----------------------------------- Mircea Pteancu 13 Noi 2024 01:03 De ce observam? ----------------------------------- Iata gandurile lui Akkana Pek, creatoarea sitului ''Shallow Sky''. centrat indeosebi pe observarea Cosmosului apropiat. Un contra-punct bine venit in fata maniei Deep Sky care bantuie de multe decenii Astronomia de amatori. Manie careia-i sunt si eu prizonier de multa vreme. (Akkana's thoughts on visual astronomy) What good is an observatory? What good is reality, when you can display a picture of anything at all on your computer screen, in 24-bit color? What good is the outdoors, with the wind on your face and the chill biting your fingers, when you could be indoors, sitting in a cushioned chair in a climate-controlled fluorescent-lit room? Why spend effort trying to locate an observatory in a dark site, or waste money maintaining a large telescope instead of a small one? After all, M42, M31, M13, and the double handful of other bright objects, are pretty -- everybody says so -- and once you've seen one fuzzy patch, you don't really need to spend time trying to notice differences between various different fuzzy patches, do you? Sure, some of the fainter fuzzy patches are farther away, but why should that be exciting to someone looking at it? If you just want to look at things that are far away, you can always download images from the Hubble web site. Why waste your time learning to use a telescope, learning to find your way around the skies, making friends with the constellations, learning patterns in the sky which you'll greet with warm recognition every clear night for the rest of your life? Wouldn't it be easier to punch in a couple of coordinates and wait for the telescope to slew automatically without your having to work or think or learn? Why waste time learning observing skills, getting good at seeing details in almost invisibly faint objects, when a camera, or, better yet, a computer controlled CCD array, can capture light much better? Isn't the human eye obsolete as a research tool, anyway? What good is it to anyone that there are people intimately familiar with the constellations, who spend their nights scanning the skies looking for comets and other new objects? Surely any new comet would eventually show up on some computer-monitored CCD survey, so why should we get excited about the guys shivering out there with their binoculars, or glorify them by naming objects after them? Isn't a name like "C/1996 B2" just as good as "Comet Hyakutake"? What use is the look on someone's face when they see Saturn through a telescope for the first time, or the shout of a child saying "Hey, Mom, Dad, come look at this!"? They've all seen photos of Saturn before, bigger and better than they see it through a small telescope -- why waste their time showing them a live image, and why do they always seem to get so excited about it? What's the point of trying to take your own photographs, when anything you could possibly want to photograph has already been shot, and you can order the full-color poster for $14.95 without having to learn about guiding or equatorial mounts or exposures or reciprocity failure or any of a million other annoyances? What, for that matter, is the point of trying to study anything at all? When you observe through a relatively small telescope, you're not seeing anything that a thousand other people haven't seen before you; when you try to solve problems in your physics classes, those problems have all been worked out before, and the solution's in the back of the book. Other disciplines aren't any better -- when you analyze Hamlet, you're only repeating thousands of analyses that preceded you. Write a program, and you're probably just solving some problem that someone else has already solved. You're probably not adding anything new. So why bother studying or working at anything? Darned if I know what good any of this is. I sure hope it's stays clear tonight, though, so I can go out and observe. https://shallowsky.com/observing/observing.html