-----------------------------------

Mircea Pteancu

11 Dec 2013 23:45



-----------------------------------

Ei bine,inca din 15 Noiembrie lentila mea Galilei de la zoth a fost montata in montura sa definitiva.
Ba timpul probabil,ba timpul lipsa m-au impiedicat sa-l testez extensiv.
Aseara am observat cu ocularul Galilei 9mm urmatoarele obiecte:Luna,Venus,Epsilon1-2 Lyrae,Beta Cyg,
Pi Aquilae , 65 Piscii,Polaris si Jupiter.
Telescoapele folosite au fost dobsonianul de 125mm si luneta 60x700mm.
Seeingul a fost foarte prost,atmosfera foarte agitata,inele de difractie aproape inexistente- doar o vanzoleala de luminite se observa in jurul stelelor.
Cu toate acestea ocularul Galilei a rezolvat toate stelele duble de mai sus,abia astept o seara cu seeing bun.
De ce?Deoarece contrastul este uimitor de bun in acest ocular.
Deja pot sa spun linistit ca va fi ocularul meu preferat pentru observatii selenare,imi arata detalii de relief cu o claritate deosebita,acolo unde altminteri s-ar zari doar niste detalii terne in zonele puternic iluminate din amiaza selenara.Iar detaliile de relief din zona terminatorului au o plasticitate care ma face sa regret lipsa mea de talent la desen.

O alta dovada a contrastului deosebit al acestui ocular este aceea ca in luneta 60x700mm,aseara,doar doua oculare mi-au aratat companionul lui Polaris: SS12,8mm si Galilei 9mm,ambele provenind de la  zoth.
Iar intre aceste doua oculare,companionul lui Polaris s-a vazut cel mai bine in SS 12,8mm.

In privinta campului vizual nu ma mai pot pronunta.De vreo cativa ani fac observatii frecvente cu oculare extreme ,m-am obisnuit si m-am adaptat la caracteristicile lor,de aceea nu cred ca opinia mea in aceasta privinta are relevanta.
Ca sa intelegeti despre ce vorbesc: aseara ,in timp ce foloseam ocularul Galilei aveam impresia ca privesc printr-un ocular normal,nu simteam de loc celebrul ''efect tunel''.
Mi-am dat seama insa ca am de a face cu o adaptare deja incorporata in reflexele invatate ale organismului,atunci cand am incercat sa observ urmatorul obiect si pe care l-am prins cu greutate in campul ocularului.Ar fi deci necesar un pointer,un cautator mult mai puternic si centrat pe masura.
Dar nu si la Luna!

Ceva ce inca imi da de furca la utilizarea ocularelor Galilei este orientarea pe cer.Toate reflexele de orientare a telescopului , dezvoltate in sute de ore la ocularul pozitiv al unui dobsonian sau telescop azimutal,sunt anulate  si contrazise la utilizarea ocularului Galilei.La acesta,de cele mai multe ori,vei trage sau impinge tubul optic in directie gresita.

O alta constatare este aceea ca mie mi s-a parut ca imaginea din reflector este consecvent mai clara decat cea din luneta folosind acelasi ocular Galilei 9mm.

Experimentele mele vor continua.Felicitari lui zoth pentru crearea (si a) acestui  excelent ocular.

Mircea