----------------------------------- IACOB DUMITRU 09 Dec 2006 08:57 Cum se explică forța? ----------------------------------- Multă lume se întreabă: Cum se explică forța? Foarte mulți au și uitat să se mai întrebe acest lucru. Eu consider că este foarte bine venită o astfel de întrebare, cu atât mai mult cu cât: Răspunsul la această întrebare poate fi esențial pentru întreaga Fizică. ----------------------------------- Calin Pop 09 Dec 2006 10:35 ----------------------------------- In fizica avansata conceptul de forta a fost inlocuit de cel de interactiune. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 09 Dec 2006 10:41 ----------------------------------- Ok, considerați că în loc de forță scrie "interacțiune". Faptul că s-a schimbat o denumire, nu cred că schimbă cu nimic interesul pentru acest subiect. ----------------------------------- Abel Cavași 09 Dec 2006 11:41 ----------------------------------- Forța se manifestă numai între două sisteme al căror impuls variază. Este efectul conservării impulsului total al unui sistem. Orice forță se manifestă numai prin câmp și se datorează existenței așa numitei "legături de impuls" între două sisteme. Prin câmpul care produce forță se transferă impuls de la un sistem la altul. ----------------------------------- Alexandru Rautu 09 Dec 2006 11:57 ----------------------------------- Orice forță are o acțiune mecanică, deci un efect mecanic. De exemplu cum explicati forta tare ? Daca ati detalia putin ar fi "super".... ----------------------------------- Abel Cavași 09 Dec 2006 12:04 ----------------------------------- În atom, protonul legat nu mai este încărcat electric deoarece elicea pe care se deplasează este degenerată într-un cerc. Așadar, rămân doar forțele gravitaționale și magnetice. ----------------------------------- Alexandru Rautu 09 Dec 2006 12:08 ----------------------------------- În atom, protonul legat nu mai este încărcat electric deoarece elicea pe care se deplasează este degenerată într-un cerc. Așadar, rămân doar forțele gravitaționale și magnetice. ... si ce sa inteleg ca forta tare e de fapt de natura magnetica si gravitationala ? ----------------------------------- Abel Cavași 09 Dec 2006 12:15 ----------------------------------- Să înțelegi că forța tare nu există. Dar nu uitați nicio clipă că acesta este doar punctul meu de vedere și trebuie luat ca atare. ----------------------------------- Calin Pop 09 Dec 2006 12:25 ----------------------------------- Ok, considerați că în loc de forță scrie "interacțiune". Faptul că s-a schimbat o denumire, nu cred că schimbă cu nimic interesul pentru acest subiect. sigur insa diferenta dintre forta lui newton si interactiunea intre cimpurile fundamentale nu este doar o simpla schimbare de denumire ----------------------------------- Alexandru Rautu 09 Dec 2006 12:30 ----------------------------------- Să înțelegi că forța tare nu există. Interesanta abordare dar oarecum falsa ... forta nucleara tare exista .... mai de curand s-a descoperit si chiar s-a luat si un premiu Nobel pentru asa ceva , ca forta tare devine mult mai puternica odata ce hadronii sunt departatzii unii de altzii ... si mai este o proprietate: sub 1.3fm fortza scade in "intensitate" dramatic si ajunge la zero ... daca imi explicatzi macar astea doua proprietati ale acestei forte folosind doar forta gravitationala si cea magnetica ... atunci o sa va cred ca nu exista :) ----------------------------------- Abel Cavași 09 Dec 2006 12:42 ----------------------------------- mai de curand s-a descoperit si chiar s-a luat si un premiu Nobel pentru asa ceva , ca forta tare devine mult mai puternica odata ce hadronii sunt departatzii unii de altzii ... si mai este o proprietate: sub 1.3fm fortza scade in "intensitate" dramatic si ajunge la zero Îndepărtând ”hadronii” crește energia lor potențială, deci crește și masa, deci și forța gravitațională. Forța ”tare” scade în intensitate când sistemul format din cele două componente ajunge la echilibru (având cercurile