----------------------------------- zoth 02 Iul 2007 17:41 Aberatii optice ----------------------------------- Am primit zilele trecute o solicitare intemeiata: sa vorbim si despre aberatiile sistemelor optice, modul lor de manifestare, cum le putem deosebi intre ele si mijloacele de minimizare pentru fiecare in parte. ok! Intr-un sistem optic ideal, toate razele de lumina provenite dintr-un punct al unui obiect converg in acelasi punct in planul imaginii, formand o imagine clara. Acum, sisteme optice ideale nu exista asa ca: Intr-un sistem optic real, cauzele care determina convergenta razelor in puncte diferite ale imaginii se numesc aberatii optice. Aberatiile optice pot fi clasificate in doua mari categorii: - aberatii monocromatice - aberatii heterocromatice Din prima clasa de aberatii fac parte: - aberatia de sfericitate - aberatia comatica (coma) - astigmatismul - curbura planului focal - distorsiunile imaginii Aberatia heterocromatica este reprezentata in principal de aberatia cromatica. Prima clasa de aberatii este descrisa de von Seidel in faimoasa si frumoasa lui relatie: AA = As Y^3/R^3 + Ac Y^2T/R^2 + Aa YT^2/R + Afc YT^2/R + Ad T^3 unde: AA = marimea unghiulara a aberatiei (in secunde de arc sau radiani) Ai = Constanta aberatiei R = raza de curbura a suprafetei optice Y = distanta razei fata de axa optica T = unghiul de incidenta al razelor provenite de la obiect Putem face un artificiu R = FnY si rezulta: AAmax = As/Fn^3 + Ac T/Fn^2 + Aa T^2/Fn + Afc T^2/Fn + Ad T^3 unde: AAmax = AA pentru Y=Ymax=D= diametrul aperturii Fn = raportul focal Termenii din dreapta egalitatilor principale de mai sus reprezinta in ordine asadar: -aberatia sferica -aberatia comatica -astigmatismul -curbura planului focal -distorsiunea imaginii Concluzia pe care o putem trage la prima privire din ultima relatie: Cu cat sistemul optic este mai rapid (raportul focal mai mic) cu atat aberatiile sunt mai mari. In mod miraculos mai observam un lucru: pentru prima data in optica pana acum doua lucruri concorda: 1. afirmatia de mai sus care spune ca un sistem cu raportul focal mare are aberatii mai mici 2. afirmatia pe care am facut-o in topicul despre difractie, si anume ca sistemele cu raportul focal mai mare au discul principal de difractie mai mare si deci pot ascunde mai usor aberatii minimizate de orice natura ar fi ele. Sistemele optice cu raportul focal mare sunt asadar de doua ori privilegiate. Ce pacat ca ele sunt totusi mai putin practice din cauza gabaritului... Mai rar in optica ne vom intalni cu astfel de concordante, dar surprize vor mai fi... ----------------------------------- zoth 02 Iul 2007 22:18 ----------------------------------- Sa trecem la primul termen al lui von Seidel... Aberatia de sfericitate Fie ca este vorba de lentile sau oglinzi, orice suprafata optica sferica genereaza aberatii de sfericitate. Am spus ca ne uitam la primul termen din relatia lui von Seidel si observam doua lucruri: lipseste T dar este prezent Fn. Primele doua afirmatii importante care pot fi extrase de aici: 1. Aberatia sferica este generata pe axa optica (lipsa lui T). 2.Aberatia sferica este cu atat mai mare cu cat raportul focal este mai mic. Dar ce este aberatia de sfericitate? In cazul lentilelor sau oglinzilor care au suprafete sferice, razele paralele cu axa optica aflate la distante diferite de aceasta, vor converge in plane diferite.Razele periferice vor converge intr-un plan mai apropiat iar cele paraxiale intr-un plan mai indepartat, astfel incat vom avea de a face cu un interval focal. Puteti vedea acest lucru in desenul de mai jos si deasemenea descompunerea acestei aberatii in elementele ei longitudinale si transversale. Ce se intampla in planul focal? Peste imaginea de difractie (luata ca si imagine etalon a unei