----------------------------------- iulian90 19 Feb 2023 21:15 Fotografii la spectrele stelare ----------------------------------- Buna seara tuturor. Ca sa nu mai alterez topicul "Spectroscop home made" din sectiunea DIY /ATM / Reparatii am decis sa prezint fotografiile spectrelor stelare intr-un nou topic dedicat. Deci, cum am mai spus si in celalalt topic, am inceput sa fac fotografii la spectrele stelare cu noul spectrograf format din newtonianul de 76/700 si prisma-obiectiv primita de la @Valy si deja am ajuns sa fac fotografii la spectrele a 10 stele: Sirius, Aldebaran, Betelgeuse, Bellatrix, Rigel, Regulus, Capella ,Procyon, Castor si Pollux. :) Insa nu am reusit sa termin de prelucrat decat spectrele la 4 din cele 10 stele, anume: Sirius, Betelgeuse, Aldebaran si Capella. Inca mai am de lucru la celelalte 6 stele. Am obtinut spectrograma la spectrele celor 4 stele cu ajutorul softului Visual Spec, insa trebuie sa instalez softul BASS care este mai avansat in analiza spectrelor , poate calibra mai precis spectrele si poate indentifica automat liniile spectrale de absorbtie. :) La spectrul lui Sirius incercasem sa aplic o corectie de raspuns spectral al camerei Point Grey insa am renuntat la spectrele de fata ,pana ce voi putea calibra precis spectrele intrucat nu sunt liniare, acesta fiind singurul dezavantaj al prismelor in general. Ar mai fi si greutatea lor cam mare dar se poate rezolva prin reechilibrarea telescopului pe care sunt montate prismele. In rest au numai avantaje fata de retelele de difractie, sensibilitate ridicata, transmisie aproape liniara pe toata lungimea spectrului (in afara de UV si IR extrem ; <350nm>2000nm). La fel si cu colorarea spectrelor ,am renuntat pana ce rezolv cu calibrarea precisa a spectrelor. Prelucrarea spectrelor consta in : calibrarea cadrelor brute cu cadre dark si stacking-ul lor in Photoshop, apoi decuparea unei portiuni inguste din spectrul obtinut dintr-o zona cu luminozitate mai uniforma de-a lungul spectrului si extinderea pe latime a acelei portiuni. In cazul de fata spectrul nu a incaput in intregime in campul camerei, am facut trei serii de cadre si in urma stacking-ului celor trei serii de cadre am otinut trei imagini cu cate o portiune a spectrului pe care le-am unit intr-o panorama obtinand astfel o imagine cu intregul spectru al stelei. La achizitia cadrelor folosesc o expunere de 4s (maximul camerei) si tracking cu viteza de +/- 0,25-0,5x care e mai indicata decat oprirea tracking-ului si se pot obtine spectre mai stralucitoare la stele mai slabe, mai ales cu viteza de tracking de 0,25x. Desigur ca cu o camera capabila de expuneri mai lungi de 4s se pot obtine fie spectre mai largi la viteza de +/- 0,25x , fie mai stralucitoare, la viteze de tracking de <0,25x (daca se pot obtine asemenea viteze ,din setari la controlerul monturii) ----------------------------------- Erwin 20 Feb 2023 08:14 ----------------------------------- Bravo! Ai avansat mult pe direcția asta, nu știu pe nimeni să fi obținut atâtea rezultate în spectrometrie. ----------------------------------- iulian90 26 Feb 2023 01:33 ----------------------------------- Salutare tuturor. Recent am instalat softul BASS pentru analizarea spectrelor si am ramas uimit de cat de bun este in comparatie cu Visual Spec. :D E intr-adevar mai complex dar poate suporta orice tip de fisier ,de la RAW, FITS si TIFF pana la PNG, BMP si chiar JPG, spre deosebire de Visual spec care suporta doar BMP, FITS si .PIC ,calibrarea se poate face cu mai multe linii de referinta (3-4 sau mai multe) ceea ce este de dorit in cazul spectrelor neliniare produse de prisma si pe Visual Spec nu era posibil, acepptand doar calibrarea cu doua linii. Are si posibilitatea de stacking si calibrare a imaginilor brute cu spectrul cu cadre dark, flat ,bias si multe alte functionalitati. Softul BASS genereaza automat o spectrograma, spre deosebire de V Spec la care trebuie scanat spectrul apoi genereaza spectrograma si eticheteaza automat liniile spectrale direct pe spectrograma. Mai are posibilitatea de a modifica intinderea imaginii cu spectrul in asa fel incat sa apara cat mai liniar, bineinteles, dupa ce a fost calibrat. Am analizat spectrul stelei Sirius pentru test si am reusit sa il calibrez cat de cat corect in asa fel incat aproape se potriveste cu spectrul de referinta al clasei spectrale A din care face parte si Sirius, generat de soft. :) Si am reusit sa etichetez cele mai vizibile linii ale Hidrogenului, H alpha, H beta ,H Gmma ,H delta etc. Desigur ca daca dau sa apara toate liniile disponibile in intervalul in care e cuprins spectrul stelei imi apar multe etichete pentru multe linii in asa fel incat se suprapun si nu se mai intelege mai nimic pe spectrograma,de aceea trebuie filtrate cele mai intense linii ,care sunt mai rare iar citirea se face mai usor. Oricum mai am de invatat sa utilizez corect softul BASS, o sa analizez so spectrele celorlalte stele la care am facut fotografii si chiar la spectrul solar. :) ----------------------------------- valy 26 Feb 2023 02:10 ----------------------------------- In partea stanga a graficului, pe zona liniara, parca ar fi armonice, exista vreo explicatie? ----------------------------------- Erwin 26 Feb 2023 08:59 ----------------------------------- Bravo, Iulian! Vezi că la opțiuni ai posibilitatea să configurezi rezoluția graficului, să-l mărești astfel încât să se potrivească cu rezoluția imaginii spectrale. Ce nu este prea grozav este că atunci când salvezi graficul nu se salvează și imaginea asociată în partea de jos sau sus, eu le-am salvat separat și le-am lipit după aia, în Gimp. ----------------------------------- iulian90 26 Feb 2023 10:22 ----------------------------------- @valy. Acele armonice din stanga spectrului si a graficului (spectrogramei) sunt liniile din seria Balmer ale hidrogenului care sunt din ce in ce mai dese spre UV pana cand apare o discontinuitate pe la 360 - 