
-----------------------------------
Tavi F.
06 Dec 2006 12:34


-----------------------------------
Pina la urma intervin si eu pentru a pune o problema teoretica de care nu prea se tine cont.
Oglinda secundara la reflectoare are accelasi efect ca o diafragma (pt. reducerea luminilor parazite) la refractoare. Este foarte usor de calculat cimpul de plina lumina, permis de telescoape.
Folosind oculare cu distante focale lungi si cimpuri exagerate, pentru instrumentele pina la 200mm* diametru, vom obtine intotdeauna cimpuri puternic vignetate (in sp. la newtoniene).
*- F/D se cam limiteaza la 4,5..5, iar la diametre mari creste scara imaginii, in combinatie cu aceleasi oculare nu ar mai fi o problema prea mare.
 
Ce rost are asta? Daca nu folosim intreaga suprafata a oglinzii, spre marginea cimpului pierdem din puterea de separare a obiectivului si in special din magnitudinea stelelor observate. 

Concluzii:
- folosirea ocularelor cu distante focale scurte si cimpuri foarte mari se justifica doar in cazul lunetelor a caror diafragmare interna, permite asemenea cimpuri; (mai e si aspectul aberatiilor in afara axei, in principal a comei la newtoniene)
- producatorii de telescoape ar trebui sa specifice diametrul discului focal de plina lumina, pentru ca acesta sa poata fi comparat cu diafragma de cimp a ocularului folosit, daca acesta e la vedere (oc. fara sistem Barlow incorporat;
- grosismentul minim ar trebui limitat la valoarea celui rezolvant (Gr=0,434*D
 
Discul focal de plina lumina creste odata cu marirea raportului F/D sau prin marirea obstructiei centrale (caz in care si aberatiile oglinzilor principale se manifesta inacceptabil spre marginea cimpului)
Reducatoarele de distanta focala se justifica doar la Cass, Sct/Mak-Cass, pe aceleasi considerente.
