----------------------------------- Abel Cavași 24 Aug 2006 15:17 Ce este Universul? ----------------------------------- Având în vedere că, din discuțiile purtate, a rezultat că nu toți înțelegem același lucru prin „Univers”, cred că ar fi foarte indicat să ne spunem părerile aici despre ceea ce credem noi că ar trebui să fie considerat Univers. Este Universul numai ceea ce se poate observa azi cu instrumente astronomice? Sau este mult mai mult decât atât? Este Universul doar unul dintre universurile paralele pe care le-am putea imagina sau el înglobează și acele eventuale universuri (care, într-o atare situație, nu-și mai merită numele)? Eu, personal, cred că Universul este cel mai cuprinzător concept din punct de vedere fizic. El înglobează tot ceea ce se poate vedea azi sau se va putea vedea vreodată. Și înglobează și orice alt eventual univers paralel de care am putea vorbi. ----------------------------------- Doru Dragan 24 Aug 2006 16:40 ----------------------------------- Atunci nu-i mai zicea Univers ci se numea TOTUL, ceea ce e destul de ambiguu. Univers e un cuvant care desemneaza o structura. Ca orice structura si aceasta are legi de definitie. Deci nu e neaparat necesar ca Universul sa fie doar ceea ce vedem, poate e un pic :wink: mai intins, esential e ca obiectele din care e constituit au o structura care respecta niste legi. ----------------------------------- Abel Cavași 24 Aug 2006 20:51 ----------------------------------- TOTUL ar fi cuprins și numărul trei. Dar numărul trei nu poate fi localizat undeva în Univers, de aceea am considerat că Universul este TOT, dar numai din punct de vedere fizic. Adică Universul conține tot ce poate fi localizat undeva în spațiu. Să nu vii să-mi spui că și numărul trei este localizat undeva (în mintea mea, care, la rândul ei, poate fi localizată în creierul meu, care are o localizare în spațiu). Dacă ar fi localizat în mintea mea, atunci el nu s-ar mai găsi în altă parte pentru că numărul trei este unic. Și obiectele din sistemul solar au o structură și respectă niște legi, dar asta nu înseamnă că sistemul solar poate fi numit Univers. Deci nu structuralitatea lui este esențială, ci completitudinea lui. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 28 Aug 2006 13:18 ----------------------------------- Universul este un cumul de informatii constientizate. ----------------------------------- Abel Cavași 28 Aug 2006 21:50 ----------------------------------- Atunci ce a fost Universul înainte ca să apară conștiința? Eu cred că este mai ușor să definim Universul decât să definim conștiința, deci definiția ta, Iacob, mai mult complică decât ajută. (Ce clar te exprimi mai nou! Cred că toți pot înțelege ceea ce spui.) ----------------------------------- IACOB DUMITRU 04 Sep 2006 10:57 ----------------------------------- De regula eu fac o mica diferenta intre constiinta si constientizare. De ce crezi ca intre Univers si constientizare ar exista vre-o diferenta majora? ----------------------------------- Abel Cavași 04 Sep 2006 11:00 ----------------------------------- De ce crezi ca intre Univers si constientizare ar exista vre-o diferenta majora? Deoarece cred că Universul este obiectiv, pe când conștientizarea este subiectivă. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 04 Sep 2006 12:26 ----------------------------------- Domnule Abel, intre stiinta si credinta sunt diferente majore. Asa dupa cum bine stiti, stiinta opereaza cu certitudini. Un lucru extrem de cert este faptul ca orice raportare este predestinata unei doze de incertitudine diferita de zero. In aceste conditii, niciodata nu poate exista obiectivitate 100%, tot asa dupa cum, nu poate exista subiectivitate 100%. De ce Universul dumneavoastra ar face exceptie de la aceasta regula? Acesta este pretul platit de ratiune si orice alta forma de existenta. Logica "pura" a demersurilor dumneavoastra poarta stigmatul unei erori elementare de interpretare recunoscuta sub denumirea de "reper absolut" sau "precizie maxima'. Nu dispretuiti amanuntele domnule Abel. ----------------------------------- Abel Cavași 04 Sep 2006 13:40 ----------------------------------- Afirmațiile Domnule Abel, intre stiinta si credinta sunt diferente majore. Asa dupa cum bine stiti, stiinta opereaza cu certitudini. contrazic afirmația Un lucru extrem de cert este faptul ca orice raportare este predestinata unei doze de incertitudine diferita de zero. Afirmația In aceste conditii, niciodata nu poate exista obiectivitate 100%, tot asa dupa cum, nu poate exista subiectivitate 100%. este interesantă. Dacă am ști totul, nu am mai fi subiectivi. Deci, subiectivitatea depinde de ignoranța noastră. Ignoranța noastră este infinită. Cunoașterea noastră este finită. Raportul lor va rămâne neschimbat, chiar dacă avem impresia că învățăm. De ce Universul dumneavoastra ar face exceptie de la aceasta regula? Universul meu nu face excepție de la această regulă. Logica "pura" a demersurilor dumneavoastra poarta stigmatul unei erori elementare de interpretare recunoscuta sub denumirea de "reper absolut" sau "precizie maxima'. Precizia maximă este doar un deziderat intangibil. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie urmărit. Deși nu putem ști totul și nici exact, vrem să știm din ce în ce mai multe și din ce în ce mai precis. Și e bine să fie așa. Acest comportament nu este „stigmatizat”. Nu dispretuiti amanuntele domnule Abel. După cum vedeți (iar începem cu formalismele de politețe?), nu le disprețuiesc. V-am răspuns foarte amănunțit și nu numai dumneavoastră. Dar nu doar răspunsurile mele au obligația să fie amănunțite, ci și întrebările. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 05 Sep 2006 09:11 ----------------------------------- Abel, nu te supara dar eu prin cunoastere inteleg "accesul la informatie". Tu nu vrei sa intelegi faptul ca legitimitatea existentei noastre si a intregului univers se bazeaza tocmai pe aceasta doza de incertitudine? Din punct de vedere stiintific conteaza ca aceasta forma de "incertitudine" este legiferata, deci sub controlul logicii. ----------------------------------- Abel Cavași 05 Sep 2006 13:46 ----------------------------------- Abel, nu te supara dar eu prin cunoastere inteleg "accesul la informatie". Arată-mi unde am înțeles eu altceva prin cunoaștere. Tu nu vrei sa intelegi faptul ca legitimitatea existentei noastre si a intregului univers se bazeaza tocmai pe aceasta doza de incertitudine? Din punct de vedere stiintific conteaza ca aceasta forma de "incertitudine" este legiferata, deci sub controlul logicii. Profunde observații! Dar, de unde ai tras concluzia că eu nu înțeleg așa ceva? Și ce legătură au toate acestea cu definiția Universului? ----------------------------------- IACOB DUMITRU 05 Sep 2006 14:30 ----------------------------------- Faptul ca tu confunzi imprecizia in determinare cu imposibilitatea cunoasterii depline m-a determinat sa fac aceasta afirmatie. ----------------------------------- Abel Cavași 05 Sep 2006 14:41 ----------------------------------- Păi chiar fac „confuzie” între aceste două! Eu chiar „confund” imprecizia în determinare cu imposibilitatea cunoașterii depline. Tu le vezi distincte? Eu văd așa lucrurile: din faptul că nu putem determina nimic precis, rezultă imposibilitatea cunoașterii depline; din imposibilitatea cunoașterii depline rezultă că nu putem determina nimic precis. Acum ar mai trebui să-mi arăți cum rezultă din această „confuzie” faptul că eu n-aș înțelege prin cunoaștere „accesul la informație”. Mă îndoiesc că această discuție evoluează… ----------------------------------- Doru Dragan 05 Sep 2006 14:50 ----------------------------------- Daca l-ai citi pe Aristotel si nu ai dispretui filozofia poate ca ai reusi sa-ti dai seama ca recunoasterea limitelor e tot un act de cunoastere. Esti doar un mic microb dintr-o colonie de microbi care vietuieste pe un graunte de praf care se-nvarte in jurul unei stele minore dintr-o galaxie oarecare si care are pretentii de zeu. Cel mai grav act de ignoranta este trufia. ----------------------------------- Abel Cavași 05 Sep 2006 15:02 ----------------------------------- Se pare că nu ai înțeles nimic din ce am spus despre Aristotel. Nu disprețuiesc Filosofia, ci consider că nu mai este relevantă pentru Fizică. Ce limite nu recunosc? Unde am arătat că am pretenții de zeu? Ce este Universul? ----------------------------------- IACOB DUMITRU 05 Sep 2006 15:26 ----------------------------------- Abel, din pacate multa lume considera ca Filosofia nu mai este relevanta pentru Fizica. Exagerand putin, eu consider ca: Fizica - Filosofie = Matematica PS. Se pare ca tu nu ai inteles pe deplin afirmatiile domnului Dragon. ----------------------------------- Abel Cavași 08 Sep 2006 09:00 ----------------------------------- Abel, din pacate multa lume considera ca Filosofia nu mai este relevanta pentru Fizica. Exagerand putin, eu consider ca: Fizica - Filosofie = Matematica Cred că ai reușit să explici altfel (mai bine decât mine, foarte plastic și simplu) care este relația dintre Filosofie și Fizică. Deci, obiectivul Fizicii este să se dispenseze de filosofare și să se matematizeze. Atunci când vom reuși să deducem legile naturii din matematică, atunci Fizica va fi încheiată. Din păcate, așa ceva este imposibil în mod absolut, pentru că, de exemplu, nu vom putea deduce niciodată din matematică valoarea vitezei luminii sau a constantei lui Planck. PS. Se pare ca tu nu ai inteles