coplanare și, implicit, impulsul volumic nul), având energia potențială nulă. daca imi explicatzi macar astea doua proprietati ale acestei forte folosind doar forta gravitationala si cea magnetica ... atunci o sa va cred ca nu exista :) Este prea devreme să mă crezi. Tu învață ce ți se predă la școală, dar fii receptiv la nou și ia-l în calcul. ----------------------------------- Alexandru Rautu 09 Dec 2006 13:17 ----------------------------------- Îndepărtând ”hadronii” crește energia lor potențială, deci crește și masa, deci și forța gravitațională. Forța ”tare” scade în intensitate când sistemul format din cele două componente ajunge la echilibru (având cercurile coplanare și, implicit, impulsul volumic nul), având energia potențială nulă. nop ... nu m-ati convins... chiar credetzi ca o eventuala crestere in masa a unui hadron poate crea o forta gravitationala echilavalenta cu cea forta tare ... eu zic ca va inselasi amarnic ... din pacate forta tare creste exponential, iar pe wiki am gasit ca forta asta la numai 1.3fm e de 104 newtons... Oricum ... incerc sa caut idei si idei ... despre cum vad altzii lumea ... asadar opinia dumneavoastra este binevenita dar asta nu insemna ca voi neglija teorii ca sunt acceptate de comunitatea stiintifica ( in general ), si care se invatza pe la scoala. So, don't worry, be happy :) ----------------------------------- Abel Cavași 09 Dec 2006 13:23 ----------------------------------- Forța gravitațională creată nu trebuie să compenseze nimic, din moment ce am spus că forța nucleară nu mai există. ----------------------------------- Alexandru Rautu 09 Dec 2006 13:26 ----------------------------------- Forța gravitațională creată nu trebuie să compenseze nimic, din moment ce am spus că forța nucleară nu mai există. Nu nu ... m-ati ineles gresit ... am inteles ca forta tare din persectiva dumneavoastra nu exista, dar exista ceva care echilaveata cu ceea ce cred eu ... si asta e forta gravitationala sau cea magnetica. ----------------------------------- Abel Cavași 09 Dec 2006 13:32 ----------------------------------- Mai gândește-te. Nu te grăbi așa. ----------------------------------- Alexandru Rautu 09 Dec 2006 13:39 ----------------------------------- Mai gândește-te. Nu te grăbi așa. O sa ma gandesc ... P.S. Dar forta gravitationala cum o explicati ... sau o preluatzi asa cum a vazut-o Newton. ----------------------------------- raduM 09 Dec 2006 15:03 ----------------------------------- Interactiunea ca notiune este o proprietate iar forta este o marime fizica. Forta caracterizeaza cantitativ interactiunea. Un aspect esential aici este faptul ca orice interactiune presupune energie potentiala. Cred ca am putea deriva existenta fortelor daca privim chestia asta in sens invers: Universul presupune un joc de energii, care are ca finalitate tendinta de autoorganizare. Diferentele de energii duc la aparitia interactiunilor / fortelor. ----------------------------------- Abel Cavași 09 Dec 2006 15:04 ----------------------------------- Foarte fain zis, Radule :) . ----------------------------------- Calin Pop 09 Dec 2006 16:32 ----------------------------------- Interactiunea ca notiune este o proprietate iar forta este o marime fizica. Forta caracterizeaza cantitativ interactiunea. Un aspect esential aici este faptul ca orice interactiune presupune energie potentiala. Interactiunea fundamentala nu este o proprietate, ea este un mecanism prin care doua particule interactioneaza intre ele. Interactiunea fundamentala nu poate fi descrisa clasic, prin potentiale si forte a la Newton. Forta gravitationala este descrisa prin curbarea continuumului spatiu-timp iar fortele tare, slaba si electromagnetica prin schimbul de bosoni. ----------------------------------- zoth 09 Dec 2006 16:51 ----------------------------------- Universul presupune un joc de energii, care are ca finalitate tendinta de autoorganizare. nu am inteles bine spre ce finalitate se indreapta acest joc de energii. autoorganizare privita