------------------- este foarte dificil pentru oricine, cred, sa intervina in acest punct al discutiei. s-a plecat initial de la big-bang si s-a ajuns la reconstruirea turnului babel, fiecare vorbeste pe limba lui dar nimeni nu intelege nimic. va propun o convergenta a discutiilor pe subiectul topicului, cu mai putine contrari plecate din orgoliu, altfel nu vad ce s-ar putea obtine. dragon, in mare parte ai dreptate in ce spui, multa lume poate fi derutata de o asemenea discutie, dar sa nu uitam in acelasi timp ca daca vrei sa intelegi un fenomen in general, trebuie sa citesti mult, si apoi inarmat cu multa rabdare si putere de concentrare sa incerci sa-ti definesti fenomenul respectiv, asadar acest subiect cel putin nu mi se pare deloc a fi un subiect de promenada. cat priveste pe domnul Iacob, daca nu renuntati la limbajul strict matematic pe care il folositi riscati sa vorbiti mai mult singur. personal ma infurii si in ziua de azi cand imi aduc aminte de neputinta mea de a intelege spatiile k dimensionale predate la cursurile de matematica, 100% abstract, 0% intuitiv. revenind la subiect, am o intrebare in legatura cu big bang-ul. se spune ca nu exista notiunea de "inainte de big bang" lucru ce ne duce cu gandul ca timpul este finit. cum se poate conjuga notiunea de timp finit pe un spatiu infinit? cum poate fi definit conceptul spatiu-timp in aceasta conjunctura? ----------------------------------- IACOB DUMITRU 10 Iun 2006 09:16 ----------------------------------- In conjunctura expusa de dumneavoastra conceptul spatiu-timp nu se poate defini. Nici nu poate fi vorba despre existenta unui spatiu infinit. Inainte de a utiliza notiunea de finit si infinit trebuie sa ne punem intrebari cu privire la unitatea de masura utilizata, atat pentru timp cat si pentru spatiu. Dupa cum se stie, aceste etaloane nu par sa existe sub forma unui absolut (reper sigur ce se poate delimita cu precizie maxima dintr-un context). Orice sistem perfect inchis al unei stari de fapt este arunct in afara realului (pe motivul lipsei totale de informatie cu privire la existenta sa). Dupa cum bine se poate observa, existenta realului este strans legata de perceperea sa. Asta inseamna ca in urma informatiilor ce ajung la noi ne facem o imagine cu privire la insemnatatea lor. Desigur ca aceste aspecte par sa aduca in discutie doar notiunea de calitate. Nu trebuie sa uitam totusi faptul ca existenta unei informatii reale este decisa de claritatea ei sau altfel spus, de coerenta mesajului receptionat. Aici isi intra in drepturi elementul cantitate. Cand vorbim de coerenta facem apel la o scara de valori. Acest lucru inseamna ca deja evenimentul a fost delimitat cat de cat dintr-un context mai larg si deci finit din punct de vedere temporal si evident spatial. Desigur ca aceasta discutie se poate lungi aproape la nesfarsit. Ideea este ca fiecare eveniment poate fi inclus in galeria informatiilor coerente (reale). “Un numar extrem de mare de evenimente” poate fi considerata o afirmatie aberanta in absenta unui etalon absolut in ceea ce priveste durata si totusi odata castigata, calitatea de eveniment nu se mai pierde. Din pacate, calitatea si cantitatea sunt doua notiuni ce se completeaza reciproc asa incat, este practic imposibil sa faci referire la una fara sa o aduci in discutie si pe cealalta. In fond, intreg universul este un imens si real camp numeric. Pentru detalii suplimentare cu privire la acest mecanism de percepere al raportului spatiu-timp va recomand lecturarea articolului “Servomotorul cuantic” si de ce nu, exercitarea unor intrebari suplimentare chiar pe acest topic. ----------------------------------- zoth 10 Iun 2006 11:37 ----------------------------------- asadar, daca luam in considerare ca teoria "exploziei de initiere a universului" este corecta, ne confruntam cu un spatiul-timp finit. de ce mai este necesara atunci notiunea de infinit privitoare la spatiul fizic? daca aceasta explozie genereaza o referinta spatiotemporala," in ce" a avut loc ea?, "in ce" se dilata universul? cumva intr-un spatiu matematic infinit? sau pur si simplu nu exista nimic "dincolo", ceea ce nu se poate percepe nici nu se poate defini? In fond, intreg universul este un imens si real camp numeric. puteti explica ce inseamna in acest caz "camp numeric"? dar in alte cazuri ce semnificatie are? e o aiureala abstracta sau un substitut al intuitivului? ----------------------------------- Forever_Man 10 Iun 2006 12:30 ----------------------------------- Am citit intr-o carte, o chestie cam ciudata. Se spunea ca defapt galaxiile nu se indeparteaza una de alta, in sensul ca se misca prin spatiu, ci ca ele stau nemiscate in spatiu, si spatiul e cel care se extinde, indepartand astfel galaxiile unele de altele. Daca e asa, inseamna ca spatiul tot largindu-se va distruge in cele din urma si particulele elementare. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 12 Iun 2006 10:32 ----------------------------------- Notiunea de infinitate poate fi utilizata in orice situatie dar cu multa prudenta. Mult mai intelept ar fi sa utilizam notiunea de spatiu deschis. Cum nu poate fi vorba de o precizie maxima in determinare, nu putem vorbi decat de spatii deschise. Pe de alta parte, infinitatea spatiului atrage dupa sine si ideea nepermisa de simetrie fizica absoluta (undeva in nemarginit va exista cel putin o copie fidela a oricarei stari de fapt). Incercand sa ma limitez cat mai mult la subiect trebuie sa spun ca ideea de volum o datoram unui permanent si coerent defazaj temporal. Evenimentele si implicit densitatile de evenimente sunt decise chiar de aceste abateri ale vitezei de scurgere a timpului. Aceasta omniprezenta modificare a vitezei de scurgere a timpului, pentru fiecare portiune spatio-temporala in parte, constituie aluatul si campul de actiune al intregului Univers. Permanenta redistribuire a acestui “fluid temporal” face ca noi sa percepem elementul spatiu alungindu-se sau contractandu-se numai intr-o singura directie. Orice existenta a unui asa-zis centru de simetrie fiind exclusa atunci si redistribuirea haotica a fluidului temporal este exclusa. Legea de redistribuire controlata reprezinta un act de contabilizare si un motiv extrem de bine motivat de a asemui universul cu un imens camp numeric. In aceeasi ordine de idei, legea de redistribuire controlata a valorilor vitezei de scurgere temporala aduce in prim plan imaginea unui element de lungime de-alungul caruia valorile se afla distribuite si redistribuite in mod monoton crescator sau descrescator. Incercand sa rupeti aceasta inlantuire de valori veti putea vedea ca sunteti obstructionati de inexistenta solutiei teoretice a repaosului absolut (a simetriei perfecte). Ca si indestructibile stari de fapt, aceste inlantuiri valorice poarta denumirea de particule elementare. Deoarece subiectul este foarte amplu, va rog sa reveniti cu intrebari suplimentare (sau sa cititi cu foarte mare atentie seria de articole “Armonia universului fizic”). ----------------------------------- ARMANDO 12 Iun 2006 19:35 ----------------------------------- Am citit intr-o carte, o chestie cam ciudata. Se spunea ca defapt galaxiile nu se indeparteaza una de alta, in sensul ca se misca prin spatiu, ci ca ele stau nemiscate in spatiu, si spatiul e cel care se extinde, indepartand astfel galaxiile unele de altele. Daca e asa, inseamna ca spatiul tot largindu-se va distruge in cele din urma si particulele elementare. Ce carte ....a-s vrea si eu sa o citesc ;) ----------------------------------- IACOB DUMITRU 13 Iun 2006 11:54 ----------------------------------- Armando, exista in legatura cu aceasta idee doua asa-zise curente, cel american si cel rusesc. Cele doua tabere par sa se contrazica reciproc, dar acest aspect reprezinta doar o aparenta. Ideea de baza deriva din multe considrente, unele pur observationale si altele extrem de bine fondate din punct de vedere al speculatiilor fizico-matematice. Din acest motiv este foarte greu sa gasesti o carte in care sa fie tratata in exclusivitate tema expansiunilor intergalactice. Neavand acces la un reper fix fata de care sa putem face o raportare exacta a situatiei de fapt suntem nevoiti sa apelam la observatii pur relativiste. Acest model de raportare da castig de cauza ambelor tabere. De regula se iau drept repere de referinta structurile cu o concentratie cat mai mare de materie. Intr-un fel, este normal sa catalogam aceste sisteme ca fiind dintre cele mai imobile repere. Daca vom incerca sa imagimam o fireasca relatie de legatura biunivoca dintre masa unui corp si numarul de evenimente capabil sa defineasca cat mai complet acest element, atunci vom putea remarca cu usurinta ca un spatiu suprapopulat cu un numar relativ dens de evenimente va avea tendinta sa ni se para din ce in ce mai mic din punct de vedere dimensional. Cum reciproca este oricand valabila, se poate face afirmatia prin care spatiul relativ gol dintre galaxii, relativ saracit de materie din cauza atractiilor gravitationale, ofera imagine unui perimetru aflat intr-o continua expansiune. Un bun exemplu in acest sens il reprezinta senzatia de ingustare a drumului resimtita de soferi pe masura ce cresc viteza de rulare si implicit a numarului de evenimente repurtate pe unitatea de