370 nm , ca un fel de banda , care insa nu apare in spectrul de fata . Ceva similar se poate vedea in portiunea IR a spectrului solar , o banda produsa de oxigenul atmosferic terestru, pe la lungimea de unda medie de 760 nm , urmata de niste linii dese ca niste armonici, aceea este discontinuitatea din seria Paschen a oxigenului. @Erwin. Da, inca mai am de invatat optiunile softului BASS , o sa incerc sa configurez rezolutia graficului . Am tras si manualul de utilizare al softului si o sa il citesc sa invat procedurile de prelucrare a imaginilor cu spectre , calibrarea corecta a spectrului , aplicarea corectiei de raspuns a ansamblului instrument-camera , intrucat atat camera cat si instrumentul (in special prisma din fata telescopului) modifica curba de luminozitate a spectrelor stelare. Insusi neliniaritatea spectrului produs de prisma induce o modificare a curbei de luminozitate a spectrului , spre UV luminozitatea scade ca urmare a dispersiei mai mare decat spre rosu/IR , unde dispersia este mai mica si luminozitatea mai mare. Dealtfel se poate vedea si in imaginea cu spectrul stelei Sirius si spectrul de referinta diferenta evidenta a curbei de luminozitate dintre cele doua spectre. ----------------------------------- nobody 26 Feb 2023 19:09 ----------------------------------- Inspre albastru-violet-UV cred ca se mai simte si absorbtia sticlei de la prisma + cea atmosferica cu tot cu imprastiere (Rayleigh scattering). ----------------------------------- nobody 26 Feb 2023 20:11 ----------------------------------- In partea stanga a graficului, pe zona liniara, parca ar fi armonice, exista vreo explicatie? Da, poti sa le consideri armonice de la orbitele electronilor. In principiu: https://en.wikipedia.org/wiki/Hydrogen_spectral_series Mai sunt si alte multe combinatii. ----------------------------------- iulian90 27 Feb 2023 22:00 ----------------------------------- Am mai avansat in privinta prelucrarii spectrelor stelare cu softul BASS, deja am reusit sa calibrez corect spectrul folosind ca referinta liniile din seria Balmer ale hidrogenului, in special la spectrul stelei Sirius, in care aceste linii sunt mai intense, apoi spectrele a inca trei stele, Capella, Betelgeuse si Aldebaran, le-am calibrat folosind ca referinta spectrul stelei Sirius. Am constatat ca trebuie ca imaginile cu spectrele stelelor sa le decupez in asa fel incat sa aiba aceleasi dimensiuni, mai ales latimea (inaltimea nu prea conteaza), in Photoshop/GIMP inainte de analiza cu BASS, pentru a putea fi calibrat corect spectrul. Deasemenea spectrele trebuie aliniate dupa un spectru de referinta (ex. Sirius) in care apar linii comune, cele mai de seama fiind liniile A si B produse de oxigenul atmosferic in portiunea rosie si infrarosie si care apar in toate spectrele stelare indiferent de tipul spectral. Cel mai importat lucru este ca softul poate permite calibrarea spectrelor neliniare, precum cele produse de prisme, folosind optiunea Cubic sau Polynomial in fereastra cu punctele pentru calibrare a spectrului, totodata spectrul neliniar este modificat in asa fel incat devine liniar. Am folosit 11 puncte pentru calibrare, de la UV pana in IR, pentru a fi sigur ca calibrarea este cat mai corecta, ceea ce este si dovedit de imaginile de mai jos cu comparatia dintre spectrele celor 4 stele si spectrele de referinta din clasa spectrala corespunzatoare din care fac parte cele 4 stele, liniile spectrale coincid aproape perfect. :) Mai am insa de invatat cum sa aplic corectia de luminozitate, dat fiind faptul ca o serie de factori duc la modificarea curbei de luminozitate al spectrelor stelare, printre care raspunsul camerei, transparenta prismei si a atmosferei terestre dar si neliniariatea spectrului care spre portiunea albastra/UV duce la scaderea luminozitatii ca urmare a faptului ca spectrul este mai intins in aceasta portiune si cresterea luminozitatii in spre rosu si mai ales IR, datorita comprimarii spectrului in aceste portiuni. Am observat ca softul are si optiunea aceasta de corectie a curbei de luminozitate a spectrului, ramane sa incerc. Pe urma ,dupa ce aplic si corectia de luminozitate ,voi analiza cu softul BASS liniile spectrale din spectrele stelare realizate de mine, poate chiar sa analizez efectul Doppler in spectrele unor stele binare spectroscopic, precum Spica (Alpha Virginis). :) ----------------------------------- nobody 27 Feb 2023 23:22 ----------------------------------- Arata tot mai bine. Spectrele alea de referinta sunt fara efectele atmosferice, nu ? ----------------------------------- iulian90 27 Feb 2023 23:53 ----------------------------------- Da, dupa cum se poate vedea in imagini spectrele de referinta sunt neafectate de atmosfera, in primul rand nu mai apar liniile si benzile de absorbtie A (760 nm ) ,B (687 nm) produse de oxigenul din atmosfera , precum si benzile produse de vaporii de apa. Apoi curba de luminozitate a spectrelor de referinta se apropie mult de curba Planck de luminozitate a unui corp negru, spre deosebire de spectrele obtinute de mine care prezinta curbe vizibil modificate , afectate de cel putin 4 factori: raspunsul spectral al camerei care prezinta scadere spre UV si IR, transparenta prismei care deasemenea , scade in portiunea UV , mai jos 400 nm, in IR efectul de intunecare pare mai diminuat , atmosfera terestra care in portiunea albastra si UV produce extinctie exponentiala , datorita oxigenului , iar in IR datorita vaporilor de apa, si nu in ultimul rand neliniaritatea spectrului care duce deasemenea la o modificare a curbei de luminozitate a spectrelor stelare. Nu am idee cum au fost obtinute spectrele de referinta dar banuiesc ca daca au fost facute cu instrumente prin atmosfera terestra sigur au fost corectate de efectele atmosferei imclusiv prin eliminarea liniilor si benzilor produse de atmosfera. Spectrele de referinta sunt din arhiva softului BASS. Alta varianta ar fi obtinerea spectrelor