stele) se va suprapune un halou luminos circular care va scadea destul de pronuntat rezolutia si contrastul imaginii inrautatind parametrii instrumentului nostru. Vom vedea in postul urmator care sunt procedeele de minimizare ale acestei aberatii si in cazul oglinzilor si in cazul lentilelor, cum putem verifica daca instrumentul nostru are asemenea aberatii dar si cum este contruit ochiul uman si cum isi optimizeaza el aceasta aberatie. ----------------------------------- zoth 03 Iul 2007 18:53 ----------------------------------- Minimizarea aberatiei de sfericitate. In cazul oglinzilor se face prin: - marirea raportului focal care se poate face la randul lui prin marirea fizica a focalei sau prin diafragmare, ultima metoda fiind nepractica in cazul instrumentelor astronomice din cauza pierderii de lumina. - asferizarea suprafetei oglinzii care poate fi facuta iar prin doua metode, asferizarea fizica (transformarea suprafetei sferice in parabola sau alta conica in functie de designul telescopului) sau asferizare optica prin montarea in fata oglinzii a unui element refractiv (placa Schmidh, menisc Maksutov sau dublet Houghton). In cazul lentilelor problema este putin mai complicata: - daca este vorba de o lentila simpla minimizarea aberatiei de sfericitate se face prin optimizarea factorului de forma, a factorului de pozitie, marirea raportului focal sau asferizarea suprafetelor lentilei. Ca noutate, la o lentila simpla aberatia de sfericitate este dependenta atat de forma cat si de pozitia lentilei fata de obiect si imagine. Factorul de forma a lui Coddington este dat de relatia: C = (R2+R1)/(R2-R1) iar factorul de pozitie tot a lui Coddington de relatia: P=(i+o)/(i-o) Pentru ca aberatia sferica sa fie minima trebuie sa aiba loc egalitatea: C= (-2(n^2-1)/(n+2))P Puteti vedea dependenta aberatiei sferice la o lentila in functie de forma si pozitionarea ei in lumina in desenul de mai jos. Dupa cum observati forma optima este dependenta si de indicele de refractie al sticlei din care este facuta lentila, cu alte cuvinte, la folosirea unor sticle diferite forma optima a unei lentile este diferita. In cazul dubletelor sau a sistemelor multiple de lentile treburile sunt mai simple. Din principiu, lentilele pozitive (convergente) sunt subcorectate iar lentilele negative (divergente) sunt supracorectate. Printr-o alaturare potrivita a unei lentile pozitive si a uneia negative se poate corecta in mare masura acesta aberatie (cazul dubletelor acromate). Cum putem verifica in ce masura s-a facut corectia aberatiei de sfericitate in cazul oglinzilor parabolice sau a dubletelor acromate (sau triplete apo)? Cel mai bun dupa parerea mea e testul intra/extrafocal pe o stea artificiala, caz in care scapam de probleme conexe de seeing. Al doilea desen de mai jos arata posibilitatile ce pot iesi in evidenta, un sistem subcorectat, unul echilibrat sau unul supracorectat. Daca aveti completari la aberatia de sfericitate sau daca vreti sa vorbim mai in detaliu despre un anumit aspect, oricare ar fi el, legat de aceasta aberatie, va rog sa nu fiti timizi... ----------------------------------- zoth 05 Iul 2007 18:19 ----------------------------------- Sa vedem comparativ cu mijloacele aplicate instrumentelor optice cum isi optimizeaza ochiul uman aberatiile. In prima faza lumina intra pe cornee, care e in esenta o lentila cu suprafata asferica (cu putere de marire mai mica pentru razele periferice si mai mare pentru razele paraxiale). Asta nu face decat sa minimizeze aberatia sferica a imaginii. Corneea detine cam 70% din puterea refractiva a ochiului. Dupa trecerea prin cornee, razele traverseaza irisul care pe langa functia de reglare a nivelului de lumina din ochi, modifica in acelasi timp si raportul focal al acestuia, minimizand si