----------------------------------- Forever_Man 12 Aug 2005 13:22 Timpul ----------------------------------- Incercand sa imi explic de ce timpul curge altfel la viteze mari am ajuns la urmatoarea explicatie (pe care am numit-o teoria cuantica a timpului, pentru ca suna bine): Teoria cuantică a timpului. Timpul este format printr-o succesiune de microtimpi. Acest microtimp este o unitate care are divizori, dar care nu are multipli, dar prin repetarea ei, se creează timpul. Astfel, când cineva înaintează în timp, înaintează prin divizori ai microtimpului. Cu cât viteza crește, cu atât se sar mai mulți divizori. De exemplu, mergem cu 100.000 km pe secundă. Noi traversăm să zicem 100.000 de diviziuni, dar sărim peste alte câteva milioane. Deci pentru noi, timpul va avea valoarea a 100.000 de diviziuni, dar pentru ceilalți, va avea valoarea de câteva milioane. De aceea, se zice că la viteze mari timpul trece mai repede. De fapt se merge în viitor. Acum, cum facem să mergem în trecut ? Atunci când viteza crește așa de mult încât să se sară mult mai multe diviziuni, se ajunge la salturi mai mari decât microtimpul. Astfel diviziunile care depășesc microtimpul se vor pune înapoi și așa se va călători în trecut. Cat de plauzibila suna aceasta teorie ?? ----------------------------------- Roman 12 Aug 2005 17:07 io ----------------------------------- t = t0/sqrt(1-v^2/c^2) http://www.pbs.org/wgbh/nova/time/images/clocks.jpeg cand viteza ta se apropie de c, timpul tau creste la infinit, deci calatorind cu viteze mari inaintam in timp - adica ajungem in viitor mai repede, nu in trecut 8). N-o sa punem teoria relativitatii la indoiala. In rest teoria pare interesanta, insa ai uitat ca nu mentionezi o definitie a timpului si ceea ce genereaza timpul in sine. Tu propui sa dividem timpul in celule de microtimpi cu divizori ai acestora? Bine, insa asta nu explica saltul in trecut pe care l-ai mentionat(tre' sa mai lucrezi la el) :? nu l-am inteles bine, ar insemna ca celulele temporale sa apartina aceluiasi fenomen spatial - adica timpul sa necesite o prezenta...materia cumva? Adica orice materie are legat de sine un reper temporal care se repeta? Ajuta-ma sa inteleg. ----------------------------------- Roman 13 Aug 2005 15:59 ----------------------------------- :idea: Stii, ca un exercitiu de imaginatie si pt ca suntem la categoria SF o sa incers sa te ajut. :D Sa zicem ca legam de materie(oricare ar fi forma acesteia) un reper temporal si mai mult - sa admitem ca exista si forme de materie(sisteme termodinamice) la care se inregistreaza o crestere de entropie(timpul curge invers)). :shock: Astfel suntem in bun acord cu legile fizicii care sunt simetrice in raport cu timpul. Eu zic ca nr de divizori ai microtimpului trebuie sa fie proportional cu viteza materiei si poate cu ... masa, pt a face loc teoriei relativitatii. In functie de nr diferit de divizori ai fiecarui corp, timpul trece diferit pt acestia, insa "viteza timpului este aceeasi"... difera doar "unitatea de timp" - nr de divizori. teoria ta spune ca timpul unui corp este independent de timpul celuilalt, ceea ce ... cred eu, este putin probabil. In acest caz trebuie sa legam timpul tuturor sistemelor de un reper temporal absolut. Poate gresesc. Bafta! oricum:arrow: ----------------------------------- Forever_Man 14 Aug 2005 10:04 ----------------------------------- teoria ta spune ca timpul unui corp este independent de timpul celuilalt, ceea ce ... cred eu, este putin probabil. In acest caz trebuie sa legam timpul tuturor sistemelor de un reper temporal absolut. Poate gresesc. Cum poate timpul cuiva sa fie dependent de timpul altcuiva ? Si de ce nu ar merge un reper temporal absolut (in care sa zicem ca se merge din diviziune in diviziune) ? Si avand oarecum legatura cu asta, am o nelamurire. Ce inseamna simultaenitate in relativitate ? ----------------------------------- Roman 15 Aug 2005 16:28 ----------------------------------- teoria ta spune ca timpul unui corp este independent de timpul celuilalt, ceea ce ... cred eu, este putin probabil. In acest caz trebuie sa legam timpul tuturor sistemelor de un reper temporal absolut. Poate gresesc. Poate gresesc... oricum , suntem la categoria SF, folosesteti imaginatia. Despre simultaneitate in relativitate o sa gasesti un post la categoria tehnic... in curand. ----------------------------------- Cheetor 23 Sep 2005 19:28 ----------------------------------- Foarte documentata teoria asta a ta Forever. Daca ai putea sa o si demonstrezi ar fi altceva... ----------------------------------- Forever_Man 24 Sep 2005 11:10 ----------------------------------- Spatiu-timpul este impartit in 3 regiuni: Viitor, trecut si domeniul inaccesibil. La ce se refera acesta ? ----------------------------------- Spencer 27 Sep 2005 13:11 ----------------------------------- Am citit aceasta explicatie demult, intr-o carte de-a lui Hawking. Sa zicem ca vrem sa reprezentam un fenomen spatial in coordonatele spatiu-timp. Cum procedam? Pentru simplitate luam pentru domeniul spatial doar doua axe de coordonate(sa zice, x si y). Domeniul temporal, reprezentat prin axa ct (pentru omogenitatea masurilor inmultim timpul t cu o constanta c(viteza luminii) si astfel vom obtine metru peste tot in sistemul nostru de coordonate)) va fi perpendicular pe axele spatiale. Acum sa pornim de la inceput: Sa zicem ca are loc un eveniment....de exemplu explodeaza o supernova(pt a intege mai bine). In prima secunda de la explozie, lumina acestui eveniment a parcurs 3*10^8 metri, peste inca o secunda raza sferei formata de lumina va fi 6*10^8m, peste 3 secunde raza sferei va fi 9*10^8 metri deja. Ei bine... Sa o luam de la inceput. Daca proiectam acest eveniment in axa noastra de coordonate. Adica suprapunem planurile spatiale la momentele temporale respective(observa ca planurile spatiale in cazul nostru vor fi sectiuni transversale ale sferei formate de unda de lumina - adica cercuri). Astfel obtinem: In momentul exploziei un punct, iar imediat dupa aceasta - cercuri cu raza direct proportionala cu timpul(adica din ce in ce mai mari). Suprapunand toate aceste momente vom obtine ceva ce se aseamana cu un con. Evenimentele aflate in limitele hiperconului luminos sunt afectate de evenimentul din origine(din varful conului). Acest eveniment nu poate afecta evenimentele din afara hiperconului luminos(si care constituie domeniul inaccesibil) deoarece nimic nu se deplaseaza cu viteza > c. Evenimentele aflate in limitele conului formeaza viitorul. Analog putem construi si domeniul trecutului, care este tot un con si reprezinta totalitatea evenimentelor care afecteaza punctul O si care este originea hiperconului luminos. Sper sa fi inteles ceva....... ----------------------------------- Forever_Man 30 Sep 2005 16:51 ----------------------------------- Am sa mai public o teorie de a mea despre timp. Teorema timpului. Cum particulele elementare formează spațiul, la fel de bine ar putea unele particule să creeze timpul. Aceste particule pe care eu le botez timponi, pot fi particule de sine stătătoare, răspândite în tot Universul, dar de ce electronul merge spre viitor, iar pozitronul spre trecut ? Ei bine, asta înseamnă că aceste particule, ca probabil toate, sunt formate din timponi. Timponi ar putea fi quarcii, sau poate că ei ar alcătui un quark. Acești timponi, au sarcină temporală, pozitivă sau negativă. Cei cu sarcina +, conduc materia spre viitor, ceilalți, cu sarcina -, conduc materia spre trecut. ----------------------------------- Forever_Man 01 Dec 2005 11:50 Re: io ----------------------------------- t = t0/sqrt(1-v^2/c^2) cand viteza ta se apropie de c, timpul tau creste la infinit, deci calatorind cu viteze mari inaintam in timp - adica ajungem