O intrebare, un gand asemanator pus in alta parte a forumului a starnit reactii deloc binevoitoare. Acum, zilele de toamna vin si trec sub cerul ''vesnic'' acoperit de nori. Avem timp de discutii. Sunt curios sa aflu ce ganditi voi. De ce observati ? Ce rost are sa faci observatii ? Ce sens au toate lucrurile pe care le facem ca astronomi amatori ? Auzim aici Led Zeppelin cantand ''Babe I'am Gonna Leave You''. https://www.youtube.com/watch?v=dZitPJMh60A Daca nu gasim utilitate, rost observatiei,sa spunem adio Astronomiei !? Mircea ----------------------------------- valy 13 Noi 2024 02:20 Re: De ce observam ? ----------------------------------- Daca nu gasim utilitate..Gasirea presupune cautare, a cautat cineva utilitate? Personal imi plac instrumentele optice, nu stiu dece, asa a fost sa fie, si nici n-am cautat un raspuns, doar m-am conformat. ----------------------------------- Kirk Spock 13 Noi 2024 09:48 ----------------------------------- ”Oh! Everything has a point, and if it doesn't, then there's [still] a point to it.” Sau, ca sa trec de la dragul de Oblio la tragicul Mallory cand a fost intrebat de ce urca pe Everest: “Pentru ca este acolo”. Ne propuneti un subiect prea frumos si sensibil, domnule Mircea. Copil fiind, de multe ori in serile de vara ma intindeam pe pamantul incalzit de arsita zilei si priveam cerul. Ametitor si sublim. Pentru mine (si nu numai, sunt convins), asa a inceput. ----------------------------------- tudor 13 Noi 2024 10:11 ----------------------------------- Din același motiv pentru care îmi place să observ răsăriturile de soare, să merg pe același traseu montan, sau să admir același copac din fața casei. A observa nu înseamnă doar a vedea pentru prima dată si doar a lua la cunostiinta. De ce ne place sa revenim asupra acelorasi obiecte "invechite"? In spate se afla poate o dorinta puternica a noastra de a ne demonstra ca lumea nu se termina la una din paradigmele falimentare create de noi. Azi paradigma dominanta este că lumea asta se rezuma doar la cotidianul politic și economic, ca si cum ar fi unicele noastre "motoare ". Când privesc M13 brusc îmi aduc aminte ca facem parte dintr-o poveste mult mai complexă decât interesele meschine politice și economice ale planetei. Cand vad Saturn prin telescop am aceeași senzație ca atunci când am văzut o vulpe în parcul natural Văcărești din București. În mijlocul unui oraș al secolului 21, "înconjurat" de realitate cotidiana specifica orașului (stressss, claxoane, grabă, manifestatii, nemultumiri) apare aceeași vulpe de mii de ani, care își hrănește puii, urmând aceeași lege naturala, parca sfidând stresul si carnavalul cetății. Ea este acolo indiferent de numele președintelui in vigoare, indiferent de ce legi sunt promulgate pe nu stiu ce continent, sau indiferent că s-a mai pornit in lume un război in numele păcii! Ea este acolo as spune chiar în pofida politicului și economicul, ca să ne aducă aminte ca nu acestea sunt "motorul" nostru. Această apariție neașteptată a vulpii în mijlocul freamatului din cetate creat de noi, este cea care ne oprește, chiar și pentru un moment, ca să reflectam asupra existentei noastre. Fix la fel e și M13 de exemplu, el e acolo pe cer ca o apariție neașteptată, ca un fel de indicator al unei normalități, de cele mai multe ori uitată. Ce lecție de înțelepciune a oamenilor trebuie să fi fost doar simpla privire a Caii Lactee, din orașele neluminate! Atunci cerul era o carte de filosofie deschisă, acum aproape că s-a închis, lăsând locul milioanelor de cărți de specialitate. Privitul cerului ne învață intr-un mod simplu, fără cuvinte, că noi toți locuim în aceeași "grădină". Am arătat Luna prin telescop multor oameni: profesori de fizică, taximetristi, electricieni, poeti, pictori etc, și chiar prostituate. Indiferent de ce studii și facultăți aveau, sau în ce postură socială se aflau, toți în fața privitului Lunii prin telescop au reacționat fix la fel. Am fost cu toții uimiți de parcă eram frați în fața acestei priveliști