----------------------------------- Forever_Man 12 Aug 2005 13:10 Universul ----------------------------------- Deseori auzi replica, cum ca daca legile fizicii ar fi fost putin diferite, noi astazi se putea sa nu fi existat. Dar ar fi putut legile fizicii fi diferite ? De ce sunt ele asa cum sunt, si nu sunt altfel ? Ce le determina pe ele sa fie ? Cand au aparut ele ? Odata cu Universul sau inainte ? ----------------------------------- Roman 12 Aug 2005 16:36 stii ----------------------------------- stii, exista oameni care se pricep la dat raspunsuri, sunt insa si unii care stiu sa dea intrebarile cuvenite - si ma refer la tine. http://www.sunysb.edu/library/tutorial/mod1/images/monkey_thinking.gif keep in touch ----------------------------------- Forever_Man 19 Aug 2005 17:05 ----------------------------------- Lumea inconjuratoare este formata din substanta, energie si informatie. Omul poate prelucra substanta si energia, dar oare in viitor nu se va ajunge si la prelucrarea informatiei (ma refer la informatia fizica - legile fizice). Va fi acest lucru posibil, si daca da, ce se va intampla cu lumea ? Cred ca asta ar fi salvarea noastra. Am putea opri expansiunea Universului, am putea creea un Univers stabil in care sa traim vesnic. Am devenii niste dumnezeii, care am trai in propriul nostru rai ?? ----------------------------------- azinkin 17 Sep 2005 10:07 ----------------------------------- nu stiu daca ai auzit de teoria universurilor paralele care spune ca exista o infinitate de universuri paralele, in fiecare dintre ele legile fizice fiind schimbate.oricum, aceasta teorie nu este neaparat adevarata. legile fizice sunt, consider eu, una dintre cele mai solide dovezi ca exista o inteligenta divina(nu vb neaparat de Dumnezeu). ----------------------------------- Cheetor 17 Sep 2005 14:44 ----------------------------------- Da. Am auzit de teoria universurilor paralele. Se spune ca in anumite universuri exista doar energie fara materie, in altele doar materie fara energie. Al nostru le are pe amandoua :lol: Unii savanti merg chiar mai departe si spun ca ar exista multivers ( o grupare de mai multe universuri :shock: :roll: ) la fel cum exista roiuri de galaxii. Altii au teoria complet ambigua ca ar exista alte Universuri care ar fi niste copii bizare ale universului acestuia, adica in alt univers ar exista Calea Lactee, Sistemul nostru solar, Pamantul, dar ca in alt Univers ar exista un Elvis care isi canta piesele si astazi (teoria asta e total stupida si nedemonstrata dar am vazut-o pe Discovery) :lol: :lol: :lol: ----------------------------------- Forever_Man 01 Dec 2005 11:55 ----------------------------------- Teoria Legilor Fizice. Probabil că la urma urmei, legile fizicii nu sunt nimic special. La fel cum într-un triunghi dreptunghic, cateta la pătrat + cateta la pătrat = ipotenuza la pătrat, și nu alt cumva, poate așa și legile fizicii sunt așa de naturale. Poate că asta e singura cale în care ele pot exista. La fel cum in baza zece 1+1=2, si nu =3, poate așa sunt și legile fizicii. Asta însă ar fi un lucru trist, deoarece înseamnă că ele nu au fost create de nimeni, la fel cum și matematica nu a fost creată de nimeni. Nu o ființă superioară a făcut ca 1+1 să dea 2, ci așa este în firescul matematicii. Asta înseamnă că totul există de la sine. Legile fizicii fiind așa de naturale, au existat dintotdeauna. Existând mereu, ele au permis la un moment dat apariția Universului. ----------------------------------- Spencer 01 Dec 2005 15:50 ----------------------------------- Asta e intrebarea intrebarilor sau intrebarea "justa" (cum ii spunea Eliade). Ce genereaza legile fizice? Si care e proprietatea intrinseca a acestora? De ce 1+1 fac doi si nu trei? De ce doua linii paralele nu se