----------------------------------- Mircea Pteancu 28 Mai 2026 21:58 ----------------------------------- Night Multumesc pentru cuvintele si gandurile frumoase de mai sus. Ai atat de mare dreptate despre frumusetea ,atractia si fiorul aduse de privirea in abisul cosmic. ''Unii'' parca pentru asta traiesc ... Cat despre like-uri, as fi nesincer sa spun ca nu ma bucura. Mai ales atunci cand acestea inseamna a impartasi cu alti amatori pasiunea pentru stele. Dar nu sunt un scop in sine. Modelul meu in aceasta privinta este, de multe decenii, profesorul Lidenbrock din romanul vernian preferat, ''Calatorie spre centrul Pamantului''. Proful isi tinea cursurile vorbind unui auditoriu ideal, nu celui din sala. De aceea era neperturbat, fie ca sala de cursuri era plina, fie ca era galagie, fie ca era in pantecele Pamantului, la sute de kilometri adancime. Asa si eu, scriu pe astronomy.ro. Este foarte bine daca sunt reactii si daca discutam si dezvoltam subiectele. Apoi rapoartele de aici le adun in jurnalul meu de observatii iar prin acela vorbesc cu Idealul. Luni 25 Mai am fost ocupat cu ceea ce limbajul de lemn numeste ''activitati administrativ-gospodaresti'' asa ca mi-a ramas oleaca de timp de observatii doar incepand cu putin inainte de miezul noptii. Ce face amatorul cand timpul e scurt ? Isi ia binoclul. Am observat cu Tento 20x60mm pe stabilizatorul Bizooka. Observatii: - Am rezolvat stelele duble Eps 1-2 Lyr, Zeta Lyr, STT 525, Omicron Cyg, 16 Cyg, Nu Dra, 16+17 Dra, Psi Dra, Delta Cep, 61 Cyg si 17 Com din Mel 111. - Am revazut cateva obiecte Deep Sky: M57, vizibila doar cu vederea periferica ca o steluta pufoasa, minuscula dar cu suprafata aparenta, M 27, slab luminoasa dar extinsa, M29 in care se vedeau trei stele doar cu VP, M39 rezolvat in stele, asterismul Cr 399, Mel 111 in doua campuri, este roi mare, M3, bine vizibil. Roiul sferic M53 s-a vazut mic si slab luminos dar cu vedere directa. - Am revazut, fara fotometrie vizuala si cateva stele variabile: Delta Cep, Mu Cep/ Garnet Star si Chi Cyg. Marti 26 Mai am observat cu vizorul binocular Nikonx23,2mm, cu ocularele Bausch&Lomb 25mm si Barlow aprox. 4x, montat pe dobsonianul Grond 250mm. Grosismentul trebuie sa fie pe la 200x. Cerul a fost foarte paclos, cu nori subtiri. Observatii: - Luna, fara comentarii. Merita sa ai vizor binocular numai pentru acest obiect ! - Am rezolvat stele duble si multiple: Porrima, Gamma Leo ( A,B,C,D), Tsze Tseang, 54 Leo, 88 Leo, 90 Leo ca tripla, Delta Ser, Marfik, Rasalgethi, Zeta Her, numai rezolvata, Nu 1-2 Sco ( MTL 2 CD a fost separata, Bu 120 AB, nerezolvata, semnul Infinit), Graffias, 5 Ser de langa M5, Izar, Alkalurops, Delta Boo. - Roiurile sferice M13 si M5 au prezentat stele rezolvate dar imaginea era foarte saraca in lumina. - La sfarsit am scos vizorul binocular si tot harnasamentul sau si am reobservat, rezolvat si separat la 240x si 480 dubla subarc Eta CrB. Miercuri 27 Mai a fost o zi mare pentru mine. Putin dupa ora una am primit un cadou din Ungaria: ''cartea cartilor'' in domeniul ghidurilor de observatii astronomice, atlasul ''Revue des constellations'' de Sagot-Texereau, prescurtat RDC. Multumesc din inima prietenilor mei Istvan si Eva, colegi in Asociatia Astronomica Maghiara care mi-au daruit aceasta carte pe care eu nu am fost in stare sa o obtin. Sa va dea Domnul sanatate si sa va rasplateasca pentru marea bucurie pe care i-ati facut-o moshului Mircea ! In cursul dupa-amiezii am facut un pas important pentru imbogatirea haremului de telescoape. Apoi seara, desi cerul era inundat de nori subtiri, am sarbatorit asa cum se cuvine, sosirea lui ''Revue des constellations'': prin observatii. Am folosit dobsonianul Toleascop D= 200mm F/6.16 cu setul de oculare Texereau: 25mm, 10mm, 9mm, 7.5mm, 6mm, 5mm, 4mm, toate Plossl. Am inceput observatiile dupa RDC ... cu inceputul. Harta 1 este pentru Ursa Minor si Draco. Asadar am observat in UMi. Lista este scurta: stelele duble Polaris, dubla optica Gamma UMi+11 UMi si STF 1972. Desi conditiile au fost potrivnice, rezolvarea acestora nu a pus problele Toleascopului. Harta 1 din RDC mai contine doar galaxia NGC 6217, rezultatul a fost evident negativ desi i-am gasit locatia. Alte observatii: printre nori, am reusit sa rezolv Izar/ Eps Boo, Delta Boo, Mu Boo ca tripla. La Epsilon 1-2 Lyr am revazut A,B,C,D si I, ultima abia vizibila. Turbulenta a fost mare. La Eta CrB, am vazut discurile Airy tangente doar la 205x/ NPL 6mm deoarece 246x/ Bresser Plossl 5mm si 308x/ NPL 4mm nu au fost permise de seeing. Rezolvarea si separarea lui Fawaris/ Delta Cyg a incheiat aceasta zi atinsa de aripa generoasa a prieteniei atat dinspre Ungaria cat si din Romania si incheiata in tovarasia spirituala a marelui Texereau. Pot sa spun impreuna cu psalmistul: ''Cat de minunate sunt lucrurile tale Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut...''. Cer senin, Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 29 Mai 2026 22:48 ----------------------------------- Joi 28 Mai a.c. am observat cu dobsonianul Toleascop D=200mm F/ 6.16 si trusa de oculare Plossl. Cer noros, paclos, poluare luminoasa, Luna puternica ... In noul meu proiect observational ''Revue des constellations'' am continuat observarea obiectelor de pe harta 1 : UMi si Dra. Mult timp am tatonat, la 49x si 123x, zona galaxiei NGC 6217. Zadarnic. Am trecut atunci granita in Draco unde am observat, rezolvat si separat sapte stele duble/ multiple: STF 1362, STF 1573, STF 1872, STF 1984, STF 2078 = 17 Dra, STF 2130 = Mu Dra, STFA 35= Nu Dra. Nici cu galaxia NGC 3147 nu am avut mai mult noroc decat cu NGC 6217. Zero. Multi ar spune ca mi-am irosit timpul cautand, pe un cer paclos si cu Luna mare, doua galaxii de magnitudine > 11mv. Nu-i chiar asa. Cautarea, gasirea si tatonarea locatiilor a fost interesanta si m-a dus prin niste colturi de cer putin cunoscute mie. De ceva vreme lucram la actualizarea Catalogului de stele duble Albireo pentru hartile din Revue des constellations al lui Bela Szentmartoni. Atasez pagina 1 din catalogul actualizat, varianta mioritica, unde am incercuit cu verde dublele observate ca mai sus. In coloana ''Note'' citim: 'P' ca 'Perioada' adica perioada de revolutie a componentelor dublei 'a' ca 'ani' 'al' ca 'ani lumina'. Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 30 Mai 2026 16:57 ----------------------------------- Aseara Vineri 29 Mai a.c. am continuat observatiile dupa Revues des constellations. Am folosit instrumentul rezonant cu acest ghid al lui Texereau, dobsonianul Gurtang D= 200mm F/ 6.16 cu setul de oculare Plossl. Observatii: - Am continuat de unde m-am intrerupt cu o seara inainte cand conditiile au fost nepotrivite pentru rezolvarea unei dive stelare cum este STF 2054, dubla subarc. O gasim foarte usor, langa Eta Dra, peste drum de capul Dragonului pe care mie imi place sa-l numesc Smaug, ca in povestile lui Tolkien. La 123x/ Sirius Plossl 10mm, STF 2054 arata ca o furnica pe care seeingul o facea sa alerge spre nicaieri pe sfera cereasca. 