ca uniformizare si echilibru sau ca actiune antientropica? ----------------------------------- Abel Cavași 09 Dec 2006 17:33 ----------------------------------- Universul este deja organizat și se menține în echilibru. Schimbările pe care le suferă sistemele se datorează fluctuațiilor de echilibru inerente oricărui sistem mare. Autoorganizarea la care se referă Radu este locală, nu generală. ----------------------------------- Abel Cavași 09 Dec 2006 19:50 ----------------------------------- P.S. Dar forta gravitationala cum o explicati ... sau o preluatzi asa cum a vazut-o Newton. Forța gravitațională se explică (tot din punctul meu de vedere) ca datorându-se legii de conservare a impulsului volumic. Această lege impune ca două corpuri cu moment cinetic propriu să rămână la o anumită distanță unul față de celălalt pentru ca produsul scalar dintre această distanță și momentul cinetic să rămână constant. ----------------------------------- Alexandru Rautu 09 Dec 2006 20:31 ----------------------------------- Interactiunea fundamentala nu este o proprietate, ea este un mecanism prin care doua particule interactioneaza intre ele. Interactiunea fundamentala nu poate fi descrisa clasic, prin potentiale si forte a la Newton. Forta gravitationala este descrisa prin curbarea continuumului spatiu-timp iar fortele tare, slaba si electromagnetica prin schimbul de bosoni. Bun ... dar mecanismul asta nu tot o proprietate e ... :wink: iar forta nu caracterizeaza tot cantitativ interactiunea asta ? ----------------------------------- raduM 10 Dec 2006 16:20 ----------------------------------- clasa a VI -a, Proprietati si marimi fizice. :roll: :wink: : "Corpurile au PROPRIETATEA de a interactiona." Asa au definit si am mai precizat ca nu umblu la definitii deja consacrate. Altfel, facem ciorba. :lol: Deformarea spatiului-timp sau bosoni... :? Aici, Calin, sunt doua puncte de vedere: macroscopic am camp iar d.p.d.v. cuantic am cuante de camp, bosoni vectori: graviton, foton, gluon si mezon, bosonii W si bosonul Z. De ce pui gravitatia deotparte? Si gravitonul este un boson vector, chiar daca nu e descoperit experimental. Pe de alta parte, orice camp are energie => deformeaza spatiul-timp. Asta se regaseste in ecuatiile lui Einstein unde avem geometrie intr-o parte a egalitatii (tensorul metric) si tensorul Riemann in cealalta parte (altfel scris, energie-impuls). Cele doua abordari sunt consistente si nu le amestecam, din motivul de mai sus. :lol: ----------------------------------- Alexandru Rautu 10 Dec 2006 22:56 ----------------------------------- P.S. Dar forta gravitationala cum o explicati ... sau o preluatzi asa cum a vazut-o Newton. Forța gravitațională se explică (tot din punctul meu de vedere) ca datorându-se legii de conservare a impulsului volumic. Această lege impune ca două corpuri cu moment cinetic propriu să rămână la o anumită distanță unul față de celălalt pentru ca produsul scalar dintre această distanță și momentul cinetic să rămână constant. :? Nu stiu ce sa zic ... mie nu prea imi place sa disctut de anumite lucruri, mai ales cand vine vorba de fizica, daca nu am si o abordare matematica asupra temei discutate. Ar fi interesant sa vad un articol in care sa aratatzi ca forta gravitationala este cauza impulsului volumic si daca datele pana in prezent (miscarea planetelor, precesia, atractia galaxiilor, curbarea luminii in prezenta unui corp etc.) sunt confirmate de teoria dumneavoastra ... jos palaria :) (eu zic ca merita incercat poate putetzi confirma lispa aceea de masa din interiorul galaxiilor, care astazi e inlocuitata cu materie neagra, sau ma rog cum s-o chema :) ) ... daca nu, atunci ramanem cu ce avem pana acuma, iar teoria dumneavoastra va fi catalogata ca "theory of nothing" ... P.S. Nu va mai intreb cum explicatzi fortza nucleara slaba, ca mie frica de raspuns :) . ----------------------------------- IACOB DUMITRU 11 Dec 2006 09:58 ----------------------------------- Domnul Radu a spus: "Un aspect esential aici este