directe. Deci experiența directă are o putere extraordinară de a ne uimi și a ne face sa cugetam la noi înșine, chiar din mijlocul vacarmului vieții noastre cotidiene. Dacă acelorași oameni le dădeam o carte bine documentată despre Lună, unii poate nici n-o citeau, iar alții care ar fi citit-o, tot nu ar fi experimentat uimirea existențială de la telescop. Deci oare se compară să vezi o Lună, din mijlocul orașului, cu a vedea aceeași Lună chiar și cu rezoluție enormă în manuale de specialitate? Se compara privitul unui răsărit de Soare cu o fotografie? Se compara observarea directă a unei vulpi la pândă in Parcul Văcărești, cu una disecata până la celule in manuale de zoologie? Comparativ cu realitatea, fotografia pare doar o încercare limitata de reproducere a întregului fenomen experimentat direct. Experiența directă ne poate aduce înțelesuri adânci ale realității, și ne așează în poziția de cugetător, nu doar de consumator de idei "prefierte" de alții. Salut inițiativa lui Mircea de a deschide acest subiect! ----------------------------------- valy 13 Noi 2024 11:18 ----------------------------------- .. In spate se afla poate o dorinta puternica a noastra de a ne demonstra ca lumea nu se termina la una din paradigmele falimentare create de noi. Azi paradigma dominanta este că lumea asta se rezuma doar la cotidianul politic și economic, ca si cum ar fi unicele noastre "motoare "...Da! Uite un motiv obiectiv pentru care trebuie sa facem observatii ale Universului: sa ne (re)aminteasca cat de putine stim, cat de mici suntem si totusi mari, sa vedem dincolo de ecranul telefonului, a masinii din fata de la stop sau a interesului meschin sau nu... Deci este obligatoriu sa experimentam, sa observam, sa vedem dincolo de imediatul cotidian, sa vedem ca defapt nu noi suntem buricul universului. Asa cum vaccinul este obligatoriu ar trebui sa exista ora obligatorie de observat Luna, Soare, Saturn, Jupiter, Cometa etc.. .. o vulpe ..Vulpe? ----------------------------------- Mig71 13 Noi 2024 15:45 ----------------------------------- Salutare , O discutie atat de complicata dar cel putin tot atat de frumoasa. Fiecare are motivele personale pentru care face observatii astronomice, unele chiar neasteptate. La mine motivul principal este ca imi face placere, am sentimentul de uniune si respect fata de enormitatea care ne inconjoara. Alt motiv este curiozitatea si nevoia de intelegere a legilor fizice ale universului. Aceste legi fizice le cunosc si din carti dar facand observatii astronomice le simt mai validate. De asemeni pasiunea pentru instrumente optice ma indeamna si la observatii astronomice pe langa observatiile de zi prin natura. Multumim domnule Mircea pentru subiectele interesante propuse! Gelu ----------------------------------- Mircea Pteancu 13 Noi 2024 17:02 ----------------------------------- Foarte frumoase si interesante sunt punctele voastre din care priviti Universul, va felicit ! Cred ca o importanta foarte mare o are si acel prim impuls din momentul in care am fost atrasi de Astronomie. Cum a inceput la voi, cum ati devenit ceea ce sunteti, astronomi amatori ? Imi voi scrie si eu parerea privitoare la cele discutate aici dar pe acestea le stiu prea bine. Sunt mult mai curios sa aflu mai multe de la voi si despre voi. Mircea ----------------------------------- Stanescu Octavian 13 Noi 2024 19:36 ----------------------------------- nu este o necesitate si nici de mare folos sa cauti pe cer in adancime sa calculezi sa faci teorii nu vei zbura niciodata in cosmos abea ai bani de avion . primordial e sa -ti faci un adapost sa ai acoperis mancare securitate sa nu te mance ursu sau alti oameni rai . apoi cand e ok tot poti cerceta si adancul oceanului paduri munti sa canti sa pictezi si sa stai sa numeri si stele . daca exista sau nu gaura neagra nu este chiar nimic util sa afli ca nu vei ajunge langa o gaura neagra niciodata . cauta o gaura in pamant sau in cladiri bombardate ----------------------------------- iulian90 13 Noi 2024 20:46 ----------------------------------- La mine curiozitatea de a descoperi cate ceva nou de fiecare data dar si placerea de a privi prin diverse instrumente sau de a le testa sunt motivele pentru care fac observatii astronomice. Chiar observand de mai multe ori aceleasi obiecte tot descoperi ceva nou la ele. :) In trecut doua intamplari fericite au fost factorii care m-a determinat sa ma orientez spre astronomie. In 2013 am construit prima luneta cu obiectiv simplet (tip Kepler) si cand am indreptat-o spre Luna si am vazut pentru prima oara craterele si detaliile invizibile cu ochiul liber care le vedeam doar prin documentare tv, uimirea si entuziasmul au fost atat de mari incat a fost primul factor care m-a facut sa ma orientez spre astronomie. Apoi a doua intamplare s-a petrecut in toamna aceluiasi an, cu o luneta mai imbunatatita, tot cu obiectiv simplet dar de tip menisc si un ocular negativ (tip Galilei), am vazut prima oara faza planetei Venus in forma de semiluna, ceea ce mi-a intarit si mai mult interesul pentru astronomie. :) ----------------------------------- Herr_Alien 14 Noi 2024 07:07 ----------------------------------- Pentru acelasi motiv pentru care te duci la concerte. Ai cumparat deja albumul, ai auzit piesele, dar vrei sa ii auzi si live, cu mai putini intermediari intre tine si ei. Plus ca sunt domenii unde amatorii inca au o contributie utila. ----------------------------------- valy 14 Noi 2024 11:03 ----------------------------------- nu este o necesitate si nici de mare folos sa cauti pe cer in adancime sa calculezi sa faci teorii nu vei zbura niciodata in cosmos abea ai bani de avion . Noi cu siguranta nu. Nici copii nostri. Dar cine stie, poate copii copiilor nostri. Daca acum 5000 de ani oamenii nu priveau in sus poate ca si acum traiam intr-o gaura neagra din pamant sau din pestera. Ceea ce probabil n-ar fi fost un lucru neaparat rau...sau poate da... Eu am avut tot timpul o atractie misterioasa fata de optica, microscoape, binocluri, lunete. Imi doream, n-am avut neaparat. Culmea e ca si cand am luat primul binoclu nu l-am folosit la astro ci doar pentru observatii vizuale terestre. Imi aduc cu placere aminte de prima si probabil singura experienta astro din copilarie/tinerete: eram la tara in vara 1999, pe casa, si am vazut cum vine si trece umbra eclipsei solare. Atmosfera din momentele de totalitate, linistea, confuzia gainilor si a altor oratanii din curte m-au marcat... Ulterior am achizitionat o luneta pentru foto, pasari, avioane, peisaje. Practic am fost obligat fortat sa intru si pe zona asta de astro, initial ma pasiona doar fotografia terestra. Dupa prima luneta a venit a doua, a treia, a patra...samd. ----------------------------------- tudor 14 Noi 2024 11:25 ----------------------------------- Valy, Nu cred ca vor zbura in cosmos nici copiii copiiilor copiiilor copiiilor copiiilor copiiilor nostri pentru ca: "Nu știu cum se va lupta în al treilea război mondial, dar pot să vă spun ce vor folosi în al patrulea - pietre!" Albert Einstein ----------------------------------- valy 14 Noi 2024 12:02 ----------------------------------- "Nu știu cum se va lupta în al treilea război mondial, dar pot să vă spun ce vor folosi în al patrulea - pietre!" Albert EinsteinImi place de Einstein, a fost tot timpul un optimist. Cat timp vom supravietui razboaielor este totul ok. ----------------------------------- mmarin 14 Noi 2024 12:14 ----------------------------------- De ce astronomia? Simplu: criza vârstei mijlocii. Telescopul în salon, bâta de baseball după ușă, făcălețul pe cuptor și toate șoptesc lubric: "am cu ce, fă, am cu ce!". ----------------------------------- catalin dumitru 14 Noi 2024 13:54 ----------------------------------- Tata avea un vechi binoclu Zeiss 6x20-25 , nu mai știu sigur . Îl foloseam mai mult la terestru , la acea mărire nu mă fascina cerul , la vârsta de 5 sau 6 ani . În clasa I-a am fost la un coleg acasă și i-am zărit pe șifonier jocul "Optik" . De atunci a început nebunia . ----------------------------------- Mircea