aberatia sferica si coma. Este in fapt aceeasi functie pe care o face diafragma unui obiectiv foto. Lumina trece mai departe prin lentila, care face focalizarea fina si finala a imaginii pe senzor, adica pe retina. Prin forma ei, retina accepta un plan focal curbat mai usor decat unul drept, lentila ochiului lucrand intr-un regim mai lejer. Din acest motiv se mai spune ca aberatia raspunzatoare de curbarea planului focal ajuta ochiul (dar nu si un senzor foto!) Iata un sistem optic extrem de simplu dar eficace, ochiul uman :shock: ----------------------------------- zoth 07 Iul 2007 21:53 ----------------------------------- Am modificat prin completare desenul ce prezinta aberatia de sfericitate pentru o mai buna intelegere. Puteti face un experiment pentru vizualizarea acestei aberatii prin proiectarea imaginii soarelui printr-o lentila pozitiva pe un ecran alb (doar alb caci altfel poate lua foc). Modificand distanta lentilei fata de ecran pentru o focalizare cat mai buna, veti observa discul soarelui in planul focal inconjurat de un halou luminos care este dat tocmai de aberatia de sfericitate. Am vazut ca nimeni nu a adaugat nici o completare, asta inseamna ca lucrurile sunt intelese in totalitate si putem trece la al doilea termen din relatia lui Seidel, aberatia comatica. Se incumeta cineva s-o prezinte? ----------------------------------- raduM 08 Iul 2007 01:13 ----------------------------------- OK... Pentru a înțelege aberația cromatică este necesară cunoașterea prealabilă a fenomenului de dispersie a luminii. DISPERSIA luminii reprezintă variația indicelui de refracție cu lungimea de undă a luminii n=n(lambda). Consecința care ne interesează aici este faptul că unghiul de refracție va fi diferit pentru diferite lungimi de undă, la același unghi de incidență. Astfel, radiația roșie va fi mai puțin refractată decât cea albastră. Iată o imagine care evidențiază fenomenul de dispersie. ----------------------------------- raduM 08 Iul 2007 01:23 ----------------------------------- Fenomenul de dispersie este pus în evidență cu ajutorul prismei optice. Dispersia e aici accentuată de refracția dublă (pe cele două fețe ale prismei) Acum, dacă considerăm o lentilă subțire grosolan aproximată prin două prisme lipite (o biprismă Frenet), avem o imagine intuitivă asupra a ceea ce înseamnă aberația cromatică longitudinală într-o lentilă. ----------------------------------- raduM 08 Iul 2007 01:34 ----------------------------------- Asta înseamnă că nu vom avea un singur focar ci o infinitate de puncte focale situate pe un segment de la roșu (punctul focar al luminii roșii, cel mai îndepărtat de lentilă) la violet (cel mai apropiat de lentilă). ----------------------------------- raduM 08 Iul 2007 01:42 ----------------------------------- Acum, dacă obiectul vizat nu este punctiform și/sau dacă fasciculul nu e paraxial, avem de-a face și cu aberația cromatică transversală (așa-numita "culoare laterală") ----------------------------------- raduM 08 Iul 2007 01:51 ----------------------------------- Corecția aberației cromatice se face folosind combinații de lentile, cu contribuții opuse, de exemplu o lentilă convergentă în sistem cu una divergentă (dublet acromat). Efectele celor două se compensează, cel puțin parțial. Procedeul se numește "acromatizare" și se poate realiza complet numai pentru două lungimi de undă în prealabil stabilite. Rămâne întotdeauna o aberație reziduală care se corectează prin alegerea sticlei lentilelor. Se pot folosi, desigur, mai mult de două lentile pentru reducerea aberației cromatice, realizându-se de exemplu tripleți acromați (fluorina aleasă ca material permite aici acromarea pe trei lungimi de undă). Și încă ceva, dacă sistemul este corectat și de aberația de sfericitate, el se