de referinta cu instrumente plasate in cosmos , pe orbita terestra unde ar scapa de efectele atmosferei, inclusiv de turbulenta. ----------------------------------- nobody 28 Feb 2023 01:31 ----------------------------------- Din cate citesc poti sa-ti generezi profil de corectie pentru 'Atmospheric Extinction' in functie de altitudine/inaltime terestra ('elevation') si ... altitudine unghiulara ('altitude') la 'Tools -> Atmospheric Extinction menu'. Si pe urma mai poti sa-ti faci un rofil de calibrare la echipament pe steaua Vega. ----------------------------------- iulian90 28 Feb 2023 10:25 ----------------------------------- Am observat ca softul are optiunea de generare a unui profil de corectie fata de extinctia atmosferica , va trebui sa incerc sa fac corectia. Iar pentru profilul de corectie pentru instrument ma gandeam daca cumva merge si pe steaua Capella care in aceasta perioada trece la meridian pe timpul serii (19:00), chiar mai aproape de zenit decat Vega? Pentru steaua Vega va trebui sa astept pana in primavara ca sa o fotografiez la zenit dimineata sau pana in vara ca sa o prind la zenit seara sau la miezul noptii. ----------------------------------- Erwin 01 Mar 2023 16:23 ----------------------------------- Faină treabă, Iulian! Spor și cer senin! ----------------------------------- iulian90 04 Mar 2023 01:40 ----------------------------------- Multumesc Tavi. :) Pe 1 martie am prins cer cu seeing bun si am repetat capturile la spectrele stelelor Sirius, Betelgeuse, Aldebaran , Capella, Procyon, Rigel si Pollux, intrucat liniile de absorbtie se vedeau mai clare decat prima oara cand am fotografiat spectrele stelelor enumerate mai sus, aceleasi ca si acum, cu exceptia lui Castor la care nu am mai repetat capturile. Am folosit de data asta tehnica video, adica am filmat spectrele cu camera Point Grey, nu am mai folosit expunere lunga ca nu prea mi-a placut cum iesise spectrele prima oara. Prin metoda filmarii unde expunerea este mult mai mica (50-200 ms) liniile spectrale se vad mult mai clare si efectul turbulentei este mai redus decat la expunere lunga ( de ordinul secundelor), insa metoda e limitata in privinta sensibilitatii , cu toate astea se pot filma spectre la stele cu magnitudinea de pana la 1,5. Cu metoda expunerii lungi pot ajunge la magnitudini de pana la 3-4 cu camera Point. Posibil cu o camera planetara sa se poate ajunge si la peste 5 magnitudini, fiind mai sensibila si cu SNR mai bun decat camera Point Grey. Revenind la spectrele stelare ,am prelucrat deocamdata numai spectrul stelei Sirius, care va fi spectrul de referinta pentru calibrarea spectrelor celoarlalte stele si a iesit foarte clar prin metoda filmarii, in afara de liniile hidrogenului din seria Balmer mai apar si alte linii mai subtiri si mai greu vizibile, care in spectrele anterioare fie nu se vedeau fie se vedeau difuz. Am reusit sa il calibrez cu softul Bass si chiar sa-i analizez liniile, descoperind linii ale heliului, sodiului si fierului, dar si linii ale oxigenului si vaporilor de apa care apartin de atmosfera terestra. Nu am reusit insa sa generz un profil de corectie fata de actiunea atmosferei si a instrumentului aupra curbei de lumina, dar voi rezolva odata ce inteleg procesul de prelucrare al datelor in softul BASS. Trebuie sa mai citesc manualul de utilizare al softului BASS precum si topicuri de procesare cu acest soft. In urma calibrarii spectrului lui Sirius ,l-am liniarizat, folosind functia Polynomial cu 7 puncte de calibrare (am observat ca daca pun mai multe decat suporta softul, sau prea putine, incepe sa apara erori de pozitie la punctele de calibrare si nu il mai calibreaza corespunzator) si a generat si o imagine sintetica a spectrului care apare mult mai liniar decat originalul, am pus si o imagine de comparatie a celor doua spectre, cel original neliniar , produs de prisma si cel sintetic modificat de soft, care apare liniar. ----------------------------------- iulian90 04 Mar 2023 09:51 ----------------------------------- Am mai descoperit ceva interesant la spectrul lui Sirius: inspre capatul IR am observat niste linii din ce in ce mai apropiate intre ele, asemanatoare cu cele din UV ,din capatul seriei Balmer. S-ar putea sa fie vorba de capatul seriei Paschen care teoretic este vizibil sub 1000 nm, iar spectrul realizat de mine se intinde pana dincolo de 1100 nm. :) PS : In graficul spectrului realizat de mine capatul seriei Paschen apare intre 860 si 900nm, deci mai trebuie prefectionata calibrarea spectrului in IR. https://en.wikipedia.org/wiki/Hydrogen_spectral_series ----------------------------------- iulian90 08 Mar 2023 22:07 ----------------------------------- Prezint noi imagini cu spectre stelare mult imbunatatite ale stelelor Betelgeuse si Procyon, dar si o imagine mai inedita ,cu spectrul stelei Gamma Cassiopeae ,care contine linii de emisie! :) Aseara mi-am propus sa fotografiez si spectrul acestei stele din Cassiopeia, care am inteles ca contine linii de emisie, insa am ramas surprins sa observ linia Hidrogen-Alpha vizual prin telescopul de 76mm dotat cu prisma-obiectiv,ca un punct rosu slab luminos suprapus peste spectrul subtire al stelei, apoi s-a vazut si fotografic, mult mai bine decat vizual, in plus s-a vazut inca o linie de emisie mai slab stralucitoare, la distanta de prima linie stralucitoare, spre stanga spectrului, era vorba de linia Hidrogen-Beta, deci steaua Gamma Cas contine linii de emisie ale hidrogenului. Din ce m-am mai informat am constatat ca steaua Gamma Cas este o variabila eruptiva, care expulzeaza materie in jurul sau in timpul unor eruptii de proportii mult mai mari decat eruptiile solare, creeand un disc circumstelar format in principal din hidrogen ionizat ,care este responsabil de producerea celor doua linii de emisie H-Alpha si H-Beta din spectru. Interesant tare, acesta este inceputul unei noi ocupatii, a unui domeniu care deschide drumul catre noi descoperiri