in viitor mai repede, nu in trecut. Ce se intampla insa cand v=c ? Ca numitorul devine 0, si stim ca impartirea la 0 nu e posibila. ----------------------------------- Roman 01 Dec 2005 15:08 ----------------------------------- Pai v nu devine niciodata c, ci se apropie foarte mult de viteza luminii. Numai particulele cu masa de repaus 0 pot calatori cu viteza luminii. t este timpul din reperul tau temporal. Atunci cand te misti cu o viteza care se apropie de c, numitorul fractiei descreste iar valoarea acesteia creste -> infinit. ----------------------------------- azinkin 17 Dec 2005 13:18 ----------------------------------- ce-ar fi sa ne gandim asa: noi ramanem pe loc, timpul trece. asta ar fi cu totul altceva :) ----------------------------------- Forever_Man 21 Dec 2005 17:22 Re: io ----------------------------------- Bine, insa asta nu explica saltul in trecut pe care l-ai mentionat(tre' sa mai lucrezi la el) :? nu l-am inteles bine, ar insemna ca celulele temporale sa apartina aceluiasi fenomen spatial - adica timpul sa necesite o prezenta...materia cumva? Ajuta-ma sa inteleg. Am câteva explicații la acest fapt. 1. Presupunând ca Universul ar fi un Matrix atunci la fel cum în Turbo Pascal, după 32767 urmează -32767, așa și aici microtimpul reprezintă un număr de biți, și dacă viteza depășește limita admisă, se începe un nou interval, de la un număr temporal negativ, deci ești teleportat în trecut. 2. Presupunând că viteza creează anumite forțe, care au anumită valoare sub limita maximă admisă de viteza luminii atunci dacă se aplică o forță mai mare decât permite viteza luminii, atunci asupra corpului respectiv va acționa a forță egală și de sens opus cu forța cu care acesta acționează asupra vitezei luminii. Astfel el ori va sta pe loc în timp (dacă merge cu viteza luminii), fie va fi împins în trecut (dacă depășește viteza luminii). Aș ruga pe oricine, dacă ar putea, să propună niște formule fizice la această teorie. Nu se știe la ce descoperiri ar putea să ducă acest lucru, mai ales că nu cred că a găsit cineva o explicație la faptul că viteza luminii este viteza limită. ----------------------------------- mac 21 Dec 2005 19:30 ----------------------------------- Forever_Man, cateva observatii la cele mentionate de tine mai sus. 1. Fenomenul descris, referitor la Turbo Pascal, se numeste "overflow". Aceasta inseamna ca nu a mai fost loc de inca o unitate si "a dat peste". In acest caz primesti prima valoare admisibila din interval, aceasta fiind in cazul uni sistem pe 16 biti, pentru un intreg cu semn, -32767. Ma rog, acest fenomen aplicat timpului ar insemna o circularitate a acestuia, cu valoare minima admisibila 0. Interesanta ipoteza! 3. Sunt convins ca exista demonstratii clare cum ca viteza luminii este viteza limita in Univers. Am sa revin cu detalii. ----------------------------------- Forever_Man 14 Ian 2006 18:15 ----------------------------------- Pentru un corp aflat in stare de repaus, timpul mai trece ? (Ar putea cineva sa faca un corp sa stea in stare de repaus ?) ----------------------------------- Roman 15 Ian 2006 13:19 ----------------------------------- In univers nu exista corpuri in stare de repaus absolut. Ceva se poate afla in stare de repaus intr-un sistem de referinta care se afla in miscare fata de alt SR. Deci numai starea de repaus relativ are sens. ----------------------------------- vizitator 21 Ian 2006 18:25 ----------------------------------- 2. Presupunând că viteza creează anumite forțe, care au anumită valoare sub limita maximă admisă de viteza luminii atunci dacă se aplică o forță mai mare decât permite viteza luminii, atunci asupra corpului respectiv va acționa a forță egală și de sens opus cu forța cu care acesta acționează asupra vitezei luminii. Astfel el ori va sta pe loc în timp (dacă merge cu viteza luminii), fie va fi împins în trecut (dacă