-----------------------------------

sanziana72

09 Feb 2006 16:45



-----------------------------------

Cum vedeti Infinitul?


Infinitul e unul singur sau de fapt nici unul. Din punct de vedere matematic, pentru mine se apropie mai mult de zero decat decat de 1, adica e in afara posibilitatilor de masurare.

Intamplator traim intr-un univers xyz, dar am putea foarte bine sa traim intr-un univers xyzwvu sau xyzkj. Si totusi, toate aceste axe tind catre acelasi infinit care exista dincolo de ele.

Cand eram mica, stiu ca adultilor li se parea greu de explicat notiunea de infinit copiilor pentru ca nu era ceva concret, ca un mar sau o para. La adolescenta am incercat sa imi definesc infinitul si cum nu reuseam, am luat-o in sens invers. In loc sa imi inchipui infinitul, am incercat sa imi inchipui ca el nu exista, ca e doar o vorba in vant. Si dintr-o data am realizat cat de limitata ar fi lumea fara infinit, cat de lipsita de speranta. Sufeream de nostalgia infinitului.
Sa ii iei unui copil infinitul e ca si cum i-ai taia aripile.

Infinitul e necunoscutul, divinitatea, universul, magia, stiinta. E acel ceva care ne atrage ca un magnet catre evolutie. E dimensiunea dincolo de toate dimensiunile. Nu stiu sa ii traduc definitia in cuvinte tridimensionale, dar sunt sigura ca daca ne-am intalni acolo, am stii imediat despre ce e vorba.