faptul ca orice interactiune presupune energie potentiala. ". Să înțeleg aici că orice interacțiune presupune existența unui dezechilibru, a unei neomogenități? ----------------------------------- Calin Pop 11 Dec 2006 11:35 ----------------------------------- Cele doua abordari sunt consistente si nu le amestecam, din motivul de mai sus. :lol: Nici nu le-am amestecat :wink: Tu vorbeai de interactiuni, eu de interactiuni fundamentale E greseala mea insa ca nu am subliniat acest lucru ----------------------------------- Calin Pop 11 Dec 2006 11:39 ----------------------------------- De ce pui gravitatia deotparte? Si gravitonul este un boson vector, chiar daca nu e descoperit experimental. Cind va fi descoperit sau teoria va fi una consistenta, vom mai vorbi Pina atunci, cele doua tipuri de forte, gravitationale si electromagnetice, au descrieri in excelenta diferite ----------------------------------- IACOB DUMITRU 11 Dec 2006 11:53 ----------------------------------- Și pană la urmă, mai pe șleau așa, cum vă explicați dumneavoastră interacțiunea? ----------------------------------- Calin Pop 11 Dec 2006 12:38 ----------------------------------- Și pană la urmă, mai pe șleau așa, cum vă explicați dumneavoastră interacțiunea? Am mai spus-o o data (Forta gravitationala este descrisa prin curbarea continuumului spatiu-timp iar fortele tare, slaba si electromagnetica prin schimbul de bosoni) Desigur, aceasta nu e o explicatie, ci o descriere :wink: Sa nu va asteptati de la mine la vreo explicatie ----------------------------------- raduM 11 Dec 2006 12:47 ----------------------------------- Domnul Radu a spus: "Un aspect esential aici este faptul ca orice interactiune presupune energie potentiala. ". Să înțeleg aici că orice interacțiune presupune existența unui dezechilibru, a unei neomogenități? Mi se pare ca asteptati un raspuns afirmativ. Da, cred ca acesta este sensul. Fie si un dezechilibru latent. ----------------------------------- raduM 11 Dec 2006 12:51 ----------------------------------- Cele doua abordari sunt consistente si nu le amestecam, din motivul de mai sus. :lol: Nici nu le-am amestecat :wink: Tu vorbeai de interactiuni, eu de interactiuni fundamentale E greseala mea insa ca nu am subliniat acest lucru sunt patru interactiuni fundamentale si cred ca le stie toata lumea. Alte interactiuni, la care m-as fi referit, care ar fi? si... evident, descrierile sunt diferite de vreme ce nu avem o TOE inca. ce as fi vrut sa spun: avem pe de o parte interactiune descrisa prin notiunea de camp (macroscopic) respectiv interactiune descrisa, cuantic, microscopic, prin schimb de bosoni. Afirmatie valabila pentru toate cele 4 interactiuni fundamentale. ----------------------------------- Calin Pop 11 Dec 2006 12:57 ----------------------------------- Cele doua abordari sunt consistente si nu le amestecam, din motivul de mai sus. :lol: Nici nu le-am amestecat :wink: Tu vorbeai de interactiuni, eu de interactiuni fundamentale E greseala mea insa ca nu am subliniat acest lucru sunt patru interactiuni fundamentale si cred ca le stie toata lumea. Alte interactiuni, la care m-as fi referit, care ar fi? si... evident, descrierile sunt diferite de vreme ce nu avem o TOE inca. ce as fi vrut sa spun: avem pe de o parte interactiune descrisa prin notiunea de camp (macroscopic) respectiv interactiune descrisa, cuantic, microscopic, prin schimb de bosoni. Afirmatie valabila pentru toate cele 4 interactiuni fundamentale. exact la aceasta distinctie m-am referit si eu, macroscopic-microscopic ----------------------------------- IACOB DUMITRU 11 Dec 2006 13:03 ----------------------------------- Dacă am avea o TOE, credeți că descrierile ar putea fi asemănătoare? ----------------------------------- Calin Pop 11 Dec 2006 13:10 ----------------------------------- Dacă am avea o TOE, credeți că descrierile ar putea fi asemănătoare? desigur, asta inseamna o TOE ----------------------------------- IACOB DUMITRU 11 Dec 2006 15:12 ----------------------------------- În