Pteancu 14 Noi 2024 22:53 ----------------------------------- Eram pe la 12 ani. Dupa lecturi extinse din Jules Verne; de la care am inceput sa citesc in trimestrul II din clasa I-a: ''Insula misterioasa''. Prima dintre cartile mele ''de baza''. Apoi am citit de la Jules Verne cam tot ce am gasit in biblioteca oraseneasca. La varsta pomenita mai sus, s-a intamplat ca am luat spre lectura ''Paradoxala aventura'' a lui Ion Manzatu. De la acea carte, nu m-a mai interesat decat literatura stiintifico-fantastica. Dar eram doar un copil naiv. Credeam ca cele citite vor fi reale si eram sigur ca pana in anul 2000 omul va zbura in stele. Doream cu ardoare sa devin cosmonaut, sa calatorsc spre stele. De aici a aparut curiozitatea fireasca: daca vom merge in stele, trebuie sa le cunoastem, nu-i asa ? Zis si facut. Am gasit in podul casei manualul de astronomie pentru liceu al surorii mele, manual despre care ulterior am aflat ca a fost scris de catre Vorontov Veliaminov. Este o carte cu adevarat foarte bine scrisa, 60 de ani mai tarziu inca nu am gasit vreuna sa o depaseasca. Folosind hartile din acel manual, am invatat constelatiile, pornind de la Carul Mare pe care-l cunosteam deja. Nu voi uita ''niciodata'', prima constelatie descoperita a fost Boarul/ Bootes, urmata imediat de Coroana Boreala. Apoi multe altele, nu toata insa. Intre timp se intamplau multe. Parintii lui Ocsi, prietenul meu drag ca un frate, mai mic cu un an ca mine, s-au despartit. Mama lui se straduia sa-i satisfaca dorintele ca sa nu se intristeze. Cam pe atunci a aparut in viata noastra cartea ''Dupa lectii'' de Mamaev. Ocsi a luat virusul astronomic de la mine asa ca i-a cerut mamei bani sa construim o luneta, dupa indicatiile lui Mamaev. Alta carte ''de baza''. Ceea ce s-a si intamplat. Luneta, din lentile de ochelari, marea de 20x. Tin minte ca ne-am dus la optometrist cu tuburile de carton pregatite si acesta a ajustat lentilele dupa tuburi. Eram deja doctori in Optica. Deoarece nu aveau in stoc lentile de +20D, pe loc i-am cerut lui nenea opticianul sa ne ajusteze doua lentile de +10D. De unde am stiut asta, nu-mi mai amintesc. ( Ceea ce-mi amintesc este ca tanti Iuliana, mama lui Ocsi, nu a fost prea fericita cand opticianul i-a spus suma de plata. ) Nu a avut trepied, imi amintesc doar de imagini foarte tremurate, frustrante, obtinute cu luneta tinuta in mana. Mult mai bine am vazut cu binoclul, cred ca 8x30mm, al unchiului lui Ocsi. Cu acesta, folosind masca de sudura a unchiului, am vazut de mai multe ori foarte bine petele solare. Tot cu Ocsi imi amintesc ca am declansat cateva mici incendii cu experimentele de motoare racheta. Tanti Iuliana, Domnul sa o odihneasca, avea un nou admirator, sef la DAC ( fier vechi). A trebuit sa-i puna pe angajatii lui sa ne confectioneze ceea ce voiam noi sa fie un motor cu reactie cu benzina. Combustibilul urma sa-l trimitem in camera de ardere cu aerul comprimat trimis de la o pompa de mana, de motocicleta. Toata instalatia a explodat, a fost mila Domnului ca am scapat amandoi, si eu si Ocsi, nevatamati. Dar d-astea s-au intamplat si in curtea parintilor mei, imi amintesc cum a trebuit sa fugim, sarind gardul, deoarece tatal meu a vrut sa ne altoiasca cu maturoiul dupa alta ''ciuperca atomica'' ... Apoi a venit liceul, viata ne-a trimis pe carari diferite. Am continuat sa citesc tot mai rar SF. In anul III de liceu am publicat prima poezie, am devenit apoi membru al Cenaclului Scriitorilor si faceam parte din lotul de tinere sperante la ''Romania literara''. Cu Astronomia nu m-am mai ocupat deloc. Singurul meu instrument, o luneta Galilei 4x - normal ca din lentile de ochelari - zacea cu anii pe dulap, neatinsa. Asa a fost pana in vara in care am implinit 24 de ani. Eram singur acasa, sotia era la Maternitate, tocmai o nascuse pe fiica noastra cea mare. Mi-am cautat ceva de citit. S-a intamplat sa fie ''Popas printre insotitorii planetelor'' de Victor Nadolschi. Am ajuns la pasajul unde acesta povesteste despre William Herschel, cum a descoperit