123x este cu 23% peste grosismentul rezolvant deci ar trebui sa contina toate detaliile pe care Gurtang este in stare sa le arate. ''Furnica'' lui STF 2054 dovedeste ca asa si este. Se vede ca aceasta stea este dubla dar este nevoie de mariri mai mari ca sa se vada bine aceasta. La 205x/ NPL 6mm , STF 2054 a fost clar rezolvata si separata. Marirea de 246x/ Plossl Bresser 5mm si 308x/ NPL 4mm evidentiau sepatie progresiv mai mare. Se vedea mai bine si deosebirea de nuanta dintre cele doua stele. Dar pentru seeingul de Pickering 4/5 de aseara, ultimele doua mariri erau taxate la frumusetea imaginii. Din nou, NPL 6mm a fost cel mai potrivit conditiilor. STF 2078 pare tripla dar nu este. Vorbim despre 17 Dra, steaua care formeaza cu 16 Dra dubla inclusa de catre William Herschel in catalogul sau cu indicativul H I 4, o dubla optica de 90''. STF 2078/ 17 Dra a avut o separatie de 3'' in 2022 si este rezolvabila cu lunete de 60mm. STF 2308 = 41- 40 Dra a fost rezolvata cu cautatorul RACI 8x50mm. Ultima dubla a serii a fost 39 Dra= STF 2323, tripla la care eu am vazut B ca fiind intens galbena sau chiar oranj, intr-un elegant contrast de culoare cu primara alba. Galaxia NGC 5985 a fost invizibila. Planetara NGC 6543 / '' Cat's Eye'' a fost bine vizibila deja la 49x/ Sirius 25mm, un mic disc albastrui in care parca, parca se zarea steaua centrala. La 308x/ NPL 4mm, discul albastrui este mult mai bine vizibil, usor eliptic pe directia N-S,cu marginea neclara ca o rama cetoasa. Steaua centrala nu se vede nici la aceasta marire, doar pare sa licareasca din cand in cand in vederea periferica. Spre Vest de planetara se vede o stea de 10mv ( dupa ''Revue ...'') iar spre N, in varful unui triunghi dreptunghic cu ipotenuza formata de planetara si steaua 10mv, se vede o steluta mult mai slaba ca aceasta. Am facut desen. Nota despre oculare: am resimtit campul vizual mai mic al ocularelor Plossl atunci cand am inceput sa le folosesc in modul descris. La cautarea galaxiilor, absenta ocularelor zoom este un handicap serios. Dar am inceput sa ma obisnuiesc cu maniera texereana de observare. Va informez ca exista viata ... dupa Plossl ! Atasez extrasul din Catalogul Szentmartoni revizuit cu situatia actualizata a dublelor observate/ reobservate in acest nou proiect observational. Multe sunt vechi cunostinte. In data de 1 Iulie 2018 am denumit asterismul format din Nu Dra + Mu Dra + 16-17 Dra de o parte a lui Xi Dra Grumium ( stea aurie) si 39 Dra + Omicron Dra, de cealalta parte drept ''Sigil Smaug'' sau ''Colierul lui Smaug''. Cer senin, Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 01 Iun 2026 13:52 ----------------------------------- Aseara, Duminica 31 Mai, de Rusalii, nu am reusit vreun ''grand fromage'' cu observatiile din cauza cerului innorat. Folosind dotarea dedicata ( Toleascop D= 200mm + set oculare Plossl) am terminat observarea dublelor de pe harta 1 din ''Revue des constellations''. - STF 2452 a fost rezovata la 49x/ Sirius 25mm: o pereche de stelute albe, separate prin 5,7'', de magnitudini usor diferite. La 123x, stelele s-au vazut larg separate. La 49x aceasta dubla este foarte draguta, de inclus in viitoarele ture stelare cu oricare instrument, de la Tento 20x60mm in sus. - Epsilon Dra/ STF 2603 este o dubla considerabil mai dificila. Numita si Tyl, este o stea galbena, nerezolvata la 49x din cauza unei diferente de magnitudini de 2,8 mv. La 123x a fost separata. La 205x, primara arunca in ocular flacari aurii iar companionul mi s-a parut a fi oranj, formand un elegant contrast de culoare cu primara. - Atat am mai reusit sa fac, inainte de a fi sunata stingerea de catre nori: am localizat asterismul in X schiop al stelei 15 Dra, fata de care, spre Nord, se gaseste steaua variabila R Dra. Singura variabila inclusa in harta 1... Dar localizarea lui R Dra nu am mai apucat sa o fac. Nici nu stiu daca era vizibila in acele conditii. La minim R Dra scade pe la 13,2 mv. Ne revedem prin 15 Iunie cand vremea va fi mai favorabila observatiilor ... prognozele sunt pesismiste pentru zilele urmatoare. Sper ca atunci sa adaug si niste galaxii din UMi si Dra pe lista de trofee. Catalogul Albireo intocmit de Bela Szentmartoni pentru hartile din ''Revue des constallations'' contine 377 stele duble. Deci perspectiva este buna, nu voi ramane prea curand somer astronomic, fara obiecte de observat. Numai stele duble mai sunt acolo inca 361 de observat ... Pun o poza cu Toleascop zis Gurtang D= 200mm F/6,16, in rolul principal. Poza este de dinainte de revolutia RACI. Cer senin, Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 05 Iun 2026 00:13 ----------------------------------- Marti 2 Iunie am spart gheata si am reusit sa gasesc si sa observ galaxiile NGC 6217 din UMi si NGC 6503 din Draco din harta nr.1 din ''Revue des constellations''. NGC 6217 este o cunostinta mai veche, din 21 Iulie 2025 mai exact, cand am observat-o prima data cu dobsonianul Grond 250mm. Se intampla asa ca galaxia NGC 6217 este un obiect Herschel 400 si am observat-o atunci in cadrul acelui proiect observational. Pe 2 Iunie am ''reusit'' sa o revad cu Toleascop 200mm, la 123x dar numai cu vederea periferica. Si chiar si cu aceea a fost extrem, extrem de slab luminoasa. De cateva ori am zarit-o si cu vederea directa, in stil ''El Fugitivo''. Am pus ''reusita'' in ghilimele deoarece abia dupa ce am confruntat schita facuta la ocular cu imaginea SDSS9, m-am convins pe mine insumi ca am vazut aceasta galaxie ''de chiar''. Cautand informatii despre aceasta mica bestie galactica qvasi-invizibila, am gasit date deloc impresionante. NGC 6217 se afla la 67 milioane ani- lumina si nu pare a fi un obiect rebel la magnitudinea sa 11mv. Serios ? Steve Spring din UK a avut nevoie de 19 ore de integrare pe un SCT 8'', pe durata a sapte nopti, pentru a prezenta pe Astrobin o fotografie decenta a acestei galaxii. Pentru moshu' Mircea a fost o mica pata, usor decolorata, a fondului cerului, fara condensare centrala, fara forma si fara detalii. Decat ca, si nu-mi dau seama cum, in (aproape in)existenta sa extra-discreta, sugereaza o oarecare alungire pe directia N-S. Poate ca fiind o galaxie barata, ochiul sesizeaza existenta unui ... insesizabil gradient in paloarea imaginii. Distanta de 67 milioane de ani-lumina inseamna ca fotonii care mi-au atins retina in seara de Marti sunt contemporani cu necazurile dinozaurilor. Cumplite vremuri, aproape ca in ziua de azi ... NGC 6503 a fost incomparabil mai bine vizibila cu vederea directa. Nu-i de mirare, aceasta galaxie pitica se afla la 18 milioane ani-lumina si are o magnitudine integrala de 10,2mv. Se considera ca face parte din acelasi clan de galaxii cu Calea Laptelui. Nici aici nu am vazut condensare centrala ci o evidenta alungire pe directia E-V. Spre N-E se vede o stea galbena in imediata apropiere de NGC 6503. Steaua galbena, de 8,6mv, se vedea intr-un asterism triunghiular in jumatatea nordica a campului vizual. O a patra steluta de 10,5mv se vedea la SV de galaxie. Frumoasa imagine, de revenit ! Fane a lu' Miere, cunoscut occidentalilor mai putin scoliti sub numele de Steven O'Meara, in cartea sa ''Hidden Treasures'', a numit NGC 6503 drept ''Lost in Space Galaxy'' . De ce ? Deoarece NGC 6503 este la capatul unui lant local de galaxii si, fiind ultima, se afla pe marginea unui abis astral nemaipomenit, numit ''Local Void'' sau ''Vidul Local'' sau ''Golul Local''. Descoperita in 1987, aceasta este o zona a spatiului, golita de galaxii si stele, de cel putin 150 milioane ani-lumina diametru. Se crede insa ca Vidul Local ar putea fi de la trei pana la sase ori mai mare. Sa nu intelegem ca nu exista obiecte deloc acolo ci ca acestea sunt mult mai rare ... decat pe aici, pe la noi. :wink: Am observat galaxia NGC 6503 la 21 August 2017, apoi am reobservat-o la 1 Iulie 2018 si 30 Iulie 2021. Si apoi Marti, asa cum am relatat. La toate observatiile am folosit dobsonianul D=200mm. Strasnic instrument ! Atasez schita electronica a observatiei la galaxia dinozauriana NGC 6217. In desen, galaxia ''mi-a iesit'' mult mai luminoasa decat a fost in realitate. Si o schema a dragutului Vid Local, un loc special de vizitat pentru cei care se tem sa mearga cu liftul ... Cer senin, Mircea ----------------------------------- Night 05 Iun 2026 01:38 ----------------------------------- Modelul meu in aceasta privinta este, de multe decenii, profesorul Lidenbrock din romanul vernian preferat, ''Calatorie spre centrul