această situație, ce credeți că ar putea face asemănarea: Formula matematică? Alt criteriu de asemănare? ----------------------------------- Calin Pop 11 Dec 2006 15:53 ----------------------------------- dintr-o TOE ar trebui sa rezulte orice teorie fizica, sa explice orice marime fizica, orice marime fizica ar trebui sa aibe origini comune. nu neaparat formulele ar fi aceleasi, cel putin nu la orice scara ----------------------------------- raduM 11 Dec 2006 22:46 ----------------------------------- Asa e. TOE ar fi o teorie pur formala la scara cea mai generala: un set de ecuatii care sa descrie absolut totul ( :shock: )... cel putin d.p.d.v. fizic. Prin trecere la scara inferioara - o particularizare perin precizarea unei serii de conditii - incepem sa regasim clase de fenomene sau de concepte. Mai jos, am recunoaste si "asemanari" cum le spune dl. Iacob intre fenomene, nu numai intre descrieri matematice/formule/concepte. Un exemplu e teoria stringurilor care de altfel are potential de a deveni o TOE. Din teoria respectiva, iata o mostra: - particulele elementare (toate) sunt stringuri care oscileaza (cel mai general nivel). - Ele pot fi inchise sau deschise (nivelul de mai de jos nitel) ceea ce suna a distinctie deja intre clase de particule. - Spectrul modurilor normale de oscilatie corespunde spectrului de mase: e urmatorul nivel, care deja face ca, din ecuatiile de oscilatie, precizand modul de oscilatie (numarul de ondulare parca), sa poata fi deduse masele tuturor particulelor posibile. Acestea se compara cu cele cunoscute experimental si apare astfel si o verificare a teoriei. Pe linia asta teoria chiar merge. Adica: teoriile exista deja. Unificarea lor inseamna de acum inainte lucru formal. O alta abordare o aduce insa gravitatia cuantica. Pentru ea, unificarea nu e formala pentru ca umbla la conceptele fundamentale ale perceptiei noastre asupra spatiului si timpului. Bine, si teoria stringurilor a umblat la ceva fundametal: modul in care privim particula elementara. Dar, intr-un fel, asta e tot ceva formal. ----------------------------------- lucia lucia 12 Dec 2006 01:34 ----------------------------------- Eu as fi de parere ca nu poti explica ceea ce exista deja ca un fapt. ce sa explici? va rog, explicati-mi ... masa la care stau si scriu. :lol: :shock: TOE va fi mereu TOAE: Theory Of Almost Everything. :lol: (asta o stiu de la Dvs, dl. prof. de ce n-o spuneti?) :?: :? ----------------------------------- Doru Dragan 12 Dec 2006 11:04 ----------------------------------- Dl profesor s-a prins in hora copilasilor si canta in rand cu ei: "Noi cu mușchii ca oțelu' / vom culege mușețelu'" :D Lasa-l Lucia, cateodata si pe oamenii mari ii prinde flama :) ----------------------------------- IACOB DUMITRU 12 Dec 2006 13:30 ----------------------------------- Eu cred că dacă ai o demonstrație prin care arați că totul se poate reduce la dilatări și contracții ale spațiului, atunci te poți considera beneficiarul unei TOE. Domnul Profesor este un luptător și un foarte bun profesionist, sper să nu îl descurajeze răutățile. ----------------------------------- raduM 13 Dec 2006 12:58 ----------------------------------- Da' de unde... Nu-mi uit sacosa pentru musetel nici iarna... Iti multumesc, partid iubit, ca m-ai calit. :lol: ----------------------------------- Alexandru Rautu 15 Dec 2006 21:28 ----------------------------------- Tu vorbeai de interactiuni, eu de interactiuni fundamentale E greseala mea insa ca nu am subliniat acest lucru sunt patru interactiuni fundamentale si cred ca le stie toata lumea. Alte interactiuni, la care m-as fi referit, care ar fi? si... evident, descrierile sunt diferite de vreme ce nu avem o TOE inca. ce as fi vrut sa spun: avem pe de o parte interactiune descrisa prin notiunea de camp (macroscopic) respectiv interactiune descrisa, cuantic, microscopic, prin schimb de bosoni. Afirmatie valabila pentru toate cele 4 interactiuni fundamentale. Scuzatzi ... stupiditatea mea :D ... dar tot nu pricep