depășește viteza luminii). Pai viteza nu creaza fortze.... fortele(pseudo-fortele in SRN) sunt create de variatia vitezei. Adica atat timp cat un SRN se misca accelerat, asupra sa actioneaza o forta inertiala astfel incat lex secunda ramane valabila. ----------------------------------- Ella_Kosta 28 Iul 2006 13:33 ----------------------------------- Timpul, ca si spatiu, sunt considerate dimensiuni, si nu materie sau forta sau energie care sa fie compusa din particule sau ceva de gen. Spatiul timpul este o retea prin care materia/energia se misca. Si intradevar dupa teoriile mai noi, spatiul-timp poate exista si are sens doar in prezenta materiei/energiei. De asta acesta nu a existat dintotdeauna ci a aparut odata cu aparitia universului cu tot ce presupunea el. In acest fel s-a eliminat si marea problema a unui spatiu-timp fundamental (de referinta), care nu prea avea sens. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 28 Iul 2006 14:12 ----------------------------------- Ella, ai spus aici lucruri perfect adevarate, dar si false. Cele false sunt: - Spatiul timpul este o retea prin care materia/energia se misca. - De asta acesta nu a existat dintotdeauna ci a aparut odata cu aparitia universului cu tot ce presupunea el. Rectific: 1. miscarea este elementul primar si nu energia (energia este un derivat al miscarii). 2. nimic nu a aparut din senin. Cele adevarate sunt: - Timpul, ca si spatiu, sunt considerate dimensiuni; - Spatiul-timp poate exista si are sens doar in prezenta materiei/energiei. 1. Este perfect adevarat, timpul si spatiul sunt intradevar considerate dimensiuni. Partea proasta este ca sunt considerate dimensiuni distincte, separate. 2. Din ce ai spus tu in cea de a doua afirmatie trag concluzia prin care: Volum = materie. ----------------------------------- Forever_Man 28 Iul 2006 14:35 ----------------------------------- In clasa a 10-a la geometrie, erau in manual mai multe teoreme, definitii despre plan, spatiu. Am incercat sa generalizez acele teoreme si pentru timp dar nu am reusit. Decat anul asta m-am gandit la o generalizare. Sa luam pozitiile relative a 2 drepte. Ele se pot intersecta, confunda, sau sa fie paralele. Ca sa nu se fie paralele si totusi sa nu se intersecteze e nevoie de prezenta spatiului. Acum sa luam pozitiile relative a 2 planuri. Acestea sunt la fel ca la drepte. Se pot confunda, se pot intersecta sau pot fi paralele. Pentru a nu fi paralele si a nu se intersecta e nevoie de inca o dimensiune. Sa consideram timpul ca ar fi acea dimensiune suplimentara. Luam planul A la momentul T0 si planul B la momentul T1. Aceste 2 planuri sa fie inclinate unul fata de altul. Daca ar fi in acelasi timp, ele s-ar intersecta. Dar cum sunt in timpuri diferite nu se intersecteaza chiar daca nu sunt paralele. Prin urmare timpul ar putea fi considerat a 4-a dimensiune spatiala. Daca vrem sa facem acelas lucru si cu spatiul, ajungem la Universuri paralele. Din punct de vedere matematic ele exista. Sa existe si in realitate ? ----------------------------------- IACOB DUMITRU 17 Aug 2006 09:34 ----------------------------------- Mai intai trebuie sa ne explici de unde iei cele doua drepte, ca si simboluri ale primei dimensiuni (in absenta celei de a patra dimensiuni considerata de tine, deci in absenta “decalajului temporal”). ----------------------------------- stelaru 17 Aug 2006 10:14 ----------------------------------- Moebius.... :wink: :cry: :lol: ----------------------------------- IACOB DUMITRU 17 Aug 2006 11:23 ----------------------------------- Cred ca a sosit timpul sa depasim acest stadiu puieril al gandirii. ----------------------------------- lucia lucia 19 Aug 2006 22:19 ----------------------------------- Draga Forever, relativitatea timpului si a spatiului deriva din conservarea quadrivolumului (spatiu-timp). Mai precis, pe masura dilatarii spatiului timpul