timp. ----------------------------------- Doru Dragan 13 Iun 2006 14:30 ----------------------------------- Nu mai exista de mult doua scoli. Asa zisa scoala ruseasca care se baza pe "speculatii fizico-matematice" din cauza ca cele "observationale" nu-i mai erau la indemana a decedat. Toate observatiile sunt pur relativiste deoarece daca ar fi existat un punct fix in acest univers, Arhimede ar fi rasturnat de mult lumea. S-a intocmit de vreo catva timp o serioasa harta a universului vizibil si trebuie sa spunem ca limitele de observare sunt destul de largi in sensul ca instrumentele se apropie de 15M ani lumina. Nu exista "iluzii optice" ci o parere aproape unanima care duce spre ideea unui univers "inflationar". Exista o gramada de carti care vorbesc despre aceste lucruri dintre care probabil cea mai cunoscuta este cartea lui Hawking, "Primele trei minute ale Universului". ----------------------------------- alexconu 13 Iun 2006 14:39 ----------------------------------- probabil cea mai cunoscuta este cartea lui Hawking, "Primele trei minute ale Universului". O mica corectie: "Primele 3 minute" e scrisa de Steven Weinberg :) Hawking a scris "A Brieh History of Time" (Scurta istorie a timpului). ----------------------------------- Doru Dragan 13 Iun 2006 14:58 ----------------------------------- Scuzati confuzia :( ceea ce ramane e ca s-au scris suficient de multe carti pe tema asta. Asa ca ARMANDO da un search pe Google sau du-te pana la cea mai apropiata librarie sau biblioteca si da-i cu cititul, nu-i asculta pe cei care sustin ca "este foarte greu sa gasesti o carte in care sa fie tratata tema expansiunilor galactice". ----------------------------------- ARMANDO 14 Iun 2006 00:07 ----------------------------------- stiu :) nici nu-i ascultam...imi place sa ma documentez...dar daca am material....voi cauta ...O profesoara mi-a recomandat o carte frumoasa (sau cel putin asa pretindea ea ca este) numele carti este "amintiri din viitor" cica este interesanta...probabil e sf...abia astepta sa vad care e treaba cu ea.... ----------------------------------- alexconu 14 Iun 2006 00:14 ----------------------------------- probabil amintiri despre viitor a lui von daniken... ce sa zic... teorii la limita adevar/speculatii, mai mult speculatie, in opinia mea.. e intr-adevar frumos scrisa, dar nu cred sa-ti raspunda la prea multe intrebari. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 14 Iun 2006 08:00 ----------------------------------- Domnule Dragon, adaugand cuvintele „in exclusivitate“ am avut in intentie ideea de tratare a temei intr-un mod pur stiintific. Propabil ca exprimarea mea nu a fost una din cele mai reusite. Din acest motiv revin cu specificatii suplimentare. Asa dupa cum spune si domnul Alexconu, un studiu pentru a fi demn de luat in seama trebuie sa raspunda in mod stiintific la niste intrebari (de regula capitale pentru tema propusa). In ceea ce ne priveste pe aceasta tema, inainte de a face speculatii cu privire la cantitatea imensa de spatiu expandat in decursul timpului (eventual la capatul unui univers aflat intr-o continuua expansiune), stiinta are datoria de a explica intr-un mod categoric si firesc infimul pas, infima crestere a spatiului. Sa inteleg ca exista o lectura care sa fi elucidat aceasta primordiala problema? Pana nu se va da o rezolvare acestei aparent minore probleme, fizica nici macar nu isi poate castiga statutul de stiinta. Haideti sa nu mai bagam capul in nisip ca strutul si sa recunoastem lipsa acuta de literatura viabila in acest sens. ----------------------------------- Doru Dragan 14 Iun 2006 09:41 ----------------------------------- Va mai atrag inca o data cu respect atentia ca paradoxului lui Zenon i s-au dat raspunsuri de la Aristotel pana la Plank de mai multe ori. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 14 Iun 2006 10:28 ----------------------------------- Din pacate aceste raspusuri nu au avut si calitatea necesara de a elucida Paradoxul lui Zenon. Este adevarat ca elementul miscare si elementul minimei vecinatati se sustin reciproc, dar la scara minusculului pas elementar al miscarii nu s-au facut inca dezvaluirile de substanta necesare. Sa inteleg ca a fost descoperita legea ordonata de relevare a miscarii la acest nivel al observatiilor? Domnul meu, atata timp cat mai exista postulate, mai exista si mari lacune in gandirea stiintifica. De regula intre aceste postulate si comportamentul insuficient explicat al infimilor pasi ai miscarii exista o legatura extrem de stransa. A inlocui un paradox cu un postulat nu reprezinta nici pe departe solutia pe care o asteapta tinerii insetati de cunoastere.