intersecteaza niciodata? Daca o sa faci facultatea de matematica o sa vezi ca sunt si spatii - geometrice non euclidiene (cum ar fi cel Riemannian sau geometria hiperbolica a lui Lobachevski) in care nu exista linii paralele. Daca aplici un anumit grad de curbura planului, teorema Pitagora nu va mai fi verificata. Insa ce genereaza in sine legile fizice? Pot sa spun(cu o anumita nota de incertitudine) ca geometria spatiu-timpului. Legea gravitatiei este generata de masa care curbeaza spatiu-timpul si care (ca si multe alte legi fizice) este invers proportionala cu patratul distantei. Iar ceea ce numim noi inertie nu este cumva un alt nume pentru o pseudoforta inca necunoscuta? Nu stiu sa-ti raspund la intrebare. Pot doar sa-i amplific misterul prin alte "metafore revelatorii" 8) . ----------------------------------- Abel Cavași 24 Iul 2006 21:42 ----------------------------------- Interesante și profunde întrebări! Păcat pentru titlul sub care se ascund. Eu cred că legile Fizicii NU PUTEAU FI DIFERITE pentru că s-ar fi contrazis între ele. Dacă modifici UN PIC legile Fizicii Universul DISPARE. NUMAI ACESTE LEGI sunt compatibile cu existența Universului. De aici rezultă că NU EXISTĂ MAI MULTE UNIVERSURI pentru că un alt Univers ar contrazice logica. Și nu pot exista decât "Universurile" logice. Iar logica NU IMPLICĂ soluții diferite. Legile Fizicii nu puteau apărea NICI înainte de Univers (pentru că nu aveau CE să legifereze), NICI după el (pentru că Universul nu putea exista fără legi nici măcar o secundă). ----------------------------------- Ella_Kosta 28 Iul 2006 10:00 ----------------------------------- legile universului puteau fi diferite, dar atunci am fi avut un univers diferit. si de altfel, foarte logic. logic presupun ca ar insemna ca aceste legi, modificate mai mult sau mai putin, sa fie compatibile intre ele, sa nu apara paradoxuri. am fi putut avea un univers in care forta tare nucleara sa fie mult mai slaba, si atunci nu s-ar fi format atomi, deci nu am fi avut stele, planete etc, ar fi fost un univers plin de diverse particule elementare si energie. sau invers. oricum, imaginatia ne poate duce foarte departe. si daca tot suntem la acest subiect, si care este inclus si in SF, e foarte interesant de citit o carte (este literatura, nu stiintifica): ZEII INSISI, de Isaac Asimov. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 28 Iul 2006 12:03 ----------------------------------- Imi pare rau sa te contrazic Ella. Abel are multa dreptate aici. Universul nostru nu are paradoxuri, iar legile sale pot fi reduse la una singura, indubitabila si fara alternativa. Aceasta lege este sustinuta de faptul ca: Repausul nu poate avea solutie. In aceste conditii, miscarea ramane singura alternativa, iar traieactoriile sale fac legea in singurul univers posibil. ----------------------------------- lucia lucia 11 Aug 2006 21:26 ----------------------------------- Buna, Forever man. Întrebarea ta deriva dintr-o ticaloșie a oamenilor de știință, și am sa ma explic: - Teoriile cosmologice sunt într-un impas mare de tot. O dovadă- uite câtă reclamă se face pe Discovery pentru o teorie moartă, folosind- și aici dl. Abel are mare dreptate- imaginea lui Hawking. De ce se face atâta reclamă ? Un produs prost are nevoie de așa ceva. Să nu-mi spuneți că e un post imparțial de popularizare a științei. - Una dintre marile probleme cu care aceste teorii se confruntă este faptul că nu pot să "prevadă" o serie de date experimentale. - Apar necesare întrebarile (care oricum sunt puse): bine, dar constanta cosmologică, care e, de ce e aproape zero? Bine, dar parametrul densitatii, de ce e unitar? Bine, dar de ce e... asa cum e? -Pentru ca teoria standard nu poate sa raspunda la astfel de intrebari, dar pentru ca trebuie