se contracta si vice-versa, astfel incat elementul de distanta (diagonala 4-volumului) sa ramana constanta. De ce se conserva 4-volumul? Dl Abel Cavasi e specialist in conservari. Dar as avansa ideea ca o conditie vine din conservarea energiei/(actiunii). :D :D :D Lucia Maria ----------------------------------- Abel Cavași 23 Aug 2006 00:46 ----------------------------------- Repetarea unei unități duce la apariția multiplilor ei. Mai mult, când ne deplasăm cu 100000 de km/s, noi nu „sărim” peste nicio diviziune a microtimpului numit de tine, ci trecem prin fiecare, pentru că nu avem nici un motiv să scăpăm vreuna, chiar dacă am vrea noi. De aici încolo, teoria ta cuantică a timpului eșuează. Să nu mai vorbim de faptul că ipoteza inițială a existenței divizorilor este nefondată. Totuși, această teorie a creat între neuronii tăi o mulțime de legături foarte importante pentru viitor. Te mai așteptăm și cu alte asemenea (sau mai corecte) teorii. ----------------------------------- Forever_Man 31 Dec 2006 12:53 ----------------------------------- Cum se scurge timpul in afara constiintei ? Oare noi percep scurgerea timpului asa cum e ea ? Un fluture care traieste o zi, simte ca a trecut o zi, sau un secol ? Cum putem stii astfel de lucruri ? ----------------------------------- Alexandru Rautu 31 Dec 2006 16:37 ----------------------------------- Cum se scurge timpul in afara constiintei ? Oare noi percep scurgerea timpului asa cum e ea ? Un fluture care traieste o zi, simte ca a trecut o zi, sau un secol ? Cum putem stii astfel de lucruri ? Stai ca nu inteleg intrebarile tale ... timpul e acelasi ... chestia asta cu perspectiva e de fapt chestia cu relativitatea lu' Einstein ... nu stiu daca la asta te-ai referit ? La multi ani! ----------------------------------- Forever_Man 31 Dec 2006 19:38 ----------------------------------- Adica, de exemplu, ar putea exista un extraterestru, pentru care timpul sa se scurga asa de incet, incat sa poata vedea galaxiile miscandu-se in jurul centrului ? Sau altul, care intr-o zi (o zi, din perceptia noastra) sa construiasca un zgarie-nori, nu pentru ca se misca repede, ci pentru ca pentru el timpul trece mai repede ? Timpul e dependent de constiinta, sau nu ? ----------------------------------- Alexandru Rautu 31 Dec 2006 20:37 ----------------------------------- Adica, de exemplu, ar putea exista un extraterestru, pentru care timpul sa se scurga asa de incet, incat sa poata vedea galaxiile miscandu-se in jurul centrului ? Sau altul, care intr-o zi (o zi, din perceptia noastra) sa construiasca un zgarie-nori, nu pentru ca se misca repede, ci pentru ca pentru el timpul trece mai repede ? Timpul e dependent de constiinta, sau nu ? Stai c-am uitat ca-s la categoria Science Fiction :D ... ceea ce numesti tu ca e "dependent de constiinta" e de fapt relativitatea ( incerca sa aprofundezi mai mult teoria relativitatii restranse a lui Einstein ). Ca sa-ti dau un exemplu ... eu omuletz care merge cu o nava in spatiu cu o viteza aprope de viteza luminii pentru el timpul curge normal ... problema e timpul care curge pt un observator pe pamant e diferit fata de cel din nava ... desi pt amandoi o secunda tot o secunda e :? :) ... deci ca sa concluzionez ce-am vrut sa spun timpul e relativ, adik depinde de perspectiva fiecarui omuletz in parte. ----------------------------------- Forever_Man 31 Dec 2006 20:42 ----------------------------------- Stiu asta. Ma refer la 2 omuleti (un om si un extraterestru care a evoluat in conditii diferite) care stau unul langa altul, in acelasi sistem referential. In acest caz timpul va trece diferit, adica va fi perceput diferit ? Amandoi omuleti au aceeasi stare de spirit, ca sa nu spui ca unul e plictisit si altul nu. ----------------------------------- Alexandru Rautu 31 Dec 2006 20:54 ----------------------------------- Stiu asta. Ma refer la 