
-----------------------------------
Abel Cavași
02 Feb 2007 00:33

Fizica și Inteligența Artificială
-----------------------------------
Performanțele calculatoarelor actuale și precizia limbajului Fizicii deschide drumul către cercetarea teoretică utilizând [url=http://ro.wikipedia.org/wiki/Inteligen%C5%A3%C4%83_artificial%C4%83]Inteligența Artificială. 
În acest context ar fi interesante următoarele probleme:
-1). Ce este cercetarea teoretică? Ce rezultate furnizează ea? Există posibilitatea de a formaliza limbajul Fizicii în așa fel încât acesta să poată fi prelucrat cu ajutorul calculatorului? Care ar fi esența acestui limbaj, noțiunile sale, expresia utilizată de acesta pentru a formula propoziții? În principiu este posibilă cercetarea teoretică automată? Putem realiza programe de calculator care să ne furnizeze rezultate asemănătoare cu cele care rezultă din cercetarea teoretică făcută de omul însuși?
-2). În ce măsură capacitățile hard și soft ale calculatoarelor pot ajuta cercetarea în Fizică? Este suficientă performanța lor actuală pentru automatizarea unui fenomen atât de complex precum este cercetarea teoretică?

În legătură cu prima categorie de probleme, am constatat că orice cunoștință poate fi reprezentată cel mai simplu sub forma disjunctivă &#8222;dacă P