totusi sa se autosustina (nu as vrea sa discutam mai mult aspectul respectiv), dintre aceste intrebari au fost selectate cateva... populare. De ce? pentru a fi "uitate" celelalte. Aceste intrebari, populare, au fost mediatizate. Insisi EI, balaurii, au intrebat> De ce? si-au dat si raspunsul. - Ca raspuns, a fost inventat ceva "gogonet si simpatic", i se spune Principiu Antropic, care spune asa> Daca nu era astfel, nu mai eram ca sa stim. adica: Nu umblati la motoras, ca se strica. sau (parca Roman ori dl.D mai cita asta)> Nu cerceta aceste legi/ca esti nebun cand le-ntelegi. Pe scurt> E asa pentru ca asa TREBUIE. O ocazie de-a intreba: 1. Nu cumva ceea ce numim STIINTA tinde sa devina o dogma? 2. Orice om de fizica, cand are o idee, dezvolta o teorie. OK. Dar cauta s-o si sustina. Nu cumva asistam la o falsificare a teoriei? In finalul unei emisiuni, totusi, marele (pentru ca mare, d-le Abel) Hawking spune: dar am avut oare dreptate? ca bibliografie, iata, cautati "Cosmology from top down" a lui Hawking. ----------------------------------- zoth 11 Aug 2006 22:22 ----------------------------------- de ce trebuie sa discutam despre forma legilor fizicii, pentru ca oricum nu le putem schimba, si nu despre posibilitatea noastra de a le cunoaste? salut ultima interventie a luciei care tinde sa duca discutia spre acest din urma aspect. un lucru afirmat aici este adevarat si anume ca universul nu are paradoxuri. atata timp cat teoriile dezvoltate de-a lungul vremii permit aparitia paradoxurilor, acestea(teoriile) nu pot fi reale. nu e simplu? si natura e simpla si universul la fel, noi suntem aceea care nu stim sa-l observam...inca. ----------------------------------- lucia lucia 11 Aug 2006 22:41 ----------------------------------- Corect, d-le Zircon. Ma explic: cand vorbim de "legi fizice" intelegem modelele, reprezentarile noastre. Eu cel putin asa am gandit. Evident ele sunt limitate de capacitatea noastra de a patrunde natura. Specificul naturii umane duce, de aceea, la chestii urate ca cele expuse mai sus. Poate am exagerat, ca de obicei, dar in principiu cred ca asa e. ----------------------------------- Doru Dragan 12 Aug 2006 10:12 ----------------------------------- Lumea, Universul nu poate fi cunoscut si explicat in totalitate. Exista motive care tin de metateorie pentru care acest lucru nu e posibil. Un sistem nu se poate auto-explica e necesara pentru asta o interventie exterioara sistemului. Exista legi, modele cu care operam si care sunt aproximari suficiente pentru traiul zilnic. Cine incearca sa mearga mult prea departe se intalneste cu "jocul ielelor". Soarele nu poate fi privit in mod direct. La fel si adevarul gol golut. La fel si cunoasterea absoluta. Exista un pret care se plateste la aceste vami :roll: :shock: ----------------------------------- IACOB DUMITRU 14 Aug 2006 07:27 ----------------------------------- De ce ar putea spatiul sa aproximeze prin comportamentul sau, mai bine decat ratiunea noastra? ----------------------------------- Doru Dragan 14 Aug 2006 12:27 ----------------------------------- De ce ar putea spatiul sa aproximeze prin comportamentul sau, mai bine decat ratiunea noastra? In sfarsit un post scurt. Dar nu si inteligibil. La asta mai trebuie lucrat. :D Sa aproximeze ce ... Lipseste adverbul d-le Iacob. :D ----------------------------------- stelaru 14 Aug 2006 15:22 ----------------------------------- OT (de-a binelea!) "A aproxima" este un verb tranzitiv. Adica cere obligatoriu un complement direct (raspunde la intrebarea "ce?" in acest caz). Complementul direct, in cele mai multe situatii, este un substantiv sau un pronume- aflate la cazul acuzativ. La limita se poate imagina shi un complement direct exprimat printr-un adverb, dar e o situatie- cred -rara. Aproximativ- ca adjectiv de data asta- este mai des intilnit. Ca adjectiv, el va fi evident partea de vorbire prin care se exprima un atribut. In constructii eliptice, aproximativ poate fi si.. adverb! De exemplu "A invatat aproximativ" - in sensul de "superficial". Cu aceeasi radacina latina ("proximus") directa sau via alte .. limbi (chiar ne-latine) mai avem shi alte cuvinte sau sintagme, unele chiar.. ciudate: "vin la tine cu proxima ocazie", sau mai nou: "politia de proximitate"- care dupa mine e o aiureala lingvistica fara margini, dar, in fine... Ma rog, e distractiv -mereu mi-a placut gramatica. De exemplu la arabi (de la care avem si denumirea multor stele, nu-i asha?) gramatica era socotita o mare stiinta. Am scris, asha de distractie, fara alte intentii (>> all - no offense, plz!). Adica pe ideea ca daca tot veni vorba... :lol: ----------------------------------- IACOB DUMITRU 14 Aug 2006 15:29 ----------------------------------- Domnilor, lasati prostiile. Ma refeream la ceea ce scrisese domnul Dragon anterior: "Exista legi, modele cu care operam si care sunt aproximari suficiente pentru traiul zilnic". De ce credeti ca Universul, prin modelul pe care tocmai il reprezinta, poate opera cu o precizie mai mare decat modelele imaginate de om? ----------------------------------- Doru Dragan 14 Aug 2006 15:56 ----------------------------------- Ma dezamagiti d-le Iacob. Universul nu aproximeaza cu o oarecare precizie. EL ESTE PRECIZIA. Catre care tinde orice model imaginat de mintea umana. Sper sa nu avem discutii pe aceasta tema. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 15 Aug 2006 08:03 ----------------------------------- Ma tem ca avem opinii diferite in aceasta privinta. Eu nu am spus ca spatiul aproximeaza cu o oarecare precizie, ba dimpotriva, spatiul opereaza cu o precizie maxima posibil. Fizicienii gresesc crezand ca au de-a face cu un model de perfectiune. Eu nu cred ca dincolo de modul sau de operare, spatiul mai are multe lucruri de ascuns. Ma refer la modul in care spatiul isi preschimba secvential parametrii. Daca nu m-am facut inteles in acest sens, va rog sa imi spuneti pentru ca subiectul mi se pare a fi de maxima importanta. ----------------------------------- Doru Dragan 15 Aug 2006 09:40 ----------------------------------- Aveti un mod foarte confuz de exprimare ceea ce duce la impresia unui mod incoerent de gandire. Ba avem pareri diferite, ba e tot aia, ba universul e spatiu, ba spatiul e univers etc. Mai incerc inca odata. Universul nu este un model de perfectiune. Universul (intocmai precum in religie Dumnezeu) ESTE. E un dat. Nu functioneaza foarte bine sau frumos sau exact. Nu exista criterii etice sau estetice sau de alt gen in evaluarea functionarii Universului. Modelele noastre incearca sa aproximeze cat mai bine modul lui de functionare pentru ca noi incercam sa gasim o oarecare ordine in aceasta lume. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 15 Aug 2006 11:21 ----------------------------------- Domnule Dragon, sa fim seriosi, nu sunt chiar atat de tampit. Intrebarea mea era de finete. O fi Universul un dat, dar isi modifica secvential parametrii dupa o lege despre care nu prea aveti stire. Ce este atat de greu sa aproximati aceasta lege, aceasta manifestare (ca si mod de operare)? Sau va este greu sa recunoasteti incapacitatea fizicienilor de a descoperi ordinea (armonia) acestei lumi. ----------------------------------- Doru Dragan 15 Aug 2006 12:13 ----------------------------------- Raspunsul este: da. ----------------------------------- stelaru 15 Aug 2006 15:41 ----------------------------------- Sunt dator un cometnariu- pedeapsa pentru gluimitza aia cu semantica verbului a "aproxima" ... :wink: :lol: Legile care exprima realitatea