2 omuleti (un om si un extraterestru care a evoluat in conditii diferite) care stau unul langa altul, in acelasi sistem referential. In acest caz timpul va trece diferit, adica va fi perceput diferit ? Amandoi omuleti au aceeasi stare de spirit, ca sa nu spui ca unul e plictisit si altul nu. In acelasi sistem de referintza timpul curge la fel ... acuma totul depinde cat de inteligenta e fintza respectiva ... de unde sa stiu eu cum i se pare unui fluture viatza pe care o traieste ... "Ce stie un peste despre apa in care inoata intreaga lui viata" spunea Einstein ... problema pe care ai pus-o e mult mai filozofica ... eu cred ca timpul trece la fel ... caci pana la urma timpul este o marime empirica. O secunda este o secunda pt ca noi am vrut asa ... pt alta fiinta inteligenta pot sa alega ca seconda asta a noastra sa fie doua sau chiar o ora ... ----------------------------------- Abel Cavași 01 Ian 2007 12:11 ----------------------------------- Cred că problema pe care o pune Cosmin este una de percepție a timpului. Se pare că animalele mici, precum sunt vrăbiile, au o percepție a timpului mai rapidă decât a noastră. Asta înseamnă că pentru ele timpul trece mai repede decât pentru noi. Asta deoarece, într-o secundă, vrăbiile apucă să perceapă mai multe fenomene decât percepem noi. Viteza noastră de reacție nu este atât de mare ca și a vrăbiilor (pentru că nici nu avem nevoie de o asemenea viteză). Pentru elefanți, timpul trece mai greu decât pentru noi (cu atât mai mult, decât pentru vrăbii) pentru că ei nu pot (și nici nu au nevoie) să perceapă schimbări atât de rapide în mediu. În schimb, timpul este obiectiv, în sensul că, odată definită secunda ca fiind ”9 192 631 770 de perioade ale radiației ce corespunde tranziției dintre cele două niveluri hiperfine ale stării fundamentale ale atomului de cesiu 133 în repaus la temperatura de 0 K”, atunci, indiferent că este vrabie sau că este elefant, atomul de cesiu se va comporta la fel și față de una, cât și față de celălalt, pentru că atomul de cesiu are un comportament obiectiv. ----------------------------------- krazilec 01 Ian 2007 16:50 ----------------------------------- Intreaba orice filosof si iti va zice ca timpul nu exista decat in perceptia noastra. E ca si intrebarea aceea: Intr-o padura cade un pom. Daca nu e nimeni sa auda, sunetul caderii mai exista? ----------------------------------- Abel Cavași 01 Ian 2007 18:00 ----------------------------------- Intreaba orice filosof si iti va zice ca timpul nu exista decat in perceptia noastra. E ca si intrebarea aceea: Intr-o padura cade un pom. Daca nu e nimeni sa auda, sunetul caderii mai exista? Înseamnă că eu nu sunt filosof :)? Dacă într-o pădure cade un pom, atunci acel pom produce sunet. Sunetul nu se manifestă doar prin acțiunea lui asupra urechii, ci și prin alte efecte care pot merge până la cel mai îndepărtat colț al lumii (și chiar al Universului). ----------------------------------- krazilec 02 Ian 2007 15:55 ----------------------------------- Abel daca pe langa pomul acela nu exista nici un sistem care sa perceapa vibratiile provocate, cum stim noi ca a existat o cadere? ----------------------------------- Alexandru Rautu 02 Ian 2007 18:45 ----------------------------------- Abel daca pe langa pomul acela nu exista nici un sistem care sa perceapa vibratiile provocate, cum stim noi ca a existat o cadere? Oricat de mult ai incerca nu potzi invatza pe un caine sau pe o vrabie FIZICA. Fizica e facuta de oameni pentru oameni, concepute dupa trairile senzoriale ale omului ... fizica este o unelta a omului, cum toporul e facut sa taie lemne ... asa si fizica e o unelta a technologiei. Intrebarea ta e foarte buna ... percepem pt ca o vedem sau simtim vibratile provocate de cadere. Asa si cum orice lege din fizica este construita pe notiuni logice pentru noi oamenii. P.S. Cine stie cum ar