acesta Uranus cu un telescop de constructie proprie. ''De constructie proprieeeee ???'' Am simtit o impunsatura la inima si interesul latent pentru Astronomie a izbucnit ca o supernova. Inca in acea seara, luneta Galilei 4x a devenit una Kepler 20x. Imaginea Pleiadelor m-a fermecat foarte tare. Peste cateva saptamani am urmarit prin luneta o eclipsa totala de Luna ... si ... si ... Atractia a ramas pana cand scriu aceste randuri si nu cred sa dispara decat odata cu mine. Eu fac observatii pentru ca-mi place. Rapoartele mele stau marturie ca ma straduiesc sa inregistrez minutios ceea ce vad, distante si pozitii unghiulare, magnitudini, detalii fine, fac schite. Dar nu vreun interes stiintific ma mana pe mine-n lupta ci dimpotriva. Notez detalii pentru a pastra cat mai bine emotia estetica, frumosul inegalabil al cerului. Asta ma atrage, asta imi place, de aceea fac observatii. Daca ramane vreo informatie cat de cat utila, foarte bine dar acela este un efect secundar. Frumusetea Creatiei o caut in Cosmos dar aceea este o himera, o licarire pe care ai pierdut-o de indata ce ai gasit-o si trebuie sa pleci iar in cautarea ei. Si cred ca asta voi face, cate zile sau, mai bine zis, cate nopti mai am. Mircea ----------------------------------- tudor 15 Noi 2024 09:07 ----------------------------------- Mircea, ai povestit cu mare nostalgie dar si cu umor! ----------------------------------- Night 21 Noi 2024 01:03 ----------------------------------- Îmi amintesc primele sentimente legate de cer, undeva pe marginea unei uliți încinse de Soarele arzător, într-o vacanță de vară, când ziua se muncea pe câmp, la diverse activități undeva în Bărăgan, în special culesul de tutun. Eu participam la însirat. se împungea cu o andrea, sau andrelă (un fel de ac mare) foile de tutun, care mai apoi se înșirau pe garduri. Iar seara ne prindea pe toți întânși pe marginea uliței prin șanțuri, privind cerul și depănând povești. Anul aproximativ 1983 sau 1984. Într-o asemea noapte am observat un fel de flash pe cer, ca și cum sute de mii de meteori telescopici au intrat toții deodată în atmosferă, creând un efect de voal de lumină albă cam de 1 grad (lungime), de o formă neregulată dar pe care o pot aproxima cu forma unui pătrat. Așa ceva nu am mai văzut de atunci, și nici nu am citit pe undeva. Tot pe atunci, am primit cadou prima mea carte, Ce ne spune telescopul. Mă fascinau toate acele desene viu colorate și întrebările veneau de la sine. Ultima memorie din aceea perioadă o am cu cană de ceai, pe care era desenată copilăresc o rachetă și cuvintele, Primul cosmonaut român în spațiu. Virusul astronomiei s-a re-activat prin 1996, cu prilejul cometei Hyakutake (pe care o vedeam pe undeva în zona Carului Mare) și după perioada anilor Star Trek - TNG (cu care am rămas și acum). Țin minte că am fost atât de impresionat de imagine încât am săpat în curte un fel de groapa, capsulă a timpului, în care am descris și cometa (ar fi comic să regăsesc sticla, tot amân momentul). Povestirile științifico-fantastice au contrinuit și ele la această stare, Almanahul Anticipația (cel anual) și primele cărți din colecția SF de la Nemira. Am citit și tot ce ținea de fenomenul OZN, etc. Și uite așa, pe nesimțite am început să vânez (la început inconștient) orice știre legată de astronomie, orice articolaș de prin ziare. Când am cumpărat primul Anuar Astronomic (la Academiei Române), am crezut că am dat de o comoară, de o carte extrem de importantă, un fel de Biblie a cerului. Acolo am găsit și prima hartă cerească (cea cu epoca 75) cu care am învățat primele constelații. Prima lunetă având un obiectiv din ochelari, a fost următorul pas firesc. A trebuit să o diafragmez la 2 cm să scap de aberațiile de sfericitate. Dar, eram mulțumit. Cel puțin aparent, deoarece ulterior am încapsulat un capac de ceas și o stică rotuntă plană între două capace de butoi de varză, încercând să construiesc un obiectiv mai mare. Ce este comic, faptul că toată acțiunea se petrecea într-un butoi cu apă, mediul dintre cele două