numește apocromat. ----------------------------------- raduM 08 Iul 2007 11:44 ----------------------------------- În fine, la http://www.microscopyu.com/tutorials/java/aberrations/chromatic/ puteți gasi, printre alte lucruri, o simulare interactivă (trebuie Java, dacă nu aveți puteți instala lejer la http://www.java.com/en/index.jsp ) care prezintă frumos aberația cromatică și diferite sisteme de corecție. ----------------------------------- raduM 08 Iul 2007 11:47 ----------------------------------- :shock: De fapt, dl. Zircon ar fi vrut să facem COMA. N-am fost atent (mă miram eu că le amestecă :? ). Prezintă cineva coma? ----------------------------------- zoth 08 Iul 2007 15:50 ----------------------------------- Excelenta interventia ta, Radu. (ma fac acum ca nu vad formularea gen "dl. zircon"). Aveam impresia la un moment dat ca vorbesc singur sau ca nu intereseaza chiar pe nimeni ce se povesteste in aceasta sectiune. Din moment ce exista macar un om interesat, tot e bine :D . As fi vrut initial sa fie o sectiune interactiva dar totusi vad ca interesul e mic, oricum am sperante de viitor. Foarte bine prezentata aberatia cromatica, aproape ca nu mai e nimic de spus, sper sa fie spre folos celor incepatori care isi baga nasul in optica. Doua cuvinte as mai spune totusi despre acromatizare ca sa fie treburile foarte limpezi. Acromatizarea poate fi facuta: - intr-un singur punct (deci pentru o singura lungime de unda) si atunci avem sisteme monocromate, folosite in special in aplicatii laser (cei ce si-au luat pointere laser trebuie sa aiba asa sisteme in fata diodei laser). - in doua puncte (pentru doua lungimi de unda) de obicei rosu si albastru sunt aduse in acelasi plan focal, sunt asa numitele sisteme acromate. - in trei puncte (pentru trei lungimi de unda) cunoscute oarecum impropriu drept sisteme apocromate (de fapt asa cum zice si Radu, apocromat vine de la aplanat + acromat). - in patru puncte (pentru patru lungimi de unda) unul dintre puncte fiind aflat putin sub rosu si cunoscute drept sisteme superacromate. Ca sa spun totusi si o noutate oarecum, legata de sorturile de sticla, se pare ca cea mai grozava sticla optica e..... ruseasca! Este un sort de crown, numit OK4 si fabricat de Lytkarino Optical Glass, cu caracteristici asemanatoare fluoritei dar cu niste avantaje deloc de neglijat fata de aceasta. Russian scientists designed and developed special types of optical glass - fluorophosphate crown glasses, which has optical specifications similar to fluorite. LZOS experts developed and melted a glass from the fluorophosphate crown glasses group - special crown of OK4 type. Having near fluorite optical constants OK4 glass at the same time has the some advantages in comparison with fluorite: first of all it is a higher optical homogeneity, absence of cleavage usual for fluoride optical crystals. Apart from that OK4 glass has small thermo-optical constant Wt (3 times less in absolute value than fluorite has) that allows to avoid of thermowave aberrations, i.e. aberrations which appeared under environment temperature changes. De fapt TMB proiecteaza sisteme apocromate cu acest sort de sticla, si cred ca stim cu totii cat de mofturosi si pretentiosi sunt cei de la TMB. Ciudat totusi, TMB nu recunoaste decat cu jumatate de gura acest lucru, numind aceasta sticla, exotica! (comportament tipic capitalist american jegos). Acum cred ca putem trece linistiti la al doilea termen al relatiei lui Seidel, Coma! Cine se ofera? ----------------------------------- raduM 08 Iul 2007 18:53 ----------------------------------- Dacă tot am încurcat borcanele cu cromatica, haide să revin tot eu cu comatica. Coma este aberația descrisă de al doilea termen din relația lui Seidel, Ac T / Fn ^2 , în care Ac, constanta aberației, vine