un lucru :?: ... Care e diferenta dintre o interactiune si o interactiunea fundamentala :? ----------------------------------- raduM 15 Dec 2006 22:36 ----------------------------------- interactiunile nefundamentale trec pe furis, neobservate. De exemplu, ultima pe care am vazut-o a trecut alaltaieri pe langa mine fara sa-mi spuna macar "salut". :lol: Rautu, nu exista interactiuni "nefundamentale". :? :wink: ----------------------------------- raduM 15 Dec 2006 22:38 ----------------------------------- putem insa combina, spunand ca doua sisteme interactioneaza atat gravitational cat si electroslab... si atunci interactiunea nu mai e doar fundamentala. atat. :wink: ----------------------------------- Alexandru Rautu 15 Dec 2006 22:43 ----------------------------------- interactiunile nefundamentale trec pe furis, neobservate. De exemplu, ultima pe care am vazut-o a trecut alaltaieri pe langa mine fara sa-mi spuna macar "salut". :lol: Rautu, nu exista interactiuni "nefundamentale". :? :wink: Da n-am zis ca exista interactiuni nefundamentale :wink: .Intrebarea mea era referitoare la ceea ce a spus TopcatBV : Tu vorbeai de interactiuni, eu de interactiuni fundamentale E greseala mea insa ca nu am subliniat acest lucru si asta ma cam ametit putin ... :D ----------------------------------- Abel Cavași 15 Dec 2006 22:50 ----------------------------------- nu exista interactiuni "nefundamentale". :? :wink: Așa spune și Feynman în capitolul 12 din volumul I al celebrelor sale lecții care mi-au plăcut enorm. ----------------------------------- raduM 15 Dec 2006 23:39 ----------------------------------- corect, Abel. Alex, exact. :lol: 8) ----------------------------------- Calin Pop 16 Dec 2006 13:40 ----------------------------------- Am facut distinctia intre interactiuni si interactiuni fundamentale atit din punctul de vedere al scarii de aplicabilitate cit si din punct de vedere istoric. Nu prea poti spune despre o minge si un perete ca interactioneaza fundamental. Desigur, la baza, toate interactiunile sint fundamentale. Forta si deci si interactiunile clasice se puteau explica prin conceptul de potential, F=-grad(U), ceea ce nu se poate spune despre cele fundamentale. Fortele si interactiunile fundamentale sint complet diferite de cele clasice. Cele clasice insa rezulta din cele fundamentale. In fapt, in acest moment, nu mai exista "forte". Nu exista forta gravitationala, exista doar inertie la miscarea prin continuumul spatiu-timp, care creeaza iluzia de forta gravitationala. Nu exista forta electrodinamica, exista doar schimburi de bosoni care, la scara macroscopica, creeaza iluzia de forta electrodinamica. ----------------------------------- Alexandru Rautu 16 Dec 2006 14:35 ----------------------------------- Am facut distinctia intre interactiuni si interactiuni fundamentale atit din punctul de vedere al scarii de aplicabilitate cit si din punct de vedere istoric. Nu prea poti spune despre o minge si un perete ca interactioneaza fundamental. Desigur, la baza, toate interactiunile sint fundamentale. Forta si deci si interactiunile clasice se puteau explica prin conceptul de potential, F=-grad(U), ceea ce nu se poate spune despre cele fundamentale. Fortele si interactiunile fundamentale sint complet diferite de cele clasice. Cele clasice insa rezulta din cele fundamentale. In fapt, in acest moment, nu mai exista "forte". Nu exista forta gravitationala, exista doar inertie la miscarea prin continuumul spatiu-timp, care creeaza iluzia de forta gravitationala. Nu exista forta electrodinamica, exista doar schimburi de bosoni care, la scara macroscopica, creeaza iluzia de forta electrodinamica. Aha ... deci distictia asta de care ai vorbit tu atunci era dintre interactiunile "clasice" si interactiunile "fundamentale" ... Numai bine ... ----------------------------------- gheorghe adrian 25 Aug 2008 10:32 asupra fortelor fizice ----------------------------------- Asupra fortelor fizice . Interactiunea fizica are loc (se produce) la nivelul