suprafețe fiind apa. Apoi scoteam obiectivul cu apă din butoi. Evident, se scurgea apă de obiectiv, când încercam să caut distanța focală a acestuia. Acestea au fost primele mele experimente optice. Obiectiv cu durata de viață de câteva minute. La asemenea disperare, am cumpărat din târg două lentile de proiector, pe care le-am tot combinat. Era perioada anilor 1997-1998, când încă acest domeniu suferea și de informație, și de instrumente. Democratizarea (și belșugul) venind mult mai târziu, când intrumentele și informațiile au devenit mult mai accesibile. Tot atunci am cumpărat și o prismă din sticlă galbenă (cu sodiu?) pe care o mai am și azi, ciobită un pic, dar având un grad de dispersie fenomenal. Ce îmi amintesc de acei ani de început, este că devoram orice carte de astronomie (cărți apărute înainte de 1990), alte informații fiind efectiv inexistente. Internetul a schimbat lucrurile în mod pozitiv, după 2000. De ce observăm? (și nu voi deschide subiectul că a observa fără a nota, este doar contemplare). Eu îmi explic că probabil undeva în străfundurile ființei noastre există o uimire în fața existenței care se manifestă prin incredulitate. Nu ne vine să credem că existăm (la modul subconștient, inconștient, nu intru în detalii), și avem acest impuls psihic de a căuta, acel DE CE. De ce ceva există, cum de există, care sunt procesele asociate, cum se explică, ... multe întrebări. Iar după întrebări urmează stările de uimire în fața Universului, pornind de la inelul planetei Saturn, de la relieful lunar, de la sateliții lui Jupiter la stelele duble. Și undeva pe parcus, ... vin și răspunsurile, chiar dacă vin nespuse, prin trăiri interioare, lăuntrice. Fiori ce nu se pot cuantifica. Astronomia este regina științelor, le înglobează pe toate și este cea mai accesibilă, la vedere. Nu avem nevoie decât de un cer senin și curiozitatea de a ne uita .. către cer. În era camerelor CCd/Cmos, uităm, pierdem cred, sentimentul acela firesc și copilăresc de început, fiind captivați mai mult de a realiza ceva imagistic (ca astronomi amatori), ne-realizând că pierdem fiorul acela, din acea clipă în care suntem doar .. noi și cerul (Cum era o revistă SARM, si cred o emisiune). ----------------------------------- Mihail Tudose 08 Sep 2025 12:12 ----------------------------------- De mic am fost fascinat de tot ce inseamna necunoscut si de stiinta in general. Serialul "Cosmos" al lui Carl Sagan vazut in timpul comunistilor m-a impresionat foarte mult ,de fapt il revad si acum cam din 5 in 5 ani pentru a asculta vocea si explicatiile lui Carl. Cartile citite in adolescenta precum si serile de vara cand scrutam doar cu privirea cerul negru de la tara ,ma faceau sa visez cu ochii deschisi la lumi extraterestre, cum vor coloniza oamenii alte planete si vor descoperi lumi noi.Acum ma bucur de binefacerile libertatii pe care o avem si de faptul ca pot sa imi cumpar orice instrument optic pe care mi-l pot permite financiar, pe cand in acele timpuri triste nici macar un binoclu nu aveai voie sa detii. Personal as impune predarea de notiuni introductive de astronomie in scoala daca as avea aceasta putere , consider ca ar fi in beneficiul tinerilor sa petreaca cat mai mult timp liber studiind cerul decat in alte locuri. Sa ne tina Dumnezeu sanatosi sa putem sa ne bucuram de minunile create de el! ----------------------------------- Stanescu Octavian 08 Sep 2025 13:23 ----------------------------------- era asa intuneric in Timisoara in copilarie ani 70-80 ca vedeam Calea Lactee M31 din fata blocului pe banca si cu haarta din anuarul astro cu ceilalti vecini priveam bolta mereu . un binoclu din razboi mai ajuta un pic si tot asa eu vanam ozn era principala activitate ----------------------------------- adic 11 Sep 2025 14:09 ----------------------------------- Am copilarit inainte de '89 in un sat aflat la 30km de cel mai apropiat oras. Mai ales iarna, se lua curentul aproape in fiecare seara in satul meu si probabil si in satele din jur. Cerul era incredibil. Si da , am urmat