in fizica stelelor ,a materiei din afara Sistemului solar si nu numai. :) M-am interersat mai amanuntit si de clasificarea stelelor si am constatat ca stelele care au linii de emisie au sufixul "e" , "f" la sfarsitul denumirii clasei spectrale din care fac parte si dupa acest indicativ le pot indentifica in Stellarium. Deja am mai gasit doi "candidati" din aceasta categorie de stele cu spectre de emisie si anume: Zeta Tauri si Gomeisa (Beta CMi), abia astept sa le studiez spectrul. :) Pe langa aceste spectre mai prezint si spectrul solar capturat prin acelasi instrument ca si spectrele stelare, dar intr-un mod mai neobisnuit, anume: am asezat telescopul de 76mm dotat cu prisma fata in fata cu telescopul de 114mm ,pe care l-am folosit pe post de colimator ,in focuserul caruia i-am montat fanta de 0,1mm de la spectroscop si prin care intra lumina solara reflectata de pe o suprafata metalica mata. Asa am obtinut spectrul solar prin "spectrograful stelar",si am dorit sa fac acest lucru pentru ca spectrul solar sa-l folosesc ca referinta pentru calibrarea mai usoara si mai precisa a spectrelor stelare. ----------------------------------- iulian90 20 Mar 2023 00:46 ----------------------------------- Prezint un colaj cu spectrele a 10 stele si spectrul solar, plus ceva inedit: nebuloasa M 42 din Orion capturata prin spectrograful format din telescopul de 76/700mm si prisma de apertura de 4". :) In afara de spectrele prezentate anterior am mai facut capturi la spectrele unor stele precum: Gomeisa (Beta CMi) si Zeta Tauri care prezinta linii de emisie in spectru, Phecda (Gamma UMa) care dupa sufixul "e" la sfarsitul denumirii clasei spectrale din care face parte (A0Ve) ar fi sa aiba linii de emisie, s-a dovedit a fi o stea cu un spectru foarte asemanator cu spectrul stelei Sirius, cu linii de absorbtie intense din seria Balmer a hidrogenului, dar fara linii de emisie, si Rigel si Procyon, care pe langa liniile din seria Balmer mai prezinta si alte linii mai interesante ca pozitii. Ramane sa le analizez cu softul BASS. De remarcat este faptul ca Capella are un spectrul foarte asemanator cu cel al Soarelui, ambele facand parte din aceeasi clasa spectrala: G3III, respectiv G2V. :) Captura cu nebuloasa M 42 a fost "cireasa de pe tort" din seara aceasta, nici nu ma asteptam sa iasa asa frumoasa dupa stacking si prelucrare. In imaginea cu M 42 se observa ca imaginea ei apare de doua ori, odata pe lungimea H-Alpha si odata pe lungimea H-Beta. Imaginea din H-Alpha apare mai stralucitoare si mai extinsa decat cea din H-Beta. Detaliile din nebuloasa M 42 au iesit super, chiar mai bune decat in capturile cu expunere lunga facute de-a lungul timpului cu camera Canon sau Meade DSI. :) In afara de nebuloasa se mai vad si spectrele stelelor din Trapez si a altor stele din preajma (la una din stelele din coltul din dreapta-sus a imaginii se vad liniile din seria Balmer in portiunea albastra-UV a spectrului, la altele se vede linia A de 760 nm a oxigenului in portiunea IR) ----------------------------------- romh 20 Mar 2023 01:08 ----------------------------------- Felicitari... prisma. Eu credeam ca e nevoie de un sensor spectral. Probabil ca e mai simplu de atat. Cum sa citesc graficul in cauza? Nu vad unitati de masura. Sau ce avem in poza e de fapt tiparul pt un anumit element... ai mentionat oxigen. Cum pot sa imi dau seama manual ca e anume Oxigen? Felicitari inca odata. ----------------------------------- valy 20 Mar 2023 09:05 ----------------------------------- A doua imagine este interesanta in vederea selectiei de filtre de banda ingusta pentru diversele DSO. ----------------------------------- iulian90 20 Mar 2023 17:21 ----------------------------------- @romh. Spectrul poate fi produs fie cu ajutorul unei prisme fie cu o retea de difractie, atasata in fata telescopului sau dupa ocular (care serveste pe post de colimator), dupa caz, in cazul stelelor, iar pentru captura spectrelor se poate utiliza in principiu orice tip de camera, dar sunt de preferat camerele monocromatice care prezinta o curba de sensibilitate in raport cu lungimea de unda mai liniara decat camerele color, precum si o sensibilitate mai buna. Am adaugat gradatii in nanometri in imaginea cu spectrele stelare pentru citirea lungimii de unda a liniilor din spectre. De remarcat este faptul ca spectrul produs de o prisma este neliniar, adica este mai extins spre ultraviolet (spre stanga) si comprimat spre infrarosu (spre dreapta), asta este un dezavantaj al prismelor care face citirea lungimii de unda sa fie mai greoaie si mai imprecisa. Un spectroscop cu retea de difractie produce un spectru mult mai liniar decat un spectroscop cu prisma, dar prisma are avantajul unei eficacitati luminoase mai mari decat in cazul retelei de difractie, a lipsei spectrelor secundare de ordinul II, III etc. care in cazul retelei de difractie reclama utilizarea de filtre de banda (IR-pass, pentru portiunea IR a spectrului sau IR-cut pentru portiunea vizibila a spectrului). Determinarea liniilor de absorbtie sau de emisie intr-un spectru dat se poate face fie prin comparatia cu alte spectre ale caror linii sunt cunoscute (dar care are aceeasi coeficient de liniaritate ca si spectrul analizat, realizate cu acelasi instrument), fie cu ajutorul unui soft dedicat (BASS, Visual Spec), bineinteles dupa calibrarea spectrului in cauza. Cei cu experienta in domeniul spectroscopiei pot ajunge sa cunoasca anumite linii spectrale dupa aspect si pozitia in spectru fara sa le compare cu alte spectre. De exemplu, banda A din portiunea IR (spre dreapta spectrului) de la 760nm, care apare ca o dunga mai groasa intunecata, este produsa de oxigenul din atmosfera terestra, are un aspect inconfundabil si apare in toate spectrele stelare indiferent de clasa spectrala a stelelor, la fel ca si in spectrul solar si poate servi ca reper pentru alinierea spectrelor stelare pentru comparatie sau chiar ca reper de aliniere