particulelor elementare. Toate particulele elementare genereaza in jurul lor camp electromagnetic. Unele produc camp electromagnetic pulsator (cu semiunde de o singura polaritate, fie negativa fie pozitiva). Acestea sunt particulele purtatoare de sarcina electrica. Altele produc camp electromagnetic alternativ (cu semiunde pozitive si negative). Acesta este cazul particulelor neutre electric; neutroni si fotoni. Toate particulele prezinta la periferie suprafata generatoare a campului propriu. Din interferenta campului propriu al particulelor cu campul (cu undele de camp) generat de alte particule (sisteme de particule) apare o asimetrie in sfera de presiune din jurul particulei. Pe fata unde liniile de camp (campul propriu generat de particula si campul exterior particulei) au sensuri contrare (acolo unde exista deosebirea de miscare) apare depresiune in spatiu (datorita pompajului cu viteza mult mai mare a eterului, fiindca particulele elementare sunt pompe de eter=spatiu). Diferenta de presiune intre fata unde liniile de camp au sensuri diferite (opuse) si fata unde liniile de camp au acelasi sens, este presiunea ce se exercita asupra particulei. Presiunea aceasta este data de de produsul intensitatilor campurilor care interfera la suprafata particulei. Aceasta presiune inmultita cu suprafata de interactiune a particulei da forta care determina accelerarea particulei (alunecare hidrodinamica accelerata a particulei prin eter) dea lungul unei traiectorii date de locul geometric al punctelor de presiune minima. Orice forta este data de produsul intre presiune si suprafata pe care se exercita presiunea. Totodata din insumarea campurilor care interfera (din transferul miscarii de la campul exterior la campul particulei) in structura dinamica a particulei se stabileste pe durata accelerarii ei, un regim de pompare si circulatie a eterului in jurul particulei care mentine asimetria sferei de presiune si dupa ce particula accelerata a iesit din campul accelerator, ceeace asigura translatia rectilinie si uniforma (cu viteza constanta) cu viteza capatata pe durata accelerarii ei, adica inertia particulei. In momentul franarii particulei (prin interactiune cu alta particula) aceasta presiune se transfera particulei ciocnite, particula care va suferi la randul ei accelerarea, adica va capata energie cinetica. Asadar putem spune ca esenta filozofica a fortei este deosebirea de miscare (la nivelul liniilor de camp, ca directie intensitate si sens), iar esenta fizica a fortei este presiunea, care rezulta din interferenta campurilor si este data de produsul intensitatii campurilor care interfera pe sectiunea de interactiune. Putem spune (la modul general) ca forta este calea si efectul transferarii miscarii de la un sistem la altul. In cazul particulelor legate in sisteme (in corpuri) interactiunea care nu duce la accelerarea sistemului (corpului) forta (presiunea) transmitanduse prin legaturi intregului sistem, produce deformarea sistemului (modificarea legaturilor dintre particulele sistemului). ----------------------------------- IACOB DUMITRU 25 Aug 2008 11:49 ----------------------------------- Toate particulele elementare genereaza in jurul lor camp electromagnetic. De ce nu ar fi și vice versa? De ce interferența campurilor electromagnetice nu ar genera existența unor noduri, a unor repere relativ distincte? Din interferenta campului propriu al particulelor cu campul (cu undele de camp) generat de alte particule (sisteme de particule) apare o asimetrie in sfera de presiune din jurul particulei Să înțeleg că asimetria tocmai apărută a fost precedată de simetrie? ----------------------------------- gheorghe adrian 02 Oct 2008 12:12 ----------------------------------- Desigur ca din interferenta campurilor electromagnetice cu densitate de energie foarte mare apar undele stationare cu nodurile care corespund punctelor unde campurile au sensuri opuse, si ventrele unde campurile se insumeaza atingand valori gigantice. Undele electromagnetice stationare