calea batatorita: lentile de ochelari+lupa pt. textile, binoclu de jucarie, binoclu adevarat, Refractor 60X700 , Refractor 102X1000 si asa mai departe. La acea vreme ma uitam la cer, ma minunam dar habar nu aveam la ce ma uit, in afara de Carul Mare si Carul mic. Avand in vedere lipsa de informatii nu aveam idee ca acolo exista "minuni" si mai mari pe care nu aveam cum sa le vad cu ochiul liber... Acum am ajuns sa fac astrofotografie :-) ----------------------------------- Mircea Pteancu 11 Sep 2025 22:08 ----------------------------------- Multumesc lui Mihail, Tavi si adic pentru amintirile astronomice frumoase impartasite ! Mihail De avut aveai voie sa ai binoclu dar nu gaseai de cumparat. La noi nu a fost ca la unguri unde in Budapesta, la Urania puteai sa cumperi fie lentile simple, fie lunete Kepler gata facute, ba chiar si lunete artizanale dar cu obiectivul lor militar de 72mm. Ba chiar si oglinzi de telescop dar nu de calitate prea buna. Candva dupa 1984, in Arad era de vanzare ( imi amintesc cum arata in vitrina ) binoclul rusesc 8x30mm de la Olimpiada din 1981. Dar costa cam cat un salar. Serialul lui Sagan unde as putea sa-l revad si eu, te rog ? Tavi Iti mai amintesti cumva ce binoclu a fost cel din razboi ? adic Pe aceeasi ruta am mers si eu dar dupa luneta 60x700mm as pune dobsonianul de 160mm ++++ Dar binoclu jucarie am avut, romanesc. Si din care mai exista un ocular divergent, din sticla, cu focala -50mm. Doteaza luneta galileana -3,8x50mm construita cu un obiectiv de binoclu. Si sa stii ca nici nu-i rea. Cu dubletul 50x190mm, functioneaza ca -3,8x la apertura de 50mm. Din pacate, eram deja flacau batran cand, in loc sa arunc lucruri, am inceput sa le pastrez. Bine ca mai am lentila de ochelari +1D, cea din copilarie ... Cine stie ce nostalgie ma apuca intr-o zi ... Mircea ----------------------------------- Stanescu Octavian 12 Sep 2025 09:09 ----------------------------------- Am avut primul instrument un binoclu luat imprumut de la un coleg de scoala. binoclu fara prisme iar ocularele divergente . tin minte ca lentilele mari dubletele erau in faza de deprindere . am deprins total si curatat balsamul vechi . am topit sacaz si am lipit ca sa arate clare cristal dar galbene . in primul an de liceu eram . apoi cu tub lung cu lentila simplet ochelari 60 mm focala 1.5 m am vazut secera la venus . . ----------------------------------- Mircea Pteancu 12 Sep 2025 11:42 ----------------------------------- Se vede ca ai avut ''in sange'' inclinatia spre Optica in care apoi te-ai afirmat. Din ce am vazut pe net, intradevar in Primul Razboi Mondial inca s-au folosit pe larg binocluri galileene desi aparusera deja cele cu prisme dar erau cu siguranta foarte scumpe. Privitor la luneta Kepler, vad din amintirile noastre, ca aproape toti am trecut prin faza aceea. Nici nu aveam de unde alege. Mircea ----------------------------------- Kirk Spock 12 Sep 2025 12:57 ----------------------------------- Serialul lui Sagan unde as putea sa-l revad si eu, te rog ? O sa imi permit eu sa vin cu un raspuns inaintea lui Mihail. De vreo doi ani mai trag din cand in cand cu ochiul pe aici: https://cosmicperspective.com/carl-sagan-cosmos/ Iar ca bonus, am in plan achizitionarea unui pachet caruia i-ar sade bine in orice biblioteca: ----------------------------------- Mircea Pteancu 12 Sep 2025 19:08 ----------------------------------- Kirk Spock Uau, minunat, multumesc pentru ambele sugestii ! Sunt sigur ca vor fi utile si altora. Mircea ----------------------------------- adic 14 Sep 2025 19:04 Jules Verne ----------------------------------- Daca tot suntem la capitolul amintiri, si eu am fost influentat de lecturile din copilarie. La fel ca Mircea am inceput sa citesc Jules Verne in clasa a 2-a cand am primit ca premiu 20000 de leghe sub mari (nu stiu daca acum se mai dau ca premiu carti sau altceva). Dupa asta am citit si recitit toata colectia . In liceu ma distram cu Cartea astronomului amator, Almanahul anticipatia , Almanahul stiinta si tehnica si literatura SF