in procesul de stacking a cadrelor brute din timpul prelucrarii spectrelor. @valy. Da, intradevar , astfel de imagini la obiecte DSO facute cu un spectrograf sau cu un spectroscop atasat la telescop pot servi la alegerea unor filtre adecvate pentru observarea in banda ingusta si in trecut au servit cel mai probabil la dezvoltarea unor astfel de filtre, de la Deep Sky , UHC si pana la cele de banda foarte ingusta ,pentru liniile spectrale H-alpha, H-beta,O III, Calcium H,K ,SII etc. ----------------------------------- iulian90 20 Mar 2023 19:22 ----------------------------------- Prezint si o varianta color a imaginii cu cele 10 spectre stelare + spectrul solar. :) ----------------------------------- romh 21 Mar 2023 05:45 ----------------------------------- Multumesc pt efort, imi este un pic mai clar ----------------------------------- Erwin 22 Mar 2023 11:24 ----------------------------------- Poți face spectre pentru Venus și Marte care sunt vizibile seara pe cer? Ce am putea vedea în spectrul de reflexie al celor 2 planete? ----------------------------------- iulian90 22 Mar 2023 19:34 ----------------------------------- M-am gandit si la varianta asta , insa nu cred ca ar fi potrivita cu newtonianul de 76/700 cu prisma in fata, intrucat imaginea planetelor mult mai mare decat a stelelor nu favorizeaza deloc formarea unui spectru detaliat. Ar functiona insa varianta cu spectroscop montat la iesirea din telescop, dar care sa contina si o fanta si in cazul acesta am spectroscopul cu doua prisme de binoclu in tandem care l-am construit la sfarsitul lui ianauarie si pe care l-as putea monta pe reflectorul de 150mm si l-as adapta pentru foto cu camera P.G. Chameleon. :) In principiu spectrele planetelor ar contine atat liniile din spectrul solar si atmosfera terestra, cat si linii specifice atmosferei planetelor. ----------------------------------- romh 22 Mar 2023 20:44 ----------------------------------- Oare o fi posibil de detectat urmele alea de metan pe marte despre care turuiau stirile acum cativa ani. ----------------------------------- iulian90 24 Mar 2023 17:11 ----------------------------------- In principiu ar fi posibil, liniile cele mai intense ale metanului se gasesc insa in infrarosu nu prea adanc (800-850 nm). Ramane sa vad cum adaptez spectroscopul cu prisme de binoclu pe telescopul de 150mm, va trebui sa-i montez si o fanta si o sa incerc deocamdata pe planetele Venus si Marte. Jupiter s-a dus de acum, e din ce ince mai aproape de Soare si nu mai e disponibil pentru observatii. Abia din vara ,cand va aparea pe cerul de dimineata as putea incerca sa capturez spectrul lui Jupiter cu liniile metanului. ----------------------------------- nobody 31 Mar 2023 18:37 ----------------------------------- Putin probabil cu metanul de pe Marte: In April 2019, the science team reported their first methane results: TGO (Trace Gas Orbiter) had detected no methane whatsoever, even though their data were more sensitive than the methane concentrations found using Curiosity, Mars Express, and ground-based observations. As of April 2019, the TGO showed that the concentration of methane is under the detectable level (< 0.05 ppbv). ----------------------------------- iulian90 31 Mar 2023 19:49 ----------------------------------- Da, intr-adevar, e putin probabil, daca nu chiar imposibil de detectat metan pe Marte, de pe Pamant, in conditii de amator, mai degraba pe Jupiter, care poseda o atmosfera suficient de groasa si o concentratie mai mare de metan incat sa produca linii sau benzi mai intense in spectru. :) De curand am inceput sa folosesc si camera foto Canon 450D (la care i-am dat jos si cel de-al doilea filtru LPF1 care este IR/UV cut) la fotografiat spectre stelare, ofera niste avantaje fata de camera Point Grey si anume: -Are un senzor mai mare si cuprinde intreg spectrul de la infrarosul indepartat pana la ultraviolet (spre deosebire de camera Point Grey care cuprinde doar 1/2 din spectru) fapt ce simplifica achizitia de cadre si prelucrarea lor. -Este color, deci ofera un spectru color, nemaifiind nevoie de aplicarea unui strat color sintetic peste imaginea mono cum e in cazul camerei Point Grey ,care este monocromatica. -Imaginile le salveaza pe card, deci nu mai este nevoie de laptop pentru conectarea camerei si stocare imagini, nu are nevoie nici de alimentare (fiind pe acumulator) se simplifica totul, nu mai trebuie intinse multe cabluri pe langa montura si ansamblul se monteaza mai usor si mai rapid decat inainte. -Camera Canon 450D are o sensibilitate superioara camerei Point Grey si se comporta chiar mai bine in IR si UV decat aceasta (cu ambele filtre, LPF1 si LPF2 inlaturate; LPF2, de corectie WB fiind inlaturat acum 3 ani) si are posibilitatea unor expuneri incomparabil mai mari decat Point Grey, in plus are un SNR mult mai bun (Point Grey are ditamai zgomotul termic la expunerea maxima de 4s si castig maxim). :) Mai jos prezint cateva imagini cu spectre stelare, fotogragfiate cu camera Canon 450D prin reflectorul de 114/900mm, pe care am mutat prisma-obiectiv de pe telescopul de 76/700 la care camera Canon 450D nu focusa la infinit din pacate. Printre ele si o imagine mai inedita cu nebuloasa M 42 din Orion fotografiata tot prin reflectorul de 114mm dotat cu prisma. La aceast cadru se observa nebuloasa multiplicata de 3-4 ori de-a lungul spectrului, cele mai luminoase imagini ale nebuloasei fiind pe lungimile de unda H-Alpha si O III, dar se mai observa si o imagine in H-beta (imediat dupa imaginea in O III, dar mai slab luminoasa) si chiar in infrarosu, insa numai centrul nebuloasei, foarte slab luminos. In jurul imaginilor multiplicate ale nebuloasei M 42 se mai pot observa si spectrele stelelor din Trapezul din centrul nebuloasei, precum si a stelelor din jurul nebuloasei, insa colorate de aceasta data. ----------------------------------- iulian90 26 Apr 2023 23:01 ----------------------------------- Buna