Pamantului''. Proful isi tinea cursurile vorbind unui auditoriu ideal, nu celui din sala. De aceea era neperturbat, fie ca sala de cursuri era plina, fie ca era galagie, fie ca era in pantecele Pamantului, la sute de kilometri adancime. Asa si eu, scriu pe astronomy.ro. Este foarte bine daca sunt reactii si daca discutam si dezvoltam subiectele. Apoi rapoartele de aici le adun in jurnalul meu de observatii iar prin acela vorbesc cu Idealul. Subscriu. (ar fi un motto excelent pentru orice profesor în orice domeniu). Și, să nu uităm, circulația liberă a ideilor le asigură multiplicarea și nemurirea, uneori cu rezultate bune. (evoluții întru perfecționare). Să nu mai amintesc de un factor, puterea exemplului personal. ----------------------------------- tudor 05 Iun 2026 10:38 ----------------------------------- Marti 2 Iunie am spart gheata si am reusit sa gasesc si sa observ galaxiile NGC 6217 din UMi si NGC 6503 din Draco din harta nr.1 din ''Revue des constellations''. NGC 6217 este o cunostinta mai veche, din 21 Iulie 2025 mai exact, cand am observat-o prima data cu dobsonianul Grond 250mm. Se intampla asa ca galaxia NGC 6217 este un obiect Herschel 400 si am observat-o atunci in cadrul acelui proiect observational. Pe 2 Iunie am ''reusit'' sa o revad cu Toleascop 200mm, la 123x dar numai cu vederea periferica. Si chiar si cu aceea a fost extrem, extrem de slab luminoasa. De cateva ori am zarit-o si cu vederea directa, in stil ''El Fugitivo''. Am pus ''reusita'' in ghilimele deoarece abia dupa ce am confruntat schita facuta la ocular cu imaginea SDSS9, m-am convins pe mine insumi ca am vazut aceasta galaxie ''de chiar''. Cautand informatii despre aceasta mica bestie galactica qvasi-invizibila, am gasit date deloc impresionante. NGC 6217 se afla la 67 milioane ani- lumina si nu pare a fi un obiect rebel la magnitudinea sa 11mv. Serios ? Steve Spring din UK a avut nevoie de 19 ore de integrare pe un SCT 8'', pe durata a sapte nopti, pentru a prezenta pe Astrobin o fotografie decenta a acestei galaxii. Pentru moshu' Mircea a fost o mica pata, usor decolorata, a fondului cerului, fara condensare centrala, fara forma si fara detalii. Decat ca, si nu-mi dau seama cum, in (aproape in)existenta sa extra-discreta, sugereaza o oarecare alungire pe directia N-S. Poate ca fiind o galaxie barata, ochiul sesizeaza existenta unui ... insesizabil gradient in paloarea imaginii. Distanta de 67 milioane de ani-lumina inseamna ca fotonii care mi-au atins retina in seara de Marti sunt contemporani cu necazurile dinozaurilor. Cumplite vremuri, aproape ca in ziua de azi ... NGC 6503 a fost incomparabil mai bine vizibila cu vederea directa. Nu-i de mirare, aceasta galaxie pitica se afla la 18 milioane ani-lumina si are o magnitudine integrala de 10,2mv. Se considera ca face parte din acelasi clan de galaxii cu Calea Laptelui. Nici aici nu am vazut condensare centrala ci o evidenta alungire pe directia E-V. Spre N-E se vede o stea galbena in imediata apropiere de NGC 6503. Steaua galbena, de 8,6mv, se vedea intr-un asterism triunghiular in jumatatea nordica a campului vizual. O a patra steluta de 10,5mv se vedea la SV de galaxie. Frumoasa imagine, de revenit ! Fane a lu' Miere, cunoscut occidentalilor mai putin scoliti sub numele de Steven O'Meara, in cartea sa ''Hidden Treasures'', a numit NGC 6503 drept ''Lost in Space Galaxy'' . De ce ? Deoarece NGC 6503 este la capatul unui lant local de galaxii si, fiind ultima, se afla pe marginea unui abis astral nemaipomenit, numit ''Local Void'' sau ''Vidul Local'' sau ''Golul Local''. Descoperita in 1987, aceasta este o zona a spatiului, golita de galaxii si stele, de cel putin 150 milioane ani-lumina diametru. Se crede insa ca Vidul Local ar putea fi de la trei pana la sase ori mai mare. Sa nu intelegem ca nu exista obiecte deloc acolo ci ca acestea sunt mult mai rare ... decat pe aici, pe la noi. :wink: Am observat galaxia NGC 6503 la 21 August 2017, apoi am reobservat-o la 1 Iulie 2018 si 30 Iulie 2021. Si apoi Marti, asa cum am relatat. La toate observatiile am folosit dobsonianul D=200mm. Strasnic instrument ! Atasez schita electronica a observatiei la galaxia dinozauriana NGC 6217. In desen, galaxia ''mi-a iesit'' mult mai luminoasa decat a fost in realitate. Si o schema a dragutului Vid Local, un loc special de vizitat pentru cei care se tem sa mearga cu liftul ... Cer senin, Mircea Si când te gândești că întreg spațiul/universul este aproape "gol". Concentrarea de materie stelară dintr-o galaxie este atât de mică, încât spațiul dintre stele ocupă 99.9999999% din galaxie. Putem extrapola/aproxima asta la întreg universul. ----------------------------------- Mircea Pteancu 05 Iun 2026 12:04 ----------------------------------- Night Multumesc pentru comentariu si ma bucur sa mergem impreuna pe acelasi drum ! Voici le professeur Lidenbrock ... ilustrat de Riou, in editia din 1867 a ''Voyage au centre de la Terre''. Tudor Putem privi si asa lucrurile. Materia, lumina sunt mai degraba exceptia in Univers, golul, vidul este omniprezent. Citind despre aceste Viduri Cosmice de dincolo de puterea imaginatiei noastre, nu ma pot abtine sa nu-mi amintesc de profesorul Genilie de la Colegiul National Sf. Sava. Si de descrierea pe care a dat-o Universului in cartea sa ''Printipuri de Geografie'' din 1841. Un om, o gandire mult inaintea timpului sau si de aceea necunoscut. Va invit sa rasfoiti lucrarea mea de transliteratie din alfabetul chirilic in cel latin, din 2019, a acestei parti astronomice a cartii sale. Am fost socat, si sunt in continuare uimit de viziunea sa ''avant la lettre'', in esenta astrofizica, asupra Universului. Dar, cum se zice, ''ce mi-a pus capac'' au fost acele fraze in care el intuieste realitatea continuumului spatiu-timp si Universul ca o singularitate. Cam asa ar trebui sa fie daca existam intr-un black hole !? Vedeti mai jos ce spune Genilie despre ''ereb''. E un gand cutremurator ! Lucrarea mea incepe aici la pag.21 iar despre ''ereb'' scrie la pag. 26. Rahatilor globalisti li s-a urcat marihuana la neuronul unic cand aiureaza cu ''cancel (in)culture'' al lor, in care-si bat joc de trecutul Romaniei. Dar eu descopar niste inaintasi romani nemaipomeniti, de care sunt foarte mandru. Genilie este unul dintre ei, Domnul sa-l odihneasca ! https://www.academia.edu/44153135/Conferin%C8%9Ba_SRPAC_2019 In titlu mi-a scapat porumbelul ''in latina'' in loc de ''in alfabetul latin'' ... noa ... mea culpa ... :oops: :oops: :oops: Aici putem citi despre etimologia lui ''ereb'' - ''erebus''. https://en.wikipedia.org/wiki/Erebus Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 08 Iun 2026 13:35 ----------------------------------- Duminica 7 Iunie a.c. am inceput ''Revista Constelatiilor'' cu o sugestie a colegului Cristian Kata. Anume de a incerca rezolvarea stelei duble Kappa Her cu binoclul. Zis si facut, am folosit binoclul Aculon 10x50mm pe stabilizatorul Bizooka. Companionul lui k Her este slab luminos fata de primara si l-am vazut rezolvat dar nu bine separat. StelleDoppie afiseaza o separatie de 27'', masurata in 2023. Nu am avut nevoie de atlasul CDSA deoarece Kappa Her este inclusa in ''Revue des constellations'' pe harta 10 si a fost deci usor de gasit. Apoi am trecut la dobsonianul Gurtang D= 200mm si am reluat observarea obiectelor Cerului Profund din harta 1 din ''Revista constelatiilor''. Am reobservat la 123x galaxia NGC 6217 din Ursa Mica. De aceasta data am vazut steluta notata pe desen cu ''x'' dar nu am reusit sa o identific in Aladin Lite. Este in orice caz o stea slaba pe la 13mv sau chiar mai jos. Galaxia nu s-a vazut nici acum bine, transparenta nu a fost prea buna dar se zarea cu vederea directa mult mai frecvent ca pe 2 Iunie. Apoi