----------------------------------- IACOB DUMITRU 23 Noi 2006 15:29 ----------------------------------- Ella a întrebat: Și cum funcționează principiul în procesul de stocare al informației? Așa după cum bine ști, în literatura de specialitate se afirmă că posibilitatea de măsurare a proceselor este limitată. Practic, oamenii se îndârjesc să creadă că, chiar dacă noi nu putem determina cu o precizie maximă un anumit parametru fizic, realitatea este ceea ce este, sau altfel spus, reprezintă întruchiparea unor valori extrem de exacte (a unor valori absolute). Fiecare semnal pe care îl recepționăm de la mediul înconjurător îl tratăm ca pe o informație. Dorința de a spori cantitatea de informație recepționată dinspre o anumită locație, ne determină să îmbunătățim mijloacele de informare și în mod evident, așa-numita precizie în determinare. După cum puteți observa, schimbul de informații între noi (ca utilizatori) și obiectul aflat în studiu este vital. Din punctul nostru de vedere, o precizie maximă în determinare ar echivala cu o conturare extrem de precisă (plană) a obiectului aflat în studiu. Altfel spus, un set de informații egal din punct de vedere cantitativ cu numărul de locații punctuale distincte ce completează conturul amintit anterior ar fi suficient pentru a putea decide că am ajuns la o precizie maximă în determinare. Numărul nelimitat de puncte ce definește un contur planic este o informație capabilă să ne facă a înțelege că o preczie maximă în determinare este confirmată de un număr nelimitat de informații. Să presupunem că acest lucru ar fi posibil. Altfel spus, un volum limitat, precum cel ocupat de cel ce dorește obținerea preciziei maxime în determinare, ar găzdui un număr nelimitat de informații. Dar dacă acest lucru ar fi posibil, atunci nimic nu ne-ar putea împiedica să afirmăm că în orice volum limitat ar putea fi stocate un număr nelimitat de informații. În aceste condiții ar mai exista o singură problemă: Cum să diferențiem locațiile volumice dacă între ele nu poate exista nici o diferență (toate conțin un număr nelimitate de informații și deci nu poate exista nici cea mai mică informație suplimentară care să facă diferența între volumele așa-zis distincte). Mai mult decât atât, dacă nu vom avea nici o posibilitate de a distinge volumele, atunci înseamnă că nu mai avem nici o posibilitate de vorbi despre existența unui așa numit mediu înconjurător și implicit despre noianul de informații cu privire la existența acestuia. Practic ni s-ar lua dreptul la orice informație. Mergând invers pe firul acestei deduceri logice, nu ne rămane decât să concluzionăm că: Principiul incertitudinii ne garantează dreptul la informație; Orice volum închis găzduiește un număr limitat de informații; Orcie volum găzduiește cel puțin o informație; Etc… Desigur că plecând de la aceste premise se poate ajunge din aproape în aproape la noțiunile de neomogenitate absolută a spațiului, eveniment, densitate de evenimente…. Sper ca aceste minime informații să vă călăuzească totuși pașii spre înțelegerea reală a posibilității de existență a informației.