arata fizica unui extraterestru :P ----------------------------------- zoth 02 Ian 2007 18:52 ----------------------------------- Orice transformare fizica implica timp. Nu poti scapa de el fie ca il percepi sau nu. Filosofii de care vorbesti sunt cam zuzu! ----------------------------------- Alexandru Rautu 02 Ian 2007 19:04 ----------------------------------- Am omis ceva in mesajul de mai sus ... chiar daca noi nu percepem un anumit eveniment asta nu inseamna ca e el nu exista ... tocmai de asta se fac experimente. Filosofii de care vorbesti sunt cam zuzu! Right ! :) :D ----------------------------------- Calin Pop 02 Ian 2007 20:00 ----------------------------------- timpul subiectiv perceput de fiinte nu are (aproape) nici o legatura cu timpul obiectiv al particulelor elementare din care acestea sint alcatuite si nu face subiectul fizicii ----------------------------------- IACOB DUMITRU 19 Mar 2007 06:09 ----------------------------------- Corect. ----------------------------------- Abel Cavași 19 Mar 2007 07:16 ----------------------------------- Abel daca pe langa pomul acela nu exista nici un sistem care sa perceapa vibratiile provocate, cum stim noi ca a existat o cadere? Sistemul nu trebuie să fie neapărat „pe lângă”. Vibrațiile produse de un copac se simt chiar până la stele, chiar dacă sunetul nu se propagă prin vidul perfect. Efectele mecanice produse asupra vecinătății se transformă în orice alt efect (chiar și electromagnetic) și se propagă din aproape în aproape cu viteza luminii. ----------------------------------- raduM 19 Mar 2007 12:45 ----------------------------------- Forever> teoria ta exista deja, este vorba de teoria lui Heim. Cuantele de timp, microtimpii de care vorbesti, sunt asa-numitii "crononi". S-a discutat mult pe tema asta candva, n-am mai auzit demult de ea. Intuitia ta e foarte buna. :D . Ca sa construiesti o teorie noua insa trebuie sa citesti cam tot ce s-a scris in domeniu, altfel poti merge in paralel cu lucruri deja facute sau mai rau, daca apuci sa publici, te trezesti acuzat de plagiat. In privinta subiectivitatii perceptiei timpului, era o emisiune pe Discovery, foarte draguta, care trata asa ceva. Specii diferite percep diferit. Problema timpului e spinoasa tare de tot in fizica. De fapt, folosim timpul ca marime dar habar n-avem ce-i aceea. As inclina sa cred ca el exista totusi in afara constiintei noastre si, mai mult, ca nu exista diferenta de esenta intre spatiu si timp. Nu ma gandesc la spatiul-timp 4-dimensional ci la posibilitatea reala de a transforma timpul in spatiu si invers. ----------------------------------- Doru Dragan 19 Mar 2007 14:36 ----------------------------------- E o problema foarte serioasa in ceea ce priveste directia de innaintare la timp fata de spatiu. Timpul e o chestie legata de sincronizarea producerii unor evenimente. O ... pardon ... am uitat ca suntem pe SF :D ----------------------------------- raduM 19 Mar 2007 19:01 ----------------------------------- :D Acolo unde spațiul devine timp și invers... nici nu se mai pune problema deplasării (pentru un observator dinafară. Un observator in SR propriu... nu sesizează diferența): ceea ce noi vedem ca "timp", el vede ca "spațiu" și invers. Sigur, e SF curat. Posibilitatea este reală... pe hârtie :wink: ----------------------------------- IACOB DUMITRU 20 Mar 2007 05:33 ----------------------------------- Spațiul fizic și timpul fizic nu se pot transforma unul în altul deoarece reprezintă unul și același lucru văzut din două puncte de vedere diferite. Scurgerea timpului fizic este întotdeauna neuniformă (numai în mediile neuniforme se pot face distincții), motiv pentru care nesincronizarea despre care vorbește domnul Dragon este o omniprezență și poate fi percepută ca și spațiu, spațiu fizic desigur. Întradevăr, în aceste cazuri nu se mai pune problema deplasării reale a