Universului, asha cum il cunoastem la un moment dat- cred ca fac ceea ce legile fac de obicei (:lol: ): ofera explicatii, descriu legatui cauza-efect. M-ash feri totushi sa rationez asupra perfectiunii unei legi, cat timp e foarte clar ca ea reflecta cunaosterea LA UN MOMENT DAT. Adica -prin definitie- este imperfecta. O categorie filosofica cum e cea de "armonie", cu atat mai mult va fi "non disputandum". Va fi totushi o disputa cu multe... incertitudini daca: admitind ca Universul este altfel decit armonios, acest "fel altfel" este o a-armonie (adica nu poate fi armonios), dizarmonic (adica ca o opozitie la ceea ce am numi "armonic") sau ne-armonic (ca o categorie opusa, de fapt). ----------------------------------- IACOB DUMITRU 16 Aug 2006 10:23 ----------------------------------- Domnule Stelaru, actiunile fizice si legile lor de manifestare sunt mai mult decat simple formalitati (oricat de mult ati dori sa inoculati aceasta idee). Pe de alta parte, armonia universului tine mai mult de respectarea unei singure legi de evolutie. Aceasta lege contorizeaza toate abaterile, imperfectiunile si din acest motiv, orice abatere de la mecanismul de contorizare “face parte din joc”. Nu este vorba aici de o contorizare perfecta a baterilor. Daca contorizarea s-ar putea face perfect, atunci ideea de abatere nu ar mai avea nici un sens (chiar si semantic). ----------------------------------- stelaru 16 Aug 2006 13:43 ----------------------------------- Nu cred ca exista "o singura lege"... OT- as prefera fara "domnule". ----------------------------------- IACOB DUMITRU 16 Aug 2006 14:20 ----------------------------------- Acest fapt este deja demonstrat, deci nu mai este o problema de credinta. Daca nu asi fi constient de aceasta afirmatie, cu siguranta nu asi mai avea tupeul de a posta pe acest forum. ----------------------------------- Doru Dragan 16 Aug 2006 14:41 ----------------------------------- Pe de alta parte, armonia universului tine mai mult de respectarea unei singure legi de evolutie. Aceasta lege contorizeaza toate abaterile, imperfectiunile si din acest motiv, orice abatere de la mecanismul de contorizare “face parte din joc”. ..... Acest fapt este deja demonstrat, deci nu mai este o problema de credinta. Ne puteti spune si noua unde, cand si cum? ----------------------------------- IACOB DUMITRU 16 Aug 2006 15:03 ----------------------------------- Domnule Dragon, aceste demonstratii apar in seria de aricole "Armonia Universului fizic". Este adevarat ca nu ati avut ocazia sa cititi ultimul articol al acestei serii "Interactia gravitationala", dar probabil ca o sa il cititi foarte curand. Legea unica este "legea asimetriei fizice" sau "legea neomogenitatii absolute". Faptul ca nu ma folosesc de nici un postulat in demonstratiile pe care le fac, ar trebui sa va puna pe ganduri (macar asa un pic). Formulele descoperite cu aceste ocazii sunt valoroase chiar daca ar fi considerate "simple fantezii". ----------------------------------- Doru Dragan 16 Aug 2006 15:57 ----------------------------------- Faptul ca nu ma folosesc de nici un postulat in demonstratiile pe care le fac, ar trebui sa va puna pe ganduri (macar asa un pic). Formulele descoperite cu aceste ocazii sunt valoroase chiar daca ar fi considerate "simple fantezii". Sunt demult pus pe ganduri si inca tare de tot. :) Sa ma anuntati atunci cand va veti hotara sa renuntati si la definitii in cadrul teoriei dumneavoastra. Aia da puritate! ----------------------------------- stelaru 16 Aug 2006 23:37 ----------------------------------- Ce spune "legea asimetriei fizice"? :shock: :oops: :?: ----------------------------------- IACOB DUMITRU 17 Aug 2006 07:16 ----------------------------------- Legea asimetriei fizice spune foarte multe (de fapt