seara tuturor. A trecut destul de mult timp de cand nu am mai postat pe acest topic, insa am strans multe imagini cu spectre stelare in tot acest timp, majoritatea realizate cu camera foto Canon 450D in mod Full Spectrum, pe telescopul de 114mm dotat cu prisma-obiectiv. Am tras capturi la vreo 16 stele, in numai doua seri, insa mi-a luat mult cu prelucratul lor. Dar, desi rezultatele au iesit destul de bune, rezolutia camerei Canon 450D lasa de dorit, este sub cea a camerei Point Grey mai ales in portiunile rosu si albastru din spectrul stelelor, din cauza matricei Bayer a senzorului camerei. De aceea nu am mai continuat sa fac capturi cu camera Canon si i-am montat la loc filtrul LPF1 UV-IR Cut si am continuat sa fac capturi cu camera Point Grey dar prin telescopul de 114mm si rezolutia e chiar mai buna decat cea obtinuta prin micul telescop de 76/700mm cu aceeasi camera. Insa vremea nu prea mi-a mai permis sa strang prea multe capturi (ploi, innorari dese, seeing prost ). In plus cu camera Point Grey avand senzorul mai mic decat Canon 450D, nu acopera decat o treime din dimensiunea spectrelor stelare si pentru fiecare spectru trebuie cate trei-patru capturi, iar la unele capturi cu portiuni din spectru cu linii greu vizibile aproape niciun soft nu se descurca sa alinieze corect cadrele la stackare fiind nevoit sa le stackez manual in PS, de aceea prelucrarea spectrelor stelare dureaza foarte mult in cazul camerei Point Grey, dar si rezultatele sunt pe masura, mult mai bune decat cele obtinute cu Canon 450D. Deocamdata prezint cele 16 spectre stelare realizate cu Canon 450D, ale celor mai stralucitoare stele de pe cerul de iarna: Sirius, Procyon, Castor ,Pollux, Capella, Aldebaran, Betelgeuse, Bellatrix si multe altele. Separat mai postez si o imagine cu spectrele componentelor stelei Castor , care la achizitia de cadre prezenta un spectru "dublu", ca doua dungi colorate in curcubeu, cu linii de absorbtie din seria Balmer a Hidrogenului, care erau usor decalate in spectrul mai intunecos al componentei B fata de cele ale spectrului mai luminos al componentei A. Insa ca aspect ambele spectre sunt indentice, ceea ce denota faptul ca ambele componente fac parte din aproape aceleasi clase spectrale ,anume: A1V, respectiv A2Vm. ----------------------------------- iulian90 04 Mai 2025 21:14 ----------------------------------- Buna seara tuturor. Aseara am scos la aer spectrograful cu prisma-obiectiv realizat cu reflectorul Optus de 76/700mm, dupa un an si ceva in care a stat deoaprte si prima tinta luata in vizor a fost steaua Beta Lyrae (din constelatia Lira) care am inteles ca are un spectru cu linii de emisie. In timpul achizitiei de capturi am remarcat doua linii de emisie, una fiind H alpha ,cealalta fiind necunoscuta si relativ aproape de H-alpha. Dupa prelucrarea capturilor cu softul BASS Project in care am extras spectrul stelei, acesta prezenta mai multe linii de emisie decat ma asteptam, in jur de 6 linii, din care doua mai stralucitoare (H-alpha si linia din apropiere ,din portiunea galbena a spectrului) si a fost o surpriza placuta pentru mine sa vad atatea linii de emisie in spectrul acestei stele, incomparabil mai interesant decat spectrul stelei Gamma Cas, care prezinta numai doua linii de emisie ale hidrogenului. :) Dupa calibrarea spectrului stelei Beta Lyr cu softul BASS am masurat lungimea de unda a liniilor de emisie de interes, caci unele le-am remarcat de la inceput; H-alpha in portiunea rosie a spectrului si H-beta in portiunea albastra-verde, precum si cateva linii de absorbtie in portiunea albastra-violet, H-gamma, H-delta si H-epsilon, cu ajutorul carora am facut calibrarea (dupa compararea in prealabil a spectrului stelei cu spectrul stelei Sirius care prezinta liniile intense Balmer ale hidrogenului). Am aflat astfel ca cea de-a doua linie de emisie stralucitoare, din portiunea galbena a spectrului are lungimea de unda 589,1nm (sau 5891 angstromi) si ar putea fi dubletul Sodiu Na D1/D2, celelalte linii de emisie mai slabe, doua in portiunea rosie , in preajma liniei H-alpha, au lungimile de unda de 667,1 nm respectiv 701,8 nm , alte trei in portiunea albastra-verde a spectrului, au 501.6 nm, 492,1nm si 447.5 nm. De pe net am aflat ca liniile respective ar apartine Heliului, inclusiv linia stralucitoare din portiunea galben, intrucat heliul D3 este relativ aproape de dubletul Na D1/D2, dar lungimea de 589.1nm imi da de gandit intrucat s-ar potrivi mai mult cu dubletul Na D1/D2 decat cu He-D3 care are 587,5 nm. Calibrarea am facut-o destul de bine caci liniile de calibrare din seria Balmer a hidrogenului se suprapun perfect cu cele din spectrul de referinta B8 I din softul BASS dupa cum se vede in imaginile de mai jos. As putea sa fac o incercare cu spectroheliograful de 60mm sa il indrept spre steaua Beta Lyrae sa vad daca prind ceva pe camera, expunerea va trebui sa fie foarte mare de ordinul minutelor intrucat spectrul va fi foarte intunecat ca urmare a dispersiei mult mai mare a spectrogeliografului de 60mm decat dispersia spectrografului cu prisma. Insa daca reusesc, voi putea obtine un spectru de inalta rezolutie a stelei Beta Lyr si nu numai. Intrucat dispersia e foarte mare, nu prind decat o mica portiune din spectrul stelei cu spectroheliograful, dar voi tinti zona liniilor de emisie in special cea de pe 589,1nm sa vad daca e vorba de He-D3 sau de Na D1/D2. :) Mai jos , prima imagine e un colaj facut cu spectrul stelei Beta Lyr si spectrul de referinta precum si graficele spectrelor suprapuse (cel albastru este al spectrului stelei Beta Lyr iar cel verde al spectrulu ide referinta B8 I), dar si liniile de calibrare (cu rosu). Iar ina doua imagine este spectrul original al stelei Beta Lyr, necalibrat. ----------------------------------- Erwin 06 Mai 2025 12:35 ----------------------------------- Bravo, Iulian! Desigur, poți încerca și cu spectroheliograful mare, sunt curios ce iese. Poți face spectrul