vre-unui observator dinafară. ----------------------------------- AndreiASM 29 Mar 2009 13:47 ----------------------------------- Parerea mea pur obiectiva este ca spatiul - timp - gravitatie este un triplet asemenea undei electromagnetice formate din vectorul electric si magnetic, perpendiculari, ce se genereaza si se intretin reciproc. De ce nu ar putea fi si spatiul - timp un asemenea duet, la care trebuie sa adaugam gravitatia? Astfel, timpul poate fi privit ca fiind ""generat"" de perechea gravitatie - spatiu. Faptul ca timpul este relativ fata de observator este o consecinta evidenta si directa din faptul ca gravitatia si spatiul pot fi variabile. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 29 Mar 2009 15:13 ----------------------------------- Si de ce ar fi aceasta parere pur obiectiva? Atunci cand spui spatiu-timp, vrei nu vrei spui si cele n dimensiuni ale sale. Atunci cand spui spatiu-timp, spui in parte si gravitatie. Din nefericire, omenirea se încăpățânează sa creada ca spatiul si timpul sunt dimensiuni luate in parte. ----------------------------------- AndreiASM 29 Mar 2009 15:23 ----------------------------------- Nicaieri nu am spus ca m-as referi doar la 1, 2, sau 3 dimensiuni spatiale, din contra, conceptul poate fi generalizat la n dimensiuni. Ceea ce vroiam sa subliniez este insa ca timpul, ca dimensiune, este o consecinta a interactiunii dintre spatiu si gravitatie (indiferent daca el e privit ca o dimensiune spatiala sau nu). ----------------------------------- IACOB DUMITRU 29 Mar 2009 18:58 ----------------------------------- Iar eu am vrut sa spun ca timpul nu este nici pe departe o dimensiune. ----------------------------------- Forever_Man 29 Mar 2009 23:27 ----------------------------------- Hmmm... eu nu scriu la teoriile alternative (sau in cazul asta vad ca e la SF), dar ma gandeam si eu la faptul ca spatiul,timpul si gravitatia sa fie acelasi lucru. (nestiind fizica, e doar ceva de imaginatie). Ma gandeam asa: timpul curge (nu conteaza daca din viitor spre trecut sau invers), iar cand ajunge in prezent se acumuleaza sub forma de spatiu. (explicand si expansiunea Universului) Atunci cand intalneste un corp, face valuri prin spatiu, valuri percepute ca gravitatie. Asemenea unui rau... La tine de ce timpul e generat de spatiu si gravitatie ? ----------------------------------- IACOB DUMITRU 30 Mar 2009 07:31 ----------------------------------- Timpul nu este generat de spatiu sau gravitatie. Scurgerea temporala se manifesta intotdeauna spatial (volumic), scurgerea timpului este precum un decalaj, la nivel micro (in imediata vecinatate) timpul se scurge in stanga cu viteza diferita fata de scurgerea timpului din dreapta. Per total, anizotropia creaza aspectul de curbura si implicit sentimentul de atractie sau respingere. ----------------------------------- Cristian Monea 30 Mar 2009 21:05 ----------------------------------- Atunci cand intalneste un corp, face valuri prin spatiu, valuri percepute ca gravitatie. Asemenea unui rau... Tocmai te-ai referit la undele gravitaționale :D: http://ro.wikipedia.org/wiki/Und%C4%83_gravita%C5%A3ional%C4%83 . ----------------------------------- IACOB DUMITRU 30 Mar 2009 22:12 ----------------------------------- Cand nu intalnesti un corp? Cand nu faci valuri? Traiectoria si inclusiv miscarea inseamna inainte de toate val. Valul este o omniprezenta. Actiunea este o omniprezenta. Scurgerea temporala este o omniprezenta. Scurgerea temporala este corpusculara. La nivel micro, valul este un decalaj temporal, un monoton decalaj temporal. ----------------------------------- Forever_Man 30 Mar 2009 22:28 ----------------------------------- Am putea sa aplicam putin si in relativitate. Unui corp ii creste masa la viteze mari, deoarece la fel ca o barca, cu cat merge mai repede, cu atat face valuri mai mari. Niste simple comparatii... :)