spune totul despre comportamentul fizic), dar exprimata extrem de succint ar suna in felul urmator: - nu exista repaus; - centrul de greutate este lateral oricarei directii de inaintare. Domnule Dragon, probabil ca pentru dumneavoastra doar tacerea are un iz de puritate, desi si tacere parca ar vrea sa spuna ceva. ----------------------------------- Forever_Man 17 Aug 2006 09:22 ----------------------------------- Mai m-am gandit in ultima vreme la problema daca legile fizicii ar putea fi diferite in universuri diferite. In primul rand, ce creeaza legile fizicii ? Sa fii existat ele dinaintea aparitiei Universului, astfel ca la un moment dat sa permita aparitia lui ? Se spune ca ele au aparut odata cu Universul. Dar cum ar fi putut sa apara din nimic, fara nici un suport ? Este nevoie de ceva care sa existe independent de Univers si tot ce presupune acesta. Este vorba despre matematica (unde includem si axiomele geometrice) si de logica. Aceste 2 lucruri existand, Universul le-a urmat si a aparut. Astfel legile fizicii se bazeaza pe aceste reguli. Ar putea legile fizicii, urmarind aceleasi reguli sa se formeze diferit ? Cred ca nu. E ca si cum materia din universul nostru, urmarind legile fizicii pe care noi le cunoastem, sa conduca la alte structuri, diferite de atomi, particule elementare, etc. Ceea ce nu e posibil. Totusi, apare o problema cu aparitia Universului. Aceste reguli (matematica si logica) existand dintotdeauna, de ce nu exista si Universul dintotdeauna ? Ati putea zice ca notiunea de timp nu are sens inainte de Big Bang. Dar Universul a avut un inceput. Asta inseamna ca spre trecut, timpul e totusi finit, cand ar fi trebuit sa fie infinit. Sunt 2 solutii in acest caz. 1. Universurile paralele exista dintotdeauna, si prin interactiunile dintre ele, la un moment dat a aparut si universul nostru. 2. Dumnezeu nu are inceput, si tot la un moment dat s-a hotarat sa ne creeze universul nostru. Daca acest al 2-lea caz e valabil, legile fizicii ar putea fi diferite, deoarece ar fi create cum ar fi vrut Dumnezeu. Oricare din cele 2 variante sunt la fel de probabile sa fie adevarate. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 17 Aug 2006 10:08 ----------------------------------- Man, Universul a existat dintotdeauna, iar legile fizice au aceeasi vechime. Exista o lege atot-cuprinzatoare care se numeste “legea asimetriei fizice”, deci a existentei eterne, a nemuririi. Aceasta lege ne spune ca Universul este un cumul de permanente preschimbari. Povestea lor este lunga, dar pe scurt se poate spune ca viteza de scurgere diferita a timpului sta la baza tuturor structurilor. Altfel spus, nu perioada in sine este plamada universului ci abaterea de la o viteza de scurgere a timpului presupusa a fi constanta. Pe de alta parte, din calcule bine justificate se poate trage concluzia prin care suma acestor abateri ale scurgerilor temporale reprezinta o cantitate finita. Finitatea plamadei de sustinere a informatiilor conduce la ideea retinerii (memorarii) unei cantitati limitate de informatie despre acest Univers. Din acest motiv, spatiul fizic este obligat sa isi stearga din memorie anumite informatii din istoria sa pentru a putea face loc unor informatii mai noi. Concluzia acestui scurt demers este ca ideea aparitiei Universului este falsa, trecutul si viitorul intersectandu-se doar in limitele unei cantitati finite. ----------------------------------- stelaru 17 Aug 2006 10:12 ----------------------------------- Nu pricep. In fond, miscarea reprezinta probabilitatea mai mare a unui corp de a se afla intr-un loc fata de probabiolitatea de a se afla intr-un altul. Ideea de "lateral de..", in mintea mea nu se leaga de probabilitatea aceasta. De fapt, nici in mecanica clasica acest lateral poate fi