pe deplin afirmatiile domnului Dragon. Și de ce mă lași în ceață? Explică-mi tu acele afirmații, pentru că este important să le înțeleg corect. Sau nu? ----------------------------------- IACOB DUMITRU 08 Sep 2006 11:02 ----------------------------------- Abel, tu chiar crezi ca eu am scos din burta valoarea vitezei luminii sau a constantei lui Planck (valori afisate in articolele mele)? ----------------------------------- Abel Cavași 08 Sep 2006 11:50 ----------------------------------- Ce vrei să spui? Ai dedus cumva din matematică în articolele tale valoarea vitezei luminii sau constanta lui Planck, fără să le iei de-a gata din experimente? Dă-mi un citat din articolele tale, care ar demonstra aceasta. Nu este suficient să „afișezi” aceste constante, ca să poți considera că le-ai dedus matematic (din valoarea lui π sau a lui e, de exemplu). ----------------------------------- IACOB DUMITRU 08 Sep 2006 12:10 ----------------------------------- Albert, tu chiar nu te-ai uitat pe articolele mele. Pacat. Eu chiar ofer demonstratia acestor relative constante si nu ma folosesc de nici un experiment. Sa sti ca aceste demonstratii nu pot fi reduse la proportia unui singur citat. Ai face bine sa nu mai fi atat de superficial. ----------------------------------- Abel Cavași 08 Sep 2006 12:24 ----------------------------------- ORICE idee poate fi sintetizată într-o propoziție sau într-o frază de lungime medie! Chiar dacă ea nu va fi înțeleasă complet din prima, măcar va deschide un drum, va da un început de explicație, va arăta cât de cât ce vrea să spună autorul prin ideea lui. Deci, arată-mi (măcar superficial) cum poți tu deduce aceste „relative” constante fără să te folosești de nici un experiment! P.S. Vezi că nu mă cheamă Albert! ----------------------------------- IACOB DUMITRU 08 Sep 2006 13:03 ----------------------------------- Scuzama. Iata ideea de baza: Nu exista solutie teoretica a omogenitatii si izotropiei. ----------------------------------- Abel Cavași 08 Sep 2006 13:27 ----------------------------------- Bun. Acum arată-mi de ce ideea de bază este cea dată de tine și nu este următoarea: „1+1=2”? Cum rezultă VALOAREA vitezei luminii din ideea „Nu există omogenitate și izotropie absolute”?????? ----------------------------------- IACOB DUMITRU 08 Sep 2006 14:05 ----------------------------------- Ideea data de tine, respectiv: „1+1=2” este in principiu asemanatoare cu ideea mea. Mai precis: Tu ai ales o scara de valori. Eu am ales o scara de valori. Diferenta este ca: Tu ai ales o scara de valori artificial creata. Eu am ales o scara de valori naturala. Alegand o scara de valori naturala, am sansa ca, mai devreme sau mai tarziu, sa ma "intersectez" cu constantele relative din lumea fizicii. Tu cand intentionezi sa te intersectezi cu aceasta lume? ----------------------------------- Abel Cavași 08 Sep 2006 17:38 ----------------------------------- Probabil, spui ceva profund, dar eu nu am înțeles. Iar ideile, oricât de profunde ar fi, dacă nu sunt explicitate, nu au nicio valoare. Tu trebuie să vorbești pe înțelesul meu (nostru) dacă vrei să fi acceptat. Eu nu sunt tipul de om care să aprobe ceea ce nu înțelege. De exemplu, nu am înțeles de ce ideea ta (sau a mea) dă o scară de valori. Nu am înțeles nici cum, pornind de la ideea ta (sau a mea), ai șansa să te „intersectezi” cu constantele „relative” din lumea Fizicii. Dar, mai important, nu văd ce legătură există între discuția noastră și definiția Universului. P.S. Am observat că nu prea ai obiceiul să răspunzi la întrebările concrete care ți se pun. E corect așa? Sau mă înșel, pentru că nu înțeleg ce spui? ----------------------------------- Forever_Man 14 Sep 2006 12:32 ----------------------------------- Ce vrei să spui? Ai dedus cumva din matematică în articolele tale valoarea vitezei luminii sau constanta lui Planck, fără să le iei de-a gata din experimente? Dă-mi un citat din articolele tale, care ar demonstra aceasta. Nu este suficient să „afișezi” aceste constante, ca să poți considera că le-ai dedus matematic (din valoarea lui π sau a lui e, de exemplu). Legile fizicii derivând din matematică, eu cred ca se pot afla aceste constante direct din matematică. Chiar teoria stringurilor a pornit de la așa ceva. Cineva a observat o curiozitate matematică care descria forța tare și prelucrând-o a luat naștere noua teorie. Mi se pare și ceva normal. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 18 Sep 2006 11:01 ----------------------------------- Daca geometria si miscarea ar fi luate mai in serios, atunci determinarea constantelor fizicii nu mai poate fi o problema (va rog sa lecturati cu atentie articolele acestui forum). Intre geometrie si fizica nu exista deosebiri de substanta.