de la Aberație comatică. Denumirea vine de la faptul că surse punctiforme dar care se află în afara axei optice a dispozitivului prezintă o "coadă" ca o cometă. În telescop, se observă așa ceva la stelele dinspre marginile câmpului vizual (fig.001). Coma apare atunci când un fascicul de lumină cade pe pupila de intrare oblic (nu e paralel cu axa optică principală). De exemplu, pentru o lentilă convergentă (fig. 002) razele egal depărtate de centru (razele 1 și 2) cad pe suprafața lentilei sub unghiuri diferite și sunt diferit afectate de lentilă. Astfel, raza 1, "mai oblică" decât 2, va fi mai puternic refractată. Ca rezultat, razei 1 îi corespunde un focar diferit față de 2, mai îndepărtat. Dacă planul imaginii corespunde lui F2, atunci 1 cu 0 vor forma o pata difuză, alungită deasupra lui F2 (tot pe fig 002). O abordare simpatică, clasică, este să se considere lentila formată din sectoare circulare și să se studieze refracția fasciculului oblic prin fiecare sector (ca și cum celelalte ar fi acoperite). (fig. 003 - de pe site-ul la care am dat legătura mai sus) Ce mai e de spus_ se poate observa ușor coma daca ne jucăm cu o lentilă convergentă la soare. Găsim focarul principal și după aceea înclinăm ușor planul lentilei. Știm cu toții ce se întâmplă. Ca și pentru aberația de sfericitate, coma poate fi minimizată prin alegerea corespunzătoare a formei lentilelor - avem aici un grafic, am să-l postez mai diseară. ----------------------------------- Doru Dragan 08 Iul 2007 20:38 ----------------------------------- Urmaresc cu (oarecare) interes sectiunea de optica. Nu m-am bagat pentru ca se pare ca subiectul e pe maini bune :) In plus de asta, interesul meu pentru teorie e destul de limitat :oops: :roll: :? ----------------------------------- zoth 09 Iul 2007 18:15 ----------------------------------- Urmaresc cu (oarecare) interes sectiunea de optica. E bine si asa :D Multumim de interes. ----------------------------------- zoth 09 Iul 2007 21:49 ----------------------------------- Pentru a putea incheia si discutia despre coma, ramasese de aratat graficul de minimizare a acestei aberatii in functie de factorul de forma. Aveti acest grafic mai jos. Dupa cum se poate observa, pentru o lentila simpla aberatia de sfericitate si coma nu pot fi minimizate simultan ci doar foarte aproape. ----------------------------------- raduM 10 Iul 2007 03:38 ----------------------------------- Abia acum am ajuns să intru pe forum... Mulțumesc pentru grafic, Zircon. :D Astigmatismul ? ----------------------------------- zoth 10 Iul 2007 17:38 ----------------------------------- Desigur, urmeaza astigmatismul, al treilea termen din relatia lui Seidel. Sa inteleg ca vrei sa continui? Esti invitatul meu! Multumiri anticipate :D ----------------------------------- raduM 10 Iul 2007 20:27 ----------------------------------- Poate ar vrea și altcineva... ei, haideți ! Până una-alta, uite un progrămel simpatic de simulare a unor aberații în astronomie. http://aberrator.astronomy.net/html/download.html E free și funcționează frumos. ----------------------------------- lucia lucia 11 Iul 2007 09:59 ----------------------------------- Astigmatismul Ciudată denumire pentru o aberație. Din câte se spune, imagine stigmatică înseamnă că fiecărui punct (oricât de mic) de pe sursă îi corespunde un punct pe imagine. De fapt, orice imagine este astigmatică, adică satisface doar un stigmatism aproximativ, adică unui punct de pe sursă îi corespunde o pată, mai mare sau mai mică, pe imagine. Nici o problemă, ochiul uman – mai rar așa instrument optic – acceptă stigmatismul aproximativ. Aș mai comenta nițel termenul „aberație” prin două propoziții scurte: - Natura nu aberează. - Termenul respectiv trebuie înțeles ca „abatere de la simetrie” (știu