fata de un referential doar , ceea ce nu inteleg la ce rezultate omnivalabile duce (adica- sigur ca miscarea e posibila in diferite directii- newtonian vorbind, intr-un referentaial- ei shi?) Cat priveste "nu exista repaus"- un rationament per a contrario nu pare sa duca la o contradictie (daca exista repaos, cel putin in mecanica newtoniana, inseamana ca impulsul este zero, in schimb masa continua sa existe- nu reusesc sa gasesc nimic contrazis de aceasta situatie). :? :? :?: OT- nu e o incercare de contrazicere (ar fi hazardat din partea mea) - pur shi simplu nu inteleg legea aia... ----------------------------------- Doru Dragan 17 Aug 2006 10:29 ----------------------------------- Tacerile mele sunt datorate faptului ca din cand in cand mai am si alte obligatii :) Eu am inteles legile iar acum as dori niste demonstratii. S-o luam usor cu prima lege: NU EXISTA REPAUS. Demonstratie: ----------------------------------- IACOB DUMITRU 17 Aug 2006 13:12 ----------------------------------- Inainte de a face aceasta demonstratie trebuie sa specificam ca omenirea face o mare gafa in momentul in care asociaza miscarea ca pe o deplasare a unui corpuscul (fie el si punctiform) intr-un spatiu dat. Practic se ia in calcul (nemotivat) independenta celor doua componente: - spatiul; - corpuscul. In aceasta ordine a ideilor, spatiul reprezinta mediul omogen (lipsit de orice informatie), iar corpul reprezinta “intrusul”, informatia, marul discordiei… Sa presupunem ca acest corp s-ar putea gasi in repaus fata de mediul presupus omogen si izotrop. In acest caz, fiecare punct al corpusculului va fi solidar cu spatiul lipsit de orice informatie (deci se va confunda unul cu celalalt). Practic, corpul nostru, luand forma si continutul mediului omogen si izotrop, va “refuza” sa mai existe, existenta sa dispare ca si informatie, caz in care dispare si informatia despre repausul sau miscarea sa. Si totusi, repausul si miscarea sunt doua notiuni complementare, nu pot fi excluse amandoua in acelasi timp. Oare unde am gresit? Am gresit, desigur, atunci cand am luat in calcul existenta solutiei teoretice a repausului, a lipsei de informatie. Demonstratiile pot fi multiple, dar aceasta mi-a venit in minte acum. ----------------------------------- Doru Dragan 17 Aug 2006 14:06 ----------------------------------- Mi se pare mie sau tocmai ati facut o mare gafa :roll: ----------------------------------- IACOB DUMITRU 17 Aug 2006 14:11 ----------------------------------- Va rog sa fiti mai explicit. ----------------------------------- Forever_Man 19 Aug 2006 12:34 ----------------------------------- Un alt motiv pentru care legile fizicii nu ar putea fi diferite. Universurile paralele pentru a putea aparea au nevoie de legi fizice mai generale decat cele pe care le cunoastem. Si cum universurile se formeaza respectand acele legi, toate se vor forma la fel. Va diferi fireste cantitatea de materie si procentul dintre materie si antimaterie, dar legile vor fi aceleasi. E ca si cum atunci cand apa fierbe, fiecare bula de apa s-ar forma diferit, dar ele se formeaza la fel, diferind doar marimea. ----------------------------------- Abel Cavași 19 Aug 2006 12:41 ----------------------------------- De ce ar diferi „cantitatea de materie și procentul dintre materie și antimaterie”, din moment ce aceleași legi duc la aceleași consecințe? Bulele de apă din exemplul tău diferă datorită faptului că temperatura, presiunea, viteza lichidului din locul în care apare bula sunt diferite de la bulă la bulă. La universurile paralele ce ar diferi? ----------------------------------- Vega2013 25 Noi 2006 03:24 ----------------------------------- 32 ----------------------------------- Vega2013 25 Noi 2006 03:27 ----------------------------------- well ...