am cautat ( si am tot cautat) pana ce am gasit galaxia NGC 5985. Era vizibila, slab, cu vederea directa la 49x/ Sirius Plossl 25mm dar mult mai bine la 123x/ Sirius Plossl 10mm. La 205x/ NPL 6mm, galaxia era inca bine vizibila si se zarea o zona centrala mai luminoasa. Partea interesanta abia urmeaza. M-am dus la carte si am citit curios ce ziceau Texereau si gasca lui despre acesta galaxie. Citesc cu uimire si incantare ca ( daca as fi fost atent) ar fi trebuit sa vad in acelasi camp si galaxia NGC 5982. Am luat pozitia de ghiocel, mi-am facut autocritica in fata Adunarii de Baza a Observatorilor pentru lipsa de seriozitate si am alergat repede inapoi la ocular. Si ce sa vezi ? Daca am amplasat NGC 5985 la ora 2:00 in ocular, intradevar, la opt minute de arc spre Vest se zarea un obiect minuscul, cam cetos. Cu ocularul de 205x/ NPL 6mm, obiectul isi dezvaluie aspectul nebulos. NGC 5982 pare un obiect minuscul. Are un diametru cam cat al Caii Laptelui dar se afla la distanta de 130 milioane ani- lumina si de aceea pare atat de mica, zice Wikipedia. Tot de acolo aflu ca, pe un cer bun, la alte opt minute spre Vest, voi vedea - candva si sper, cu un telescop mai mare, galaxia NGC 5981. NGC 5985 + NGC 5982+NGC 5981 formeaza ceea ce se numeste ''Draco Trio'' adica ''Tripleta Dragonului''. N-am stiu dar am aflat. Deocamdata am vazut doar NGC 5985 si NGC 5982. Bonus: la verificare, s-a dovedit ca NGC 5982 este obiect din Lista Herschel 400. Asadar s-a miscat contorul la 310 obiecte observate sau H400 = 77,5 %. Am mai obsevat aseara si galaxia NGC 5866 pe care unii autori o numesc Messier 102. Texereau este insa de alta parere, ca M102 este o galaxie din Ursa Mare Am facut desene la NGC 5985+ NGC 5982 si la NGC 5866. NGC 5866 este obiect H400 dar am observat-o deja demult ... in copilaria mea observationala. Aseara am incheiat cu reobservarea planetarei Blinking Nebula la care, la 205x, se vedea bine steaua centrala si am rezolvat superb pe Fawaris/ Delta Cyg. Cer senin, Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 09 Iun 2026 22:16 ----------------------------------- Luni 8 Iunie, folosind acelasi echipament, T 200mm + set oculare Plossl, am revenit la ceea ce am aflat ca se numeste ''Tripleta Dragonului''. NGC 5985 era ''bine'' :wink: vizibila deja la 49x/ Plossl 25mm. Dar ca sa scap de figurile de stil, si pentru ca galaxia sa se vada cu adevarat bine, a trebuit sa trec la marirea de 123x/ Plossl 10mm. NGC 5982 nu se vedea la 49x decat cu vederea periferica. Era doar una dintre stelutele evazive din campul vizual, cand se vedea, cand se zarea, cand disparea pentru ca sa reapara imediat. La marirea de 123x se vedea ceva mai bine dar trebuie sa fii observator avizat si sa o cauti in imagine. Altminteri, pa si pusi ! Iar din NGC 5981 ... nici urma ! Si uite asa mi s-a naruit visul de a vedea Tripleta Dragonului... La mine, aceasta ramane doar o Dubleta. Atasez o captura de ecran care ar trebui sa faca inimile noastre sa tresalte de dorinta de a vedea Tripleta Dragonului. Poate pe cer de tara, poate cu un telescop mai mare, dorinta se va implini. In orice caz, cele trei galaxii sunt inghesuite pe un spatiu de 15'. Nu ai nevoie de ocular Ethos si nici de aperturi imense ca sa le vezi impreuna dar de cer bun este nevoie. Iata ceea ce face ca ''Revue des constellations'' sa fie unica in literatura astronomica. Despre NGC 5985, aflam la capitolul dedicat constelatiei Dragonului, ca a fost observata de catre G. Gauthier din Plain du Roi, Sanary, cu o luneta RFT D= 80mm F= 450mm la 18x. Despre NGC 5982, dupa ce se atrage atentia ca este in acelasi camp, la doar 8', precedenta, ni se spune ca desi este mai mica, este mai usor de vazut. Mda, magnitudinea limita, cu ochiul liber, a lui Gauthier era de 7mv, nu 4mv, ca a lui moshu' Mircea ...:( Despre NGC 5981, articolul lui Webb Deep Sky Society ne spune doar atat ca este dificila de vazut. Exista o a patra galaxie, care intra in acelasi camp vizual, NGC 5976. Daca pe un cer negru, NGC 5985 si NGC 5982 sunt observabile cu un telescop de 150mm, pentru ultima, NGC 5976 ar fi nevoie, probabil, de un telescop de 45cm - ne spun insularii. https://webbdeepsky.com/galaxies/object/NGC5981 Cat timp m-am straduit sa zaresc NGC 5981, un voal subtire de nori a impestritat cerul ca o blana de leopard. In acele conditii, nu-i de mirare ca noua incercare de a vedea galaxia NGC 5678 a dat kix. Singurul obiect nou al serii a fost steaua tripla STF 1872 din zona lui NGC 5678, rezolvata si separata la 123x. In directia Ursei Mari, cerul parea mai curat. M-a apucat un dor haiducesc dupa M101 pe care am si gasit-o. La 123x, se vedea cu vederea directa doar zona centrala in care licareau, la limita de vizibilitate, mai multe stelute suprapuse. Nici M13, desi cu numeroase stele rezolvate, nu arata insa ca in zilele ... scuze, noptile bune de alta data, asa ca a urmat ''abandon du travail''. Cer senin, Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 14 Iun 2026 19:19 ----------------------------------- Vineri 12 Iunie am continuat acest proiect observational, devenit preferatul meu. Cu unele dificultati de localizare, am regasit si reobservat STF 1872 cu scopul de a gasi galaxia NGC 5678. Rezultatul a fost negativ, va trebui sa folosesc telescop mai mare pentru a vedea toate obiectele listate in Draco. Atunci ''am mutat satra'' in Cepheus: - NGC 6939 mi-a aparut ca un roi deschis ''in vinclu'', cu ''lucida'' la Vest si cu stele in aliniamente liniare spre NE si SE. Celelalte stele, foarte marunte, se afla in interiorul ''vinclului''. Am numarat acolo zece stelute la 123x si 20 - 25 stelute la 205x. Am apreciat diametrul roiului la cinci minute de arc. Desprafuind hartoagele din arhiva am gasit ca am mai observat acest roi pe 15 Septembrie si 17 Septembrie 2017. In 15 Septembrie 2017 eram un observator mai harnic deoarece atunci am observat la 99x / University Optics+ filtru Skyglow si galaxia NGC 6946, vazuta in imediata vecinatate a roiului NGC 6939. - NGC 7510 este un alt roi deschis cefeid ... dar unul foarte ciudat, cu aspect de cometa. Rauri curbilinii de stelute tasnesc din ''lucida'' aflata la Est. Am estimat diametrul la doua - trei minute de arc si am numarat unsprezece stele la 123x si cincisprezece stele la 205x. Am mai observat acest ''roi cometar'' pe 15 Septembrie 2017 cu dobsonianul Gurtang 200mm F/ 6.16 iar pe 19 Septembrie 2022 cu dobsonianul Grond 250mm F/4.8. Pentru Cefeu doar aceste doua roiuri sunt incluse in Revue. Am continuat cu cele opt stelele duble, rezolvate si separate: STF 2751, STF 2806/ Beta Cep, STF 2840, STF 2863 Xi Cep, STF 2883, STFA 58/ Delta Cep, STF 2950 si STF 3001. Doar STF 2950 si STF 3001 sunt duble mai dificile. Despre STF 3001 mi-am notat ca isi ''merita toti banii''. Atasez o imagine DSS2 a roiului NGC 6939 si una SDSS9 a roiului NGC 7510, ambele obtinute prin Aladin Lite. Sambata 13 Iunie a fost seara stelelor variabile din Revues des constellations. In acest atlas, in Ursa Mica, nu este mentionata nici o stea variabila. Pentru Draco este mentionata variabila R Dra iar pentru Cefeu sunt listate patru variabile: T Cep, S Cep, Delta Cep si miu Cep/ Garnet Star. Am inceput cu T Cep. Este o stea de o culoare oranj vie. Mie mi s-a parut mai colorata decat miu Cep. Dar harta de la pag. 49 a lui T Cep are ca steaua de comparatie cea mai luminoasa una de 6,7mv. Asa ca a trebuit sa ghicesc luminozitatea ( in limbaj stiintific se zice ''sa estimez'' :wink: ). Mi-am dat cu parerea ca T Cep a fost mai slab luminoasa ''decat'', adica < 6,3mv, la momentul observatiei. S Cep trebuie sa fie o delicatete celesta atunci cand este mai luminoasa decat asa cum este acum, pe la 7,5mv. La 49x abia se zareste culoarea rosie. La 123x, culoarea