din mai multe imagini, pe porțiuni, cum ai făcut la Soare. ----------------------------------- romh 12 Mai 2025 11:16 ----------------------------------- Am impresia ca o sa trebuiasca sa recitesc totul la un moment dat in viitor. Felicitari pt progres si spor in continuare. ----------------------------------- iulian90 12 Mai 2025 16:01 ----------------------------------- Multumesc pentru felicitari. :) Deocamdata vremea capricioasa dar si seeing-ul prost din unele seri senine m-au tinut pe loc cu observarea spectrala a stelelor. Chiar si in cazul observarii spectrelor stelare seeing-ul isi spune cuvantul, mai ales in cazul spectrofrafelor cu prisma sau reteaua de difractie montata in fata obiectivului si care nu au fanta, spectrele stelelor se misca si ele odata cu imaginea stelelor ca urmare a seeing-ului si poate duce la alterarea claritatii imaginilor finale cu spectrul. Spectrografele care dispun si de fanta in componenta lor nu sunt afectate de seeing si pot produce cele mai clare spectre stelare insa sunt mult mai putin sensibile la lumina slaba a stelelor si necesita ghidaj precis (unele spectrografe scumpe dispun de sistem de autoguiding). In cazul meu am spectrograful cu prisma in fata ,care nu are fanta in componenta sa, este sensibil la luminozitatea mica a stelelor, pot prinde mai multe spectre de la mai multe stele, chiar si de la unele obiecte DSO, precum nebuloase de emisie sau planetare, insa produce spectre neliniare ca urmare a indicelui de refractie al prismei din sticla BK7 care variaza neliniar cu lungimea de unda a luminii si este sensibil la miscarea stelelor sau la seeing. Pe de alta parte am si spectroheliografele de 60mm si de 80mm cu retele de difractie de 1800 linii/mm , care teoretic pot fi folosite si ca spectrografe de inalta rezolutie la stele, si care dispun de fante care elimina efectul seeingului si pot produce spectre clare, liniare si de mare rezolutie. Voi incerca pentru inceput cu spectroheliograful de 60mm care are fanta reglabila, voi largi la 0.1mm deschiderea fantei ca sa intre cat mai multa lumina de la stea prin fanta, dar pe masura ce voi avansa cu acest tip de fotografii spectrale la stele realizate cu spectroheliograful, voi inchide treptat fanta pana la 50 microni sau mai putin pentru a obtine linii spectrale mai fine in spectrul stelelor. Nu am idee cat de mult trebuie sa maresc expunerea si castigul la camera dar sunt sigur ca expunerea va fi foarte mare, de ordinul minutelor pentru a capta lumina slaba a stelelor dispersata mult de reteaua de difractie din spectroheliograf. Intre timp m-am mai gandit la inca o varianta de a fotografia spectrele stelelor ; cu o retea de difractie confectionata dintr-un CD din care am decupat o bucata circulara ,am dezlipit acea pelicula argintie de pe una din fetele CD-ului, astfel obtinand o retea de difractie de transmisie cu circa 600 linii/mm, pe care am montat-o intr-o rama de filtru pe 1,25". Mai am sa-i fac un adaptor si sa o montez in fata unui obiectiv foto de 35mm focala ce il voi atasa pe aparatul foto Canon 450D si voi incerca sa fac poze color la spectrele stelare. Nu am idee ce rezultat voi obtine cu aceasta retea din CD dat fiind faptul ca are liniile circulare si nu drepte ca la o retea de difractie obisnuita, dar conform unor teste facute in trecut pe lumini din indepartare, un CD produce atat un spectru ingust pe o parte a sursei de lumina cat si un spectru mai lat de cealalta parte a sursei de lumina si tocmai acel spectru pare mai luminos, ramane de vazut. ----------------------------------- iulian90 04 Mar 2026 01:19 ----------------------------------- Buna seara tututror. Prezint un nou spectrograf pentru fotografierea spectrelor stelare. Este mult mai compact decat vechiul spectrograf cu prisma-obiectiv, este bazat pe retea de difractie, cea de 625l/mm si il folosesc pe telescopul Gigant de 245mm care are o luminozitate mare, numai buna pentru utilizarea cu spectrograful. Noul spectrograf cu retea de difractie are o dispersie spectrala mare, respectiv o rezolutie spectrala mare, in jur de 0,3 angstromi/pixel su 0,03 nanometri/pixel ,mult mai mare decat rezolutia spectrala medie a vechiului spectrograf cu prisma, care era in jur de 2,5 angstromi/pixel sau 0,25 nm/pixel si cel mai important lucru la noul spectrograf este spectrul mult mai liniar decat cel produs de vechiul spectrograf cu prisma. Schema optica a noului spectrograf stelar este una simpla si clasica, cu colimator si obiectiv de camera din dublete de 25mm f/4 (f=100mm), dispuse in unghi de 90 unul fata e celalalt, ca in cazul unei diagonale, dealtfel in constructia noului spectrograf intra si o carcasa de diagonala mai ieftina din plastic ca si structura principala de baza in jurul carei am construit restul spectrografului. Pozitia retelei de difractie este reglabila cu ajutorul unui surub cu rotita, montat in lateral si atasat de suportul retelei, astfel putand regla spectrul stelelor in anumite limite intrucat camera nu prinde decat o mica parte din spectrul produs de stele ca urmare a dispersiei mari. Noul spectrograf este adaptat pe format 2" la intrare si 1.25" la iesire si poate fi folosit si ca spectroscop separat cu care se pot fotografia spectrele produse de lampi sau alte surse de lumina, fara sa fie montat pe telescop, prin atasarea la intrare a unei fante. Pe 22 si 26 februarie am efectuat primele teste la stele cu noul spectrograf si telescopul Gigant 245mm si am ramas impresionat de rezolutia spectrala obtinuta si de detaliile fine in spectrele stelare. Am facut fotografii la spectrele stelelor Sirius, Procyon, Capella si Betelgeuse si am ramas impresionat de finetea detaliilor obtinute mai ales dupa prelucrarea imaginilor la spectrele stelare. Am constatat anumite asemanari ale unor linii precum cele din seria Balmer ale hidrogenului, dubletul sodiului Na D1/D2 din zona galbena a spectrelor care se splita frumos si clar ,tripletul de magneziu