de amplitudine gigantica sunt insasi particulele elementare. Asa dar din aceasta interferenta apar (se nasc) particulele elementare. Procesul acesta este de foarte scurta durata, pe cand particulele odata aparute au existenta infinita (cele stabile). Incazul electronului amplitudinea tensiunii este de 517 KV , curentul este cam de 20 de A si caderea de tensiune pe rezistenta unei semiunde a electronului este de cam de 27 V. In cazul neutronului amplitudinea tensiunii atinge aproape 1MV, curentul cam de 37600 A, iar caderea de tensiune pe rezistenta unei semiunde a neutronului este de 6,75 V. Aceasta inseamna ca o semiunda a electronului are puterea de 540 W iar in cazul neutronului o semiunda are puterea de circa 248 KW. Aceasta constatare ar explica energia uriasa eliberata in reactiile nucleare. Fiindca este firesc ca atunci cand se elibereaza o cantitate mare de energie intr-un interval de timp aceasta sa provina de la o sursa de foarte mare putere Este firesc ca in jurul unui punct material (cum ar fi o granula de eter ca adevarat atom al universului) care nu prezinta nici o pulsatie (nici rotatie) presiunea sa fie identica in toate directiile, adica sa existe simetria sferica a presiunii. In momentul cand apare o pulsatie in eter (in jurul unei structuri dinamice) simetria sferei de presiune se pierde (dispare). Si aparand o diferenta de presiune (intre o emisfera si emisfera opusa) apare translatia (miscarea) structurii dinamice, adica alunecarea ei prin eter dupa directia data de zona de presiune minima. ----------------------------------- gheorghe adrian 02 Oct 2008 12:25 ----------------------------------- Desigur ca din interferenta campurilor electromagnetice cu densitate de energie foarte mare apar undele stationare cu nodurile care corespund punctelor unde campurile au sensuri opuse, si ventrele unde campurile se insumeaza atingand valori gigantice. Undele electromagnetice stationare de amplitudine gigantica sunt insasi particulele elementare. Asa dar din aceasta interferenta apar (se nasc) particulele elementare. Procesul acesta este de foarte scurta durata, pe cand particulele odata aparute au existenta infinita (cele stabile). Acest proces ar fi avut loc pe durata byg-bangului cand ar fi aparut particulele elementare si s-ar fi nascut universul. In cazul electronului amplitudinea tensiunii este de 517 KV , curentul este cam de 20 de A si caderea de tensiune pe rezistenta unei semiunde a electronului este de cam de 27 V. In cazul neutronului amplitudinea tensiunii atinge aproape 1MV, curentul cam de 37600 A, iar caderea de tensiune pe rezistenta unei semiunde a neutronului este de 6,75 V. Aceasta inseamna ca o semiunda a electronului are puterea de 540 W iar in cazul neutronului o semiunda are puterea de circa 248 KW. Aceasta constatare ar explica energia uriasa eliberata in reactiile nucleare. Fiindca este firesc ca atunci cand se elibereaza o cantitate mare de energie intr-un interval de timp foarte scurt, aceasta sa provina de la o sursa de foarte mare putere Este firesc ca in jurul unui punct material (cum ar fi o granula de eter ca adevarat atom al universului) care nu prezinta nici o pulsatie (nici rotatie) presiunea sa fie identica in toate directiile, adica sa existe simetria sferica a presiunii. In momentul cand apare o pulsatie in eter (in jurul unei structuri dinamice) simetria sferei de presiune se pierde (dispare). Si aparand o diferenta de presiune (intre o emisfera si emisfera opusa) apare translatia (miscarea) structurii dinamice, adica alunecarea ei prin eter dupa directia data de zona de presiune minima. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 19 Mar 2015 07:57 ----------------------------------- Cum se explica forța? Forta se explica pe baza abaterilor, adică a detaliilor care fac diferența. Daca, prin absurd, nu exista detaliu care sa facă diferența înseamna ca nu dispunem de informație reala. Simetria perfecta și implicit imobilitatea absoluta nu sunt și nici nu pot fi detalii reale.