rosie devine mai intensa iar la 205x promite sa fie ''ceva de speriat'' in viitor. Delta Cep si miu Cep le observ curent in programul de variabile dar, de amorul artei, le-am revazut si pe ele aseara prin Gurtang. La acestea este suficient un binoclu de campanie, de 7x sau 10x. Ba chiar, pot fi observate, si chiar le observ, si cu binoclul de constelatii Omegon 2x54mm, zis Gimli. Iar daca la Delta Cep si miu Cep, Gurtang isi umfla muschii optici plin de mandrie si de forta, la urmatoarea stea i-a cam pierit piuitul ... (tot) optic. Despre ce este vorba ? Cu aceste patru variabile din Cefeu, am observat toate obiectele descrise in Revues des constellations pentru Cepheus. Astfel ca am doua constelatii, Ursa Minor si Cepheus, ''complet'' observate dupa acest atlas. In Draco nu stau deloc asa de bine. Dintre cele unsprezece ''nebuloase'', am reusit sa observa doar cinci. Va trebui sa atac cu artilerie de calibru mai mare. In schimb, am observat cele 14 stele duble, toate. Ramasese neobservata variabila R Dra. Are harta de comparatie la pag. 53. Am gasit-o aseara si am observat-o. La 205x, variabila si steaua de comparatie mai luminoas 125, se vedeau acceptabil. Dar steaua de comparatie mai slaba, 136, abia se zarea. Mi-a luat ceva vreme pana am cutezat o comparatie si am raportat R Dra ca fiind de 12,7mv. Asadar, la R Dra dragul de Gurtang este cam fost la limita. Ce bine ca R Dra scade pana pe la 13,2mv si nu mai jos. Hoarde de nori grosi se ridicau dinspre Vest. Am incheiat partea telescopica prin rezolvarea si separarea lui Fawaris/ Delta Cyg la 123x si rezolvarea excelenta a lui Lambda Cyg AB la 205x. Inainte ca norii sa cuprinda tot cerul, mi-am luat un moment de respiro, m-am asezat comod si am scanat cerul estic cu binoclul de constelatii Gimli 2x54mm. In Cygnus am rezolvat Omicron Cyg ca dubla iar in Lyra am rezolvat Epsilon Lyrae si Delta Lyr ca duble. Campurile stelare din Cygnus au efect hipnotizant. Primii picuri de ploaie insa m-au trezit la realitate si m-am repezit sa-mi adun pretioasele parafernalii. Nani. Cer senin, Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 16 Iun 2026 23:01 ----------------------------------- Luni 15 Iunie a.c.: am recolimat micul reflector newtonian D= 76mm F= 700mm si am observat cateva obiecte cu el ca verificare pentru eventuala utilizare in proiectul Revues des constellations. Am folosit maririle 28x/ Sirius Plossl 25mm si 70x/ Sirius Plossl 10mm. Observatii: = Obiecte Deep Sky: - Steph 1 cu 6* la 28x si 14* la 70x - M56 vizibil doar la 70x - M57 foarte slab luminoasa dar cu disc aparent bine vizibil - M29 cu cele sase stele canonice - M39 rezolvat in stele - M94, slab luminoasa - M13 si M92 ca obiecte cetoase, fara stele rezolvate, exact cum le-au vazut Messier si Halley = Stele duble-multiple: - Zeta Ly, Delta Lyr- primara oranj, STT 525 ca dubla slab luminoasa, Beta Lyr cu trei companioni in asterism Y, cel mai slab luminos abia vizibil, STF 2470 + STF 2474, Eps 1-2 Lyr numai cu Eps 2 rezolvata la 70x, Beta Cyg - cine cuteaza sa se compare cu ea ? , Omicron Cyg ca tripla policolora, Cor Caroli. Pe moment, newtonianul 76x700mm nu mi se pare un bun instrument alternativ pentru Proiectul Rev de const. In carte, la detalii sunt adesea mentionate lunete si, mai ales, lunete scurte. Ma atrage mai tare ideea de a folosi un asemenea instrument. Dobsonianul Toleascop 200x1232mm cu trusa de oculare Plossl, G de la 49x la 308x. Datorita starii nebuloase a cerului, a trebuit ''sa ma orientez'' si am ales constelatia Hercules unde cerul parea mai curat. Am observat cele cinci obiecte non-stelare din aceasta constelatie si incluse in Revue. - Am inceput cu M13 pe care l-am rezolvat in sute de stele la 308x, in halou. In zona centrala, chiar si la aceasta marire, persista o lumina laptoasa - semn de stele nerezolvate. Si asa si trebuie sa fie, deoarece acest roi contine zeci de mii, daca nu sute de mii de stele. Interesant este insa se vezi, la maririle mari, stelele mai luminoase din centru, rezolvate si suprapuse peste lumina laptoasa a acestuia. De cate ori privim un roi precum M13 si il vedem rezolvat in sute de stele, de atatea ori primeste o palma vanitatea omeneasca. Cu cata siguranta si emfaza sunt rostite sentinte despre inceputurile Universului sau despre gaurile negre atotprezente. Mai ales de cativa ani, de cand a fost creata Inteligenta Artificiala, aceasta vanitate galgaie ca vulcanul care a inghitit orasul Pompei. Serios ? Cu AI sau fara AI, cam tot pe acolo batem pasul pe loc. Mintea omeneasca inca nu a gasit solutia pentru problema celor trei corpuri. Sa numaram: unu, doi, trei ... stop stiinta, de aici doar ne dam cu presupusul. Dar atunci cand sunt 10.000 de stele ? Sau 100.000 ? - M92 s-a vazut la fel dar la scara mai mica. - Galaxia NGC 6207 a fost uimitor de bine vizibila la 49x. Iar la 123x si, mai ales, la 205x, se vedea bine forma ei alungita, aproape fusiforma. - Planetara NGC 6210 s-a vazut ca un minuscul obiect alungit, cu capetele boante. O tripla foarte sexy este in apropiere si o dubla frumusica pe drumul de la Beta Her spre planetara. - NGC 6229, al treilea roi sferic din Hercule, mi-a dat mult de lucru. Se afla foarte aproape de Zenit, in Groapa Zenitala. Si abia, abia am reusit sa o incadrez in campul vizual. De fapt nici nu as fi reusit daca nu s-ar fi pus in miscare celebra inventivitate mioritica: am pus un leat sub doua din picioarele rockerului si cu asta am indepartat suficient axa de rotatie ... zisa ''verticala''. NGC 6229 s-a vazut ca un mic obiect cetos, granulat la 205 dar nerezolvat si cu centrul mai luminos. Am incheiat cu o ocheada spre M51+ NGC 5195 vazute ca doua obiecte cetoase alaturate, de dimensiuni si luminozitati diferite, fara alte detalii. Pun poza micului newtonian care a buctat examenul de admitere in Academia Texereau. Cer senin, Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 19 Iun 2026 12:04 ----------------------------------- Joi 19 Iunie a.c., observatii Revue des constellations, dobsonian D=200mm + set oculare Plossl / 49x ... 308x. = Am continuat studierea constelatiei Hercule. Am gasit, rezolvat si separat: - Kappa Her/ STF 2010: rezolvata cu dificultate cu cautatorul RACI 8X50mm, a necesitat refocalizare. Primara este galben-deschis, companionul este galben. Se confirma prezenta unei stelute in imediata apropiere a companionului. Sa fie aceea steaua C ? De revenit. - STF 2021 - STF 2140/ Rasalgethi - STF 2079 - STFA 31/ 37+36 Her - STF 2084 -STF 2245 - STF 2264/ 95 Her - STF 2280 - STF 2289 Deci zece dintre cele patrusprezece duble listate pentru HER. Rezultat negativ la STT 358. E firesc, nu aveam cum sa rezolv STT 358 ... daca m-am incapatanat sa privesc la alta stea ... :oops: = Dintre variabile, am observat implicit la STF 2140 = Alfa Her. = Am reobservat planetara NGC 6210 si tripla superba STF 2194 din imediata sa apropiere. = In incheiere am reobservat Alya/ STF 2417 din Serpens, o alta tripla superba dar mult mai lejera, accesibila binoclurilor. De la ea, m-am ''orientat'' si am revazut roiurile deschise IC 4756 / Roiul lui Graff si NGC 6633 din Ophiucus. Intrebarea ''secolului'': dupa cercetarile amanuntite ale lui Messier, Herschelestii, Admiral Smyth, Webb + toata sleahta cautatorilor de comete etc. , cum a scapat acest roi nedetectat pana inainte de al Doilea Razboi Mondial ? Ca doar descoperitorul polonez al acestui roi, vizibil cu binoclul pe un cer bun, a fost persecutat de nazisti ... Atasez situatia observarii dublelor din constelatiile CEP si HER, dupa Catalogul Albireo al lui Bela Szentmartoni, catalog pe care l-am actualizat in aceasta primavara. Inainte de a primi fantasticul cadou care este cartea Revues des constellations de la Istvan si Eva, prietenii si colegii mei de la Asociatia Astronomica Maghiara/ MCSE. Off-topic dar foarte la tinta Apropo de MCSE, in revista Meteor / Iunie 2026, sunt citati Popa Armand cu 20 iar onor subsemnatul cu 35 de observatii de stele variabile raportate in primavara acestui an. Voi, amatorii romani, n-aveti decat, stati chiauni, orfani de orice asociatie sau societate nationala. Toata ''admiratia'' ... nimeni nu-i ca voi ... ca noi. Altii, ca sa dau trei exemple, Botswana, Burkina Faso si Cameroon, nu-s asa de ''destepti'' ca romanii, ei au societati nationale de astronomie. Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 20 Iun 2026 12:23 ----------------------------------- Vineri 19 Iunie am continuat proiectul Rev.des.const in constelatia Hercules cu telescopul standard. - Am inceput cu Rho Her/ STF 2161 AB, o dubla alba, sexy, cu separatie de 3,9'' care parea sa fie rezolvata la 49x dar s-a vazut mult mai bine la 123x. STT 329/ 33'' din acelasi camp a fost rezolvata deja la 49x, are primara oranj. - STF 2263 a fost larg separata la 123x, primara alba si companion mov. - Si daca observand STF 2263 tot am ajuns prin zona, am reobservat al treilea roi sferic din Hercules, NGC 6229. De aceasta data, roiul era inca departe de ''groapa zenitala'' asa ca l-am studiat in tihna. Are un centru brusc mai luminos decat haloul. Haloul este slab luminos dar extins. Cu NPL 6mm/ 205x se zareau, cu vederea periferica, doua stele in partea de vest a roiului, inafara zonei centrale mai luminoase, in halou. La 308xm, uneori mi s-a parut ca am zarit trei stelute rezolvate in NGC 6229. Pentru cele doua stelute zarite la 205x am avut o oarecare idee despre localizare. Dar pentru cea de a treia, care uneori licarea ''pe acolo, pe undeva'' la 308x, nu mi-am putut forma o parere despre localizarea ei. Asta ma duce cu gandul la o luminozitate foarte mica, foarte apropiata de limita instrumentului si a vederii mele. Am facut desen al observatiei. Cea mai luminoasa stea din camp, la 123x, este galbena sau oranj deschis. O interogare prin portalul CDS pe Aladin Lite mi-a aratat ca cele doua stelute, aproximativ localizate, ar putea fi doua gigante rosii, cu magnitudini G = 14,55. Magnitudinile G sunt cele inregistrate de satelitul Gaia cu filtre cu banda semnificativ mai larga decat cea vizuala. Deci n-am idee cam ce magnitudini vizuale au aceste stelute. Despre cea de a treia zarita, nu ma pot pronunta deloc. Atasez o captura de ecran din Aladin Lite pentru NGC 6229 unde am incercat sa identific noile mele cunostinte stelare. - La STF 2259 am putut confirma la 205x culorile observate cu reflectorul sau de 197mm de catre Kern din echipa SAF: primara galben-pai iar companionul verzui. - Rezolvarea lui STT 358 de 1,6'' a fost un pic mai dificila la 123x dar un moft la 205x. Dupa ce am aflat-o. Ceea ce mi-a cerut timp considerabil deoarece desenatoarea a uitat sa puna semnul de dubla pe harta. (Ah, frantuzoaicele astea, putem banui cam unde-i statea ei mintea ...) Aceasta dubla este la Vest de 111 Her, este stransa. Am estimat PA = 150 grade dar SD indica PA= 144 grade. Si ... ''cu asta basta'' cu dublele herculeene. Am trecut la stelele variabile. - Alfa Her/ Rasalgethi am revazut-o cand am observat-o ca dubla faina ... ''dubla de dubla'' de frumoasa ce este. Aceasta stea este in programul meu de observatii. Am raportate la AAVSO 40 de observatii ale lui Rasalgethi intre 19 Iunie 2021 si 10 Iunie 2026. - X Her a fost iar rapid gasita si reobservata. Pentru aceasta stea am raportate 19 observatii intre 19 Iulie 2023 si 4 Mai 2026. In reflectorul de 200mm, X Her are o culoare oranj mult mai intensa ca in binoclu. - U Her a fost ultimul obiect Rev.des.const al serii. Folosind harta de la pag. 81 a cartii, am efectuat o fotometrare vizuala pe care insa nu am sa o raportez, rezultatul este cam indoielnic. Aici m-am oprit cu ''munca'' si am trecut la distractie. Am revazut roiul M71 in Sagitta, partial rezolvat in stele, la 123x. M27 a fost impresionanta atat la 49x cat si la 123x. La 308 am rezolvat 16 Vul/ STT 395/ 0,85'' dar fara separare iar 13 Vul/ DJU 4/ 1,5'' a fost rezolvata si separata. Turbulenta a fost destul de puternica. Cer senin, Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 26 Iun 2026 12:40 ----------------------------------- Joi 25 Iunie am revenit cu bucurie in lumea mea, a observatiilor vizuale. Am reluat ''Revue des constellations'' de unde m-am intrerupt. Cum am mai spus, Ursa Minor si Cepheus sunt complet ''boxate''. In constelatia Hercules mai aveam de observat doua stele variabile. - Am inceput cu ... 30 Her. In momentul in care am vazut pe harta care stea poarta indicativul 30 Her am si mormait '' mai, dar asta e g Her''. Verificare la ocular mi-a aratat la 49x/ Plossl Sirius 25mm o stea mult mai portocalie ca cea pe care mi-o aminteam eu prin binoclu. Azi am verificat in VSX pe situl AAVSO si da, variabila 30Her din ''Revue'' este g Her. O veche prietena. Am observat-o pentru prima data pe 9 Iulie 2023 si am 27 de observatii ale ei pana pe 4 Mai 2026. - Urmatoarea stea variabila nu a mai fost chiar asa de prietenoasa. Dimpotriva, mi-a decolorat putinul par pe care-l mai am din carunt in alb. Este vorba de S Her care la minim coboara pana pe la 13,8mv. Iar acum este aproape de minim. La inceput am refuzat sa accept ca am gasit locatia lui S Her deoarece variabila lipsea din peisaj. Dupa n-spe cautari cu acelasi rezultat, am zis: ''asta e, aici ar trebui sa fie''. Dar la 49x si 123x, variabila era pe nicaieri. Abia la 205x/ NPL 6mm am vazut-o foarte slaba, formand varful drept al unui asterism triunghi dreptunghic cu 49 Her si steaua de comparatie ''103'' din harta de la pagina 81 a lui ''Revue''. Din pacate, steluta ''x'' de la Nord de 49 Her, aleasa de mine pentru comparatie , este necunosuta in Aladin Lite. Stellarium insa o indica la 13,05mv iar eu am notat la 21h30min UTC: S Her < ''x'' adica S Her < 13.05mv. Cred ca, pana acum este cea mai ''adanca'' fotometrare pe care am facut-o. Eu inca nu am reusit sa patrund in ceea ce se numeste la variabile ''inner sanctum'' adica dincolo de 13,8mv. Sau,rotunjit, 14mv. Si cu aceasta, Hercules este a treia constelatie, alaturi de Ursa Minor si Cepheus in care am observat toate obiectele incluse in ''Revue des constellations''. Nu era timp de sarbatorire. Luna puternica m-a obligat sa iau o decizie cu ce sa continui proiectul. Nu bausem praf de creta sa ma apuc, pe un cer puternic poluat luminos si cu Luna mare, sa caut galaxii slabe prin Canis Venator. Atunci sa fie ... Corona Borealis. Am observat in aceasta constelatie cele trei stele duble-multiple STF 1964, STF 1965/ Zeta CrB si Sigma CrB. STF 1964 este o tripla de genul lui Mu Boo/ Alkalurops si de care, din intamplare, este aproape pe cer. Adica, la mariri mici cum ar fi 49x, este o dubla dar la mariri mari, companionul se rezolva, se dedubleaza in doua stelute cu separatia de 1,4''. STF 1965 este o dubla foarte lejera cu separatia de 6,3'' si pe care Kern din echipa SAF a rezolvat-o cu o luneta din lentila de ochelari de 35mm, la 50x. Sigma CrB/ STF 2032 este o dubla lejera, foarte aproape de Niu 1-2 CrB, este o zona tare frumusica acolo. Variabile: - Am inceput cu R CrB. Si aceasta este pe meniul meu de observatii. Am observat-o prima data pe 28 Iunie 2023 si am trimis in total 69 observatii pana pe 10 Iunie 2026. Este o variabila neregulata, aseara cred ca era sub 6,1mv deorece se vedea mai greu in cautatorul RACI decat steaua sa de comparatie ''61''. - Am mai reusit sa gasesc si am facut fotometrie la variabila S CrB pentru care, folosind harta de la pag. 79 din Revue am notat : S CrB = 7,2mv. ( va continua) In incheiere, am reobservat pentru placerea mea M15, M71, M56 si M27. Cer senin, Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 27 Iun 2026 12:01 ----------------------------------- Aseara, Vineri 26 Iunie, am incheiat cu T CrB observarea obiectelor listate in Corona Borealis de Revue des constellations. Ora a fost aprox. 