pe cineva care e fericit :lol: ). Revenind la subiect, astigmatismul apare ca abatere de la simetria rotațională pentru că raze aflate în plane diferite focalizează în puncte diferite (fig. 1-si singura), mai ales dacă sursa este extinsă sau aflată în afara axei optice. Se manifestă prin neclaritatea imaginii. Conform figurii 1, funcție de planul in care e observata imaginea, vor fi mai clare pentru observator : a. liniile orizontale (aflate în planul sagital); b. liniile verticale (aflate în plan tangențial). Pe o sursă nepunctiformă, să spunem o planetă, nici o linie nu e sagitală sau tangențială. De aici, încețoșarea imaginii. Refracția diferită face ca imaginea unui cerc să arate ca o elipsă. Există totuși un punct, așa-numit „ al minimei confuzii”, în care imaginea reproduce cel mai bine obiectul pe toate direcțiile. Păcătoșenia e că astigmatismul e prezent atât la sistemele de lentile cât și la oglinzi, fie ele si parabolice. O soluție e reducerea unghiului de incidență (vedeți relația Sidel) și altă soluție e reducerea aperturii (se pierde din lumină). ----------------------------------- lucia lucia 11 Iul 2007 10:08 ----------------------------------- O observatie... A nu se confunda astigmatismul ochiului uman cu cel al instrumentelor optice. A doua observatie> am folosit - maculatorul de Fizici - OPTICA de I. Iovit Popescu si Emil Toader - un site pe care ... nu-l mai stiu. A treia> gata. Ma duc la somn. :D ----------------------------------- zoth 11 Iul 2007 17:01 ----------------------------------- Asta e de-a dreptul eveniment astronomic. Lucia se face fetita cuminte si mai si posteaza pe sectiunea de Optica! Asta da surpriza placuta :D Nu stiu insa de ce Lucia vrei sa-mi testezi vigilenta in legatura cu astigmatismul... Lucrurile astea ar putea sa le citeasca si cei mai incepatori si nu e tocmai bine sa-i derutam. Iata amendamentele mele: In primul rand astigmatismul e de doua feluri: - astigmatismul oblic, descris de al treilea termen al relatiei lui Seidel si care este determinat de pozitionarea in afara axei optice a obiectului ce formeaza imaginea. Acesta pozitionare in afara axei optice genereaza un plan sagital (inclinat fata de axa optica), care la randul lui determina o sectiune prin optica (lentila sau oglinda) cu raza de curbura diferita de raza de curbura initiala. De aici beleaua, se vor forma doua plane focale cu raze diferite de curbura cu tangenta doar centrala. Cum se manifesta acest lucru in instrumentul astronomic? Tragand o stea catre marginea campului vizual, imaginea ei se va transforma de la statutul de punct (disc de difractie) la statutul de liniuta (vezi desenul Luciei). In rest tot ce spune Lucia e corect. - astigmatismul propriuzis, generat de aceasta data "PE" axa optica si care se datoreaza asimetriei rotationale (raze de curbura diferite ale opticii in plane diferite, datorate erorilor de fabricare a suprafetelor optice sau datorate aliniamentului defectuos al componentelor optice intr-un sistem). Cum se poate determina existenta astigmatismului rotational? Testul stelar va indica o imagine alungita a figurii de difractie si intrafocal si extrafocal cu specificatia ca cele doua axe pe care se face aceasta alungire vor fi perpendiculare intre ele. Exemplu in imaginea de mai jos: comentariu scurt: - Natura nu aberează. -de acord. dupa mine, natura lucreaza prin aproximatii succesive. - Termenul respectiv trebuie înțeles ca „abatere de la simetrie” (știu pe cineva care e fericit ). -nu este general valabil, aberatia de sfericitate nu rupe simetria in nici un fel si totusi e o aberatia importanta. ----------------------------------- zoth 12 Iul 2007 11:46 ----------------------------------- Curbura planului focal... este un rezultat al faptului ca imaginea produsa de o lentila (sau oglinda) cu suprafete curbe nu este formata intr-un plan drept ci urmareste (sau copiaza) suprafata curba a acesteia. Am mai spus ca aceasta aberatie nu deranjeaza ochiul uman atunci cand ea are convexitatea indreptata spre acesta (marea majoritate a cazurilor)dar reprezinta o problema mare in cazul senzorilor foto. Efectul foto rezultat consta in imposibilitatea focalizarii imaginii in totalitatea ei, ori se focalizeaza centrul imaginii si periferia ei iese blurata, ori invers. Aceasta aberatie se corecteaza cu un element corector numit "Field flattener". Principiul lui de functionare se bazeaza pe intarzierea (sau deplasarea) pe care un element cu indexul de refractie mai mare decat cel al aerului o produce la trecerea luminii prin el (vezi topicul "Relatii utile" cu postul "Deplasarea punctului focal"). Aveti in desenul de mai jos aceasta explicatie. In partea stanga principiul de intarziere produs de o lama de sticla, iar in dreapta imaginii principiul corectorului. Acest corector este in esenta o lentila negativa (divergenta) dar in realitate este compus dintr-o pereche de lentile (tot comportament divergent) pentru minimizarea aberatiilor inerente ce pot apare in cazul uneia singure. ----------------------------------- zoth 12 Iul 2007 17:21 ----------------------------------- Am uitat sa spun ceva la curbura planului focal. Uitandu-ne la termenul 4 al relatiei lui Seidel observam ca aceasta distorsiune este invers proportionala cu raportul focal. In concluzie, cu cat raportul focal al unui instrument este mai mare cu atat curbura planului focal este mai mica. Din pacate la fotografie aceasta proprietate nu ne ajuta, un raport focal mare al instrumentului il face pe acesta prea putin luminos pentru foto asa ca solutia ramane tot field flattener-ul. ----------------------------------- zoth 12 Iul 2007 20:01 ----------------------------------- Am ajuns in sfarsit la final... Distorsiunile geometrice ale imaginii Asa dupa cum le spune si numele se datoreaza in principal geometriei elementelor optice prin care se formeaza imaginea. Daca ne uitam la ultimul termen din relatia lui Seidel vom observa ca aceste distorsiuni nu mai depind de raportul focal insa sunt dependente de unghiul format de imagine cu axa optica. Asadar aceste distorsiuni constau in modificarea magnificatiei imaginii (datorate geometriei elementelor optice) in functie de modificarea distantei unghiulare fata de axa optica (relatia lui Seidel). Cel mai des in practica sunt percepute distorsiunea tip "perna" (pincushion) si distorsiunea tip "butoi" (barrel). Aveti in desenul de mai jos infatisate ambele tipuri de distorsiuni. Corectarea acestor distorsiuni se face de obicei prin complementare (dublete). Eu am cam terminat de "aberat" pe aici :D Daca aveti completari, nedumeriri sau intrebari pe care sa le dezbatem impreuna, sunteti cu totii invitati! Nu stiu cat de util sau folositor va este acest topic pentru ca nu am primit pana acum nici o reactie, eu sper totusi sa va fie de folos. In sfarsit, pentru cei ce au dat sugestia acestei discutii, m-as bucura sa stiu daca ceea ce am prezentat impreuna cu Radu si Lucia v-a dus la o intelegere mai buna a acestor fenomene. Topicul ramane deschis! :) ----------------------------------- sorini 23 Noi 2017 17:13 ----------------------------------- Excelent subiect si dezvoltat exemplar! Fiind atat de “la urma” in istoricul subiectelor, eu am vazut acest topic abia acum vreo saptamana . Pt ca mi-a raspuns la multe intrebari despre optica instrumentelor si intr-un mod atat de documentat, concis si fara divagatii, nu pot dacat sa multumesc initiatorului si celor ce au completat in aceeasi maniera “punct-cu-punct”. Consider ca ar putea fi “sticky” pt acces mai usor la informatii f utile. Numai bine,