
-----------------------------------
theogon
12 Apr 2013 20:17


-----------------------------------
Mi-am cumpărat zilele trecute un nou ocular: ortoscopic Genuine de la Baader. Focala de 6 mm, valoare după care tânjeam demult. Cum, minunea minunilor, ieri 11 aprilie s-a înseninat, am ieşit la o mică sesiune în gădiniţa din centrul Clujului de unde mai fac observaţii.
Am scos newtonianul dob de 200, F5 şi după o jumătate de oră am început.Iarăşi minune, turbulenţă scăzută, inelele de difraţie extra şi intra focale se desenau ca nişte filigrane ce se unduiau uşor. Am mai aşteptat ca telescopul să se mai aclimatizeze. După ce s-a aclimatizat s-a dus si turbulenţa mică. Dacă la începutul sesiunii ora 20,30 TL am apreciat-o între 7-8 (!), după un ceas a redevenit în nota obişnuită aproximativ 5 
Am testat trei oculare din panoplia mea : Super Plosl SW 7,5 mm, câmp aparent 52*, Axiom 7 mm, câmp aparent 82*  şi ortoscopicul Genuine de la Baader 6 mm, câmp aparent 40*
Ţinte au fost Jupiter şi stelele duble.
Pentru SW de 7,5 mm, imaginea lui Jupiter la 133 X, în condiţiile medii de observare nu pot spune că au rupt gura târgului, se distingeau banda ecuatorială nord şi sud şi se distingea o bandă temperată nordică. Planeta părea scăldată în lumină, iar sateliţii emiteau spikuri luminoase scurte , dar nu foarte agreabile. Câmpul de 50* plăcut, dar comun. 
Pentru Axiom, primul lucru care te loveşte este câmpul generos, enorm chiar. Luminile parazite sunt mai bine stăpânite şi chiar dacă mărirea este puţin mai mare (143X) imaginea este puţin mai bună, şi comfortul privirii este mai bun, deoarece şi contrastul este mai bun.Planeta se desenează mai bineşi reflexiile interne sunt mult mai bine stăpânite.
Pentru ortoscopicul Genuine de la Baader, chiar dacă avem un câmp mai mic, care cuprindea la 167 X doar planeta şi sateliţii dispuşi la est şi vest, contrastul şi detaliile erau mai bune, chiar la grosismentul acesta mai mare cu 25% decât în primul caz. Benzile ecuatoriale erau mai clar  desenate, iar banda temperată se distingea mai pregnant decât în cazul celorlalte oculare.
Am lăsat Jupiter să coboare, trecând la duble , Castor, Algieba, theta Aur şi iota Leonis.
Toate ocularele au splitat primele trei stele în condiţii onorabile, dar nu egale. În schimb doar Ortoscopicul a reuşit să separe iota Leonis la 167 X, Am văzut clar separată componenta de discul stelei centrale la PA= 110*. Axiomul nu a reuşit la 143X să separe componentele, poate din cauza măririi insuficiente, iar SW împrăştia razele în jurul principalei înecând cu o puzderie de raze câmpul aflat în imediata vecinătate a stelei şi nu se punea problema la această mărire de o separate.
Pentru acest gen de observaţii, câştigător clar este ocularul ortoscopic, fapt aş zice previzibil, dar confirmările sunt, zic eu, bine venite.
Desigur că pentru câmpuri de stele Axiomul este în avantaj în comparaţie cu aceste două oculre şi poate voi face altă dată astfel de teste şi pentru nebuloase şi roiuri.
Chiar dacă există diferenţe între aceste oculare, iar unele dintre ele sunt complementare, un ortoscopic bun (sau mai multe) sunt binevenite la casa omului.
Desigur că cele scrise sunt doar impresii şi chiar dacă, prin natura profesiei, m-am uitat toată viaţa prin lunete, aceste observaţii trebuiesc considerate ceea ce au fost declarate.