23:30 ODV si va asigur ca nu izbucnise nici o nova in acea zona. Echipamentul folosit a fost telescopul standard si setul de oculare Plossl de la 49x la 308x. Telescopul meu este standard doar ca parametrii optici deoarece are D= 200mm si F/6.16. De la Texereau citire , un asemenea telescop se numeste standard si in ziua de azi printre astronomii amatori francofoni. Pentru rasfatul vizual, atasez imaginea unui telescop francez standard propriu-zis. Acela are o montura Couder care are puncte comune importante cu montura Dobson: este de tip azimutal si are si acesta cuple cinematice cu joc zero. Am continuat calatoria mea astrala in Bootes. - Am inceput prin cautarea variabilei V Boo. Mi-a luat ceva timp pana ne-am imprietenit, am facut fotometrie vizuala folosind harta de la pag. 75. Am evaluat V Boo = 8,6mv. - Variabila R Boo stiu unde domiciliaza dar totusi a fost greu de vazut. La 49x era aproape invizibila, abia observabila la 123x, dimpreuna cu stelele de comparatie invecinate ''114'' si ''117''. A fost musai sa folosesc marirea de 205x la care a evaluat-o la 12,1mv. R Boo este una dintre favoritele haremului meu de stele variabile. Am observat-o prima data in 17 Martie 2024 si de atunci am trimis 19 observatii pana in 23 Mai 2026. Acum vor fi 20. Am continuat cu dublele si multiplele din Bootis. Am reusit sa observ sapte asemenea stele: STF 1785, STF 1793, STF 1821= Kappa2 Boo, STFA 26= Iota Boo, STF 1850, STF 1854= Pi Boo, STF 1877= Epsilon Boo. Kappa2 si Iota se vedeau, rezolvate si separate, in acelasi camp la 49x, formand o aparenta ''alta dubla-dubla'' delicioasa. Obiect foarte potrivit pentru observarea cu binoclurile gigant, din fericire tot mai multe prezente la noi pe forum. La Izar, desi a fost complet rezolvata si separata la 123x, contrastul de culoare era inobservabil. Acesta, abia la 205x incepea sa se vada. Autorii mentioneaza contrastul de culoare ravasitor al acestei duble, asa cum s-a vazut la 600x prin telescopul cu diametru de 1930mm de la Haute Provence. Mi-au ramas opt stele duble si obiectele cerului profund din aceasta constelatie. (va urma) Cer senin, Mircea PS: Daca doriti sa faceti asemenea observatii, aproximativ 80% dintre hartile Revue des constellations sunt disponibile pentru descarcare pe situl ADS. Dimpreuna cu articolele aferente. Dau ca exemplu chiar constelatia Bootes care ''este in lucru'' la mine. ----------------------------------- Mircea Pteancu 28 Iun 2026 14:53 ----------------------------------- Sambata 27 Iunie a.c. am continuat studierea stelelor duble-multiple din constelatia Bootes, dupa Revue des constellations. Echipamentul folosit a fost reflectorul standard 200mm F/6.16 dar in montura Dobson si setul de oculare Plossl 49x - 308x. Am rezolvat si separat cele opt stele duble care au ramas neobservate in sesiunea trecuta. Astfel, am rezolvat si separat STF 1835, STF 1884, STF 1890 = 39 Boo, STF 1909 = 44 Boo, STF 1888 = Xi Boo, STT 288, STF 1938 si STF 1910. Pentru STF 1884 , Revue da o separatie de 1,95''. Mie mi s-a parut mai mare, pe la 2,4''. StelleDoppie mi-a dat dreptate, afisand o separatie de 2,44'' masurata in anul 2023. 39 Boo a fost rezolvata la 123x, stele galbene cu puntita de cer negru intre ele. La 44 Boo insa, la 123x se vedea doar o imagine astigmatica, un fel de liniuta animata de seeing si dandu-i aspectul unei furnicute alergand pe inexistenta sfera cereasca spre niciunde. Abia la 205x, s-au vazut discurile Airy ale celor doua stele, separate printr-o puntita infima de cer negru. 44 Boo este o stea subarc, cu o separatie de 0,84''. Numai buna pentru belferii care folosesc lunetele ED de 130mm pe post de perna. STF 1888 este o alta ''bunatate'' pentru binoclurile mari. Iar STT 288 este inca si mai dificila ca 44 Boo, desi are o separatie tot de 0,84'' iar componentele diferite ''doar'' prin 0,7 magnitudini. Deci companionul este cam de doua ori mai slab luminos ca primara. Pentru obiectele de cer profund, cerul era prea luminos de la Luna si prea paclos. Aici am aruncat ancora in acest proiect. Am incheiat sesiunea prin reobservarea roiului NGC 6910 ''Rocking Horse''. Am rezolvat si separat Fawaris/ Delta Cyg si am admirat o splendida panorama: la mica inaltime deasupra cosurilor si acoperisurilor, Luna la Est de Antares. Splendid ! Duminica 28 Iunie, observatii pe un cer ostil, paclos si puternic iluminat de Luna Plina. Poluarea luminoasa a Primariei este un bonus permanent care ajuta foarte mult la amararea vietii bietului astronom amator. Ca sa pot vedea ceva, a trebuit sa ma ascund in umbra casei. Am ales sa continui Revue in Lyra, pag. 85, harta 5, comuna cu Cygnus. Am inceput cu observarea stelelor duble, prezentate de Sagot-Texereau in atlasul lor pentru Lyra in numar de patru, daca prezentam Epsilon 1-2 Lyr ca un singur sistem. - La Eps 1-2 am vazut la 308x componentele A,B,C,D,E,F si I. Stelele ''debillissima'' incep nsa se vada cu lunetele de 95mm, zic autorii. Eu le-am vazut doua Esi F, celelalte fiind sterse de Luna si pacla. Cautatorul RACI 8x50mm rezolva fara probleme STFA 37. Binoclul de constelatii Gimli 2x54mm rezolva de fapt aceasta dubla. Mai mult, pana pe la 36 ani, eu am vazut-o rezolvata si separata in doua stele doar cu ochiul liber. Nu exista Internet pe atunci, credeam ca asa le vede tot poporul astronomic. - Zeta Lyr= stfa 38 este o dubla de binoclu de mana. Am rezolvat-o cu Swarovski 7x42mm, trebuie sa incerc si BPC 8x30mm. - Beta Lyr= STFA 39 a fost rezolvata in multipla cu trei companioni la 49x de dobsonianul Toleascp 200mm. Am observat aceasta stea, cine stie, de sute, poate de mii de ori. Insa abia aseara ''am descoperit'' asterismul de la Sheliak spre Est, asterism pe care l-am botezat ''Garoafa lui Mircea''. Codita florii incepe langa companionul B al lui Sheliak iar la un camp distanta de petalele garoafei, se vede M57. - Eta Lyr= STF 2487 este o dubla teribil de interesanta, datorita contextului. Rezolvata la 49x, devine interesanta la 123x cand, cu Eta Lyr in centrul campului, se vad in acelasi camp alte trei cupluri/ duble optice (?): unul la Sud si doua la Nord. La o distanta de doua ori cea pana la cuplul sudic, se vede o dubla stransa. Cer senin, Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 29 Iun 2026 16:37 ----------------------------------- Duminica 28 Iunie - continuare ( pentru ca ''mi-a taiat serverul macaroana'' cat timp am alimentat locomotiva cu ficatei fripti si bere Corona): Inafara de cele patru stele duble-multiple, Revue listeaza in constelatia Lyra doar doua obiecte de cer profund, arhicunoscute de altfel : - Planetara M57 a intrat in camp in timp ce studiam asterismul ''Garoafa lui Mircea''. Am studiat-o la 308x si am vazut ''de toate": aspectul de inel, ovalitatea inelului pe directia Est-Vest, estomparea marginilor intr-un chenar cetos, extremitatile estice si vestice mai slab luminoase si mai slab definite, interiorul fumuriu al inelului, absenta stelei centrale. Prezenta stelutei de la Est, foarte slab vizibila, la limita. Texereau nu uita sa aminteasca cum a vazut steaua centrala intr-un telescop de 1200mm diametru. - Roiul sferic M56, gasit prin metoda ''Y'', de forma circulara, diametru de aprox. 