----------------------------------- Regele IONESCU 06 Aug 2013 19:43 ----------------------------------- Salut! Postez aici, ca să nu mai deschid un topic(nici nu știu unde să-l deschid). Am citit toată discuția, toate replicile de până aici, și mi-a luat ceva timp! (Puțin offtopic: mă deranjează că au fost șterse replicile celor care nu mai sunt membrii forumului. Ori ștergeți cu totul, să nu se mai vadă nici urmă, ori lăsați, ca să înțelegem ceva.) Problema mea: Vreau să îmi construiesc un telescop pe care să îl folosesc predominant la astrofotografie, la început planetară, dar să pot să văd și ceva deep. Observația directă mă intersează mai puțin. Nu am nici un fel de experiență practică, afară de cea teoretică(adică am citit cam tot ce se putea citi) în construirea instrumentelor optice, nu am șlefuit niciodată o oglindă. Prima ispită este să încep cu o oglindă cât mai mare posibil(dacă tot o fac, să o fac mare, pentru că nu știu dacă voi mai face alt instrument). Am găsit sticlă flat de 20mm, la un magazin. Vânzătorul a zis că nu poate să mi-o taie rotundă, dar poate să îmi taie pătrate de orice dimensiune. Îmi vine să îi cer să îmi taie două pătrate de 35x35 cm. Acum, voi ce îmi recomandați, cât de mare să fie prima(și probabil ultima) oglindă? De vreo câteva zile mă chinuie această dilemă: aș începe cu o oglindă mică, să îmi fac mâna pe ea, dar nu aș vrea să fie prea mică, vreau totuși să fac astrofotografie cu ea, să fotografiez planete și ce s-o mai putea. Dacă încep cu o oglindă mică, sigur o să vreau să mai fac și una mare. Dar dacă încep direct cu aia mare, nu muncesc mai puțin, nu economisesc bani și timp? Vă rog în principal să îmi spuneți cu ce să încep, cât de mare să fie prima oglindă? Să mă mulțumesc cu un newtonian sau să încerc un Schmidt-Cassegrain? Mulțumesc! Cristian.