b1-b4 din zona verde, spectrul stelei Capella asemanandu-se cel mai mult cu spectrul solar, dar si diferente notabile dintre spectrele stelare, de ex spectrul lui Sirius prezenta linii intense ale hidrogenului dar restul liniilor abia erau vizibile, si multe din liniile ce apartin metalelor lipseau din spectrul lui Sirius. In spectrul produs de steaua Betelgeuse dimpotriva, erau prezente foarte multe linii de metele, chiar si benzi moleculare, iar liniile hidrogenului din seria Balmer abia se distinegeau printre multimea de linii "metalice". Cu noul spectrograf cu retea de difractie voi avea mult de lucru la stele anul acesta , vor mai urma si alte stele de iarna, precum Rigel, Aldebaran, Bellatrix, Castor si Pollux, apoi cele de primavara, precum Arcturus, Spica,stelele de vara ca Vega, Deneb, Sadr, Antares si multe altele. De o atentie deosebita vor avea parte si stelele cu spectre cu linii de emisie precum Gamma Cas, Gomeisa, Beta Lyrae sau chiar stelele carbonice. Abia astept sa le fotografiez spectrele. :D Chiar daca am construit acest spectrograf cu retea de difractie, voi mai folosi in continuare si vechiul spectrograf cu prisma acolo unde este nevoie de captarea intregului spectru al stelelor de la UV la IR, avand si avantajul claritatii pe intreg domeniu de lungimi de unda ,in afara de prisma neavand alte elemente refractive pe traseu; la noul spectrograf care are doua elemente refractive pe traseu , colimatorul si obiectivul de camera care sunt acromate, este necesara refocalizarea spectrului odata cu trecerea spre UV sau spre IR, pe cand la vechiul spectrograf, care este in esenta un reflector cu prisma montata in fata sa, odata focalizat, focalizeaza pe intreg spectrul ,de la UV la IR. Tot la capitolul focalizare insa ,noul spectrograf are un atu, poate obtine si un spectru lat, nu doar subtire in cazul stelelor, printr-un truc anume, in functie de focalizarea la camera in raport cu focalizarea colimatorului, secretul consta in scoaterea putin in afara zonei de focusare la infinit a colimatorului, adica putin in extrafocus sau intrafocus pana cand spectrul se lateste putin (dar se pierde din claritatea liniilor spectrale) si refocalizarea din obiectivul de camera, pana cand liniile spectrale redevin clare, de data asta pe un spectru mai lat. In cazul de fata, focalizarea colimatorului se face din focuserul telescopului iar focalizarea pe camera prin glisarea camerei in tubul portocular de 1,25" al iesirii spectrografului. Cu vechiul spectorgraf cu prisma acest truc de latire a spectrului nu functioneaza, intodeauna spectrul obtinut cu acest instrument este foarte subtire, greu de interpretat vizual liniile spectrale si oarecum dificil de prelucrat in varianta astrofoto (mai ales la stackare unde softurile consacrate mai dau erori din pricina spectrului foarte ingust produs de vechiul spectrograf cu prisma, si necesita latirea artificiala a spectrului la prelucrare). ----------------------------------- iulian90 30 Mar 2026 23:18 ----------------------------------- Buna seara tuturor. Revin cu noi imagini cu spectre stelare, realizate in ultimele doua saptamani cu spectrograful cu retea de 625 l/mm ,camera ASI178 si telescopul Gigant 245mm pe platforma ecuatoriala. Am facut foarte multe poze poze la spectrele mai multor stele ,printre care Aldebaran, Rigel, Arcturus , Pollux si la stele cu spectre mai "exotice" precum Gomeisa, Gamma Cas, Zeta Tau, cu linii de emisie si La Superba , o stea carbonica al carui spectru e plin de benzi moleculare. Dintre numeroasele imagini am resuit sa prelucrez spectrele a doua din stelele enumerate mai sus: Aldebaran si Gamma Cas. Spectrul stelei Aldebaran, care este de clasa spectrala K5III, prezinta numeroase linii spectrale, multe dintre ele apartinand metalelor (Fe, Na,Mg, Ti) dar si benzi moleculare. Printre acestea liniile din seria Balmer ale hidrogenului abia se disting ,fiind eclipsate de numeroasele linii metalice si benzi moleculare. In schimb ,in spectrul stelei Gamma Cas/Navi, de clasa spectrala B0.5IVe, sunt prezente doar cateva linii, cele din seria Balmer ale hidrogenului, dar de emisie, aparand luminoase pe un fond continuu slab lumins al spectrului si nu toate liniile din seria Balmer sunt vizibile, ci doar H-alpha care e cea mai luminoasa, urmata de H-beta si H-gamma, celelalte linii ale hidrogenului nu sunt vizibile, iar cele care sunt vizibile sunt difuze, ceea ce denota o stea cu viteza de rotatie mare in jurul propiei axe si cu cat viteza de rotatie a stelei este mai mare cu atat liniile spectrale apar mai difuze si mai sterse ca urmare a efectului Doppler care creste odata cu viteza de rotatie a stelei. Totusi am mai observat niste linii difuze foarte sterse ce ar putea apartine heliului, una in zona galbena a spectrului si altele in zona verde-albastra. Foarte interesant domeniul spectrofotometriei stelare, se obtin multe informatii despre compozitia chimica a stelelor si nu numai. ----------------------------------- Erwin 31 Mar 2026 22:32 ----------------------------------- Bravo, Iulian! Vezi daca poti face observatii si la T Coronae Borealis. Nu a erupt inca dar observatiile sunt importante. Poate detectezi vreo modificare spectrala. ----------------------------------- iulian90 01 Apr 2026 21:54 ----------------------------------- Multumesc Tavi. Da, voi incerca sa inregistrez spectrul si la steaua T Coronae Borealis, cu toate ca magnitudinea este inca mare, pe la 9-10 si ar necesita expunere de cateva zeci de secunde sau chiar minute pentru a scoate in evidenta spectrul in lumina slaba a acestei stele. Dar ar merita efortul intrucat daca steaua ar erupe as avea un spectru de referinta al stelei de dinaintea eruptiei si l-as putea compara cu spectrul inregistrat in timpul eruptiei, evidentiind astfel diferentele. :) In timpul eruptiei, daca steaua T CrB va avea o magnitudine destul de mica (2-3),adica stralucire mare, va fi mult mai usor de obtinut spectrul.