----------------------------------- Astroclubul Bucuresti 13 Sep 2022 20:47 Alpha Ursae Minoris ----------------------------------- α Ursae Minoris, mult mai populara sub numele de Polaris sau Steaua Polara, este cea mai stralucitoare stea din constelatia Carul Mic, dar este mult mai familiara ca reper de navigatie de cateva sute de ani, fiind la doar 1 grad distanta fata de polul nord ceresc, fiind un astru relativ static pe bolta cereasca boreala. Desi ochiului liber, Polaris ni se pare ca o stea singulara, ca multe alte cazuri, aceasta este de fapt o stea tripla, formata din: - componenta principala α UMi Aa – o supergiganta portocalie de clasa spectrala F7, deci mai evoluata decat Soarele, cu o masa de 5,4 ori mai mare si o luminozitate de cca. 1260 ori mai mare. Comparativ cu stelele mai fierbinti, stelele de clasa F au liniile de hidrogen din seria Balmer mai putin intense dar se remarca prin prezenta benzii G corespunzatoare moleculelor de CH. De asemenea, in spectrul acestor stele liniile metalice de sodiu, magneziu si fier incep sa prinda contur. Varsta α UMi Aa este estimata la doar 70 mil. ani fiind o cefeida clasica cu o variatie a magnitudinii intre 1,86 si 2,13; - α UMi Ab – componenta foarte apropiata de α UMi Aa, este de tip spectral F6, avand o masa de 1,4 ori mai mare ca a Soarelui. Are o magnitudine aparenta de 9,2 si orbiteaza la aprox. 3 UA fata de steaua principala. - α UMi B – componenta mai indepartata, este de tip spectral F3 si este de 1,4 ori mai masiva decat Soarele. Are o orbita la distanta de aprox. 2400 UA fata de dubletul α UMi Aa + Ab si are o magnitudine aparenta de 8,7. α UMi B este relativ usor de observat printr-un telescop mediu, fiind mai indepartata de luminozitatea foarte mare a dubletului primar. Distanta fata de acest sistem a suferit multe modificari de-a lungul timpului, actual fiind acceptata valoarea de 448 ani-lumina – calculata de misiunea GAIA EDR3 (decembrie 2020). Captura foto a fost realizata folosind reteaua remote SLOOH, iar spectrul stelei a fost capturat folosind un telescop Newtonian 200 mm si spectrograful Alpy 600. Autori: Bogdan Stanciu, Daniel Bertesteanu