2,5 minute de arc, cu zece- cincisprezece stele rezolvate peste o masa cu aspect laptos, cu o condensare mai luminoasa asimetrica, in partea de Vest a roiului. In imediata vecinatate a roiului dar inafara acestuia, se vedea la Est o spuza de stelute. La capitolul stele variabile sunt enumerate sase obiecte din constelatia Lyra. Dar azi-noapte, timpul era deja avansat, spre ora doua din noapte iar in curand trebuia sa ma scol, sa ma pregatesc sa merg la biserica la praznuirea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Ori eu inca nici nu ma culcasem ... :shock: Asa ca am inspectat trei dintre stelele variabile listate de Sagot-Texereau dar aflate deja in meniul meu de observatii; ff= fara fotometrie. - Am preluat obiceiul colegului nostru de forum Alexandru Garofide aka Herr Alien si , daca Beta Lyr este deasupra orizontului, cu ea imi incep sesiunile de observatii la variabile. Pe Beta Lyr/ Sheliak am observat-o prima data in 19 Iunie 2021 si, pana pe 10 Iunie 2026, am raportat un numar de 86 observatii la aceasta variabila. Pe un cer bun, aceasta variabila poate fi observata cu ochiul liber dar cel mai adesea folosesc binoclul 10x sau binoclul de constelatii 2x. - R Lyr este una dintre variabilele ''scoala'' din ''ten star tutorial'' a lui AAVSO, impreuna cu Beta Lyr. Intre 19 Iunie 2021 si 10 Iunie 2026 am observat-o cu fotometrare de 59 ori folosind binocluri. In binocluri, R Lyr o vad mult mai colorata, oranjul este mai intens decat in dobul de 200. - XY Lyr este in imediata vecinatate a lui Vega. Am inceput sa o observ in 23 Iulie 2023 si am efectuat 25 de fotometrari pana pe 10 Iunie 2026. Azi-noapte am comparat culorile lui R Lyr si XY Lyr si mi s-a parut surprinzator ca XY are o culoare oranj mai intensa. Verificarea de azi in Stellarium mi-a dat dreptate, R Lyr are indicele de culoare CI= 1,39 in timp ce XY Lyr are CI= 1,45. Procentual este vorba doar de 4% dar la ocular aceasta diferenta pare mare. (va continua, dupa cum va permite calamitatea termica bine meritata, abatuta asupra noastra. Sa stiti ca exista viata ... dupa termometru !) Cer senin cu amintiri de la sanius, Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 30 Iun 2026 11:01 ----------------------------------- Aseara, Luni 29 Iunie, cerul a fost acoperit de nori subtiri. Nu avea nici un rost sa-mi car telescopul si accesoriile sub cer. Am urmarit insa starea cerului si cand am avut ocazia, am verificat observabilitatea lui Zeta Lyr= STFA 38 cu binoclul BPC 8x30mm. Vega s-a vazut prima pe cerul de crepuscul estic. Insa STFA 37/ Eps 1-2 Lyr este prea larg separata, nu mi-a fost de ajutor la focalizare. Cand cerul s-a mai intunecat, am putut sa vad Niu Dra. Dupa ce am focalizat cat mai bine pe aceasta dubla, am rezolvat si Zeta Lyr, clar, cu stele inegale dar separate. Mai mult, micul binoclu s-a descurcat onorabil si a rezolvat si Beta Cyg / Albireo. In Revue, autorii sugereaza (inafara listei, in textul descriptiv al constelatiei Lyra) observarea dublei Delta Lyr, clasificata de W. Herschel drept H 6 3. Ascultator cum sunt din fire, am facut si eu aceasta, primara are o culoare oranj intensa. Cer senin, Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 06 Iul 2026 15:39 ----------------------------------- Duminica 5 Iulie a.c. am reluat proiectul observational Revue des constellations folosind telescopul standard, armat cu setul de oculare Plossl (49x - 308x). Constelatia Ophiucus, pag. 135, harta 22. Noa, cu asta m-am legat bine la cap, fara sa ma doara. Este o constelatie dificila, se intinde de la declinatia + 12 grade pana la cea de - 30 grade. Fondul stelar este foarte bogat, ceea ce face cautarea dificila. Continutul in obiecte este pe masura, Revue include pentru OPH: 5 variabile, 12 duble si 17 obiecte Deep Sky. Basca ''steaua glont'' a lui Barnard ca bonus. Asa ca am scurtat miorlaiala si am trecut imediat la obiectele Deep Sky. - Am inceput cu NGC 6171= M107: obiect H400, mic, cetos, circular. Observat pentru prima data 5 Iulie 2016, deci din vremea Cruciadelor Messier, cu luneta zoth 90x600mm. In total, fara cea de aseara, am 7 observatii inregistrate la M107, intre 5 Iulie 2016 si 10 Iunie 2024, efectuate cu luneta D=90mm, dobul de 125mm, dobul de 200mm si dobul de 250mm. - Am continuat cu M12 care, dupa aspectul sau partial rezolvat la 123x , mai bine rezolvat la 205x, m-a facut sa ma intreb de ce o fi clasificat drept roi sferic. Forma este de fapt neregulata, cu raze si benzi de stele aleatoare, centru moderat mai luminos, nerezolvat, peste care se vad stele mai luminoase, rezolvate. O imagine foarte frumoasa. - NGC 6235 se vedea intr-un asterism triunghiular, foarte slab luminos, vizibil numai cu vederea periferica. - M10 este mult mai concentrat, centru mai luminos decat la M12, partial rezolvat cu stele peste centrul laptos. - NGC 6284 s-a vazut ca un roi mic dar bine vizibil la 123x, in acelasi camp cu trei perechi de stele, una la N, una la V, una la NV. - M19 a fost cel mai sudic obiect al serii, bine vizibil deja la 49x - NGC 6287 s-a vazut numai cu vederea periferica la 49x dar mic, circular si nerezolvat la 123x. Am reusit deci sa observ sapte din cele 17 obiecte Deep-Sky, in conditiile in care M10 si M12 le gasesc si legat la ochi. NGC 6171= M107, NGC 6235, NGC 6284 si NGC 6287 sunt obiecte din Lista Herschel 400. NGC 6235 si NGC 6287 sunt obiecte noi asa ca ... bingo ... moshu' Mircea bifeaza si doua obiecte H400 prin serata globulara de aseara. Contorul meu H 400= 312 obiecte= 78%. Oricat de dragi imi sunt mie obiectele Deep Sky, nu pot sa uit niciodata stelele duble. Cu cat mai dificile, cu atat mai bine. - In incheiere, am armat telescopul cu NPL 4mm pentru 308x si am rezolvat Bu 648 de langa Gamma Lyr. Are o separatie de 0,89'' ceea ce ar fi un moft pentru Toleascop. Dar Delta mag = 2,6 magnitudini ceea ce schimba dramatic situatia si nu in favoarea observatorului. Companionul se vedea ca o condensare sferica pe primul inel de difractie, undeva in cadranul III. StelleDoppie a confirmat azi PA= 212 grade. - Am rezolvat dar nu separat pe 16 Vul cu separatie de 0,72'' ceea ce nu poate sa insemne decat seeing prost sau grosisment prea mare, sau ambele. - La Zeta Her companionul separat prin 1,56'' s-a vazut fluctuant, de cateva ori s-a zarit culoarea galbena a acestuia. Asta ma cam duce cu gandul, totusi, la seeing nasol. - Pe Pi Aql cu separatie de 1,44'' am separat-o larg ... doar ca represalii pentru ca, zilele trecute, mi-a facut figuri in luneta de 90mm. Atasez harta constelatiei Ophiucus asa cum a fost publicata in revista l'Astronomie, inainte de aparitia cartii Revue des constellations. Cer senin, Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 23 Iul 2026 15:46 ----------------------------------- Duminica 12 Iulie a.c.: am continuat observarea obiectelor din constelatia Ophiucus in proiectul observational Revue des constellations: Ophiucus, pag 135, harta 22. Doar ca, de data aceasta, m-am multumit cu ce am avut la indemana: dobul D= 250mm F/ 4.8 cu ocularele XCel 25mm pentru 48x si ocularul SVbony # 135 (7-21mm) pentru mariri de la 57x la 171x. Observatii: IC 4665, M9, NGC 6356, M14, NGC 6633. Au inceput sa vina norii. Stop Revue. Am revazut in graba M24, M25, si M28 in Sagittarius. Am mai reusit sa revad steaua supergiganta rosie VX Sgr din asterismul in forma de X de la Vest de Mu Sgr. VX Sgr este stea variabila si inca una plina de enigme. Mu Sgr este o stea multipla pe care, la 48x, eu o vad ca tripla. VX Sgr am avut onoarea sa o descopar singur in timp ce hoinaream vizual prin Sagittarius acum cativa ani buni. Merita sa o cautati, se afla in piciorul SV al asterismului X si are o culoare rosie foarte intensa. CI= 2,7. AWAOG: vizibilitatea s-a stricat in alta parte, doar in Sud a ramas o fasie navigabila de cer senin. Cu binoclul de constelatii Gimli 2x54mm, am revazut M8, foarte luminoasa si bine vizibila, M24, vizibil numai cu VP. Am mai apucat sa rezolv ca duble pe Alfa Cap si Beta Cap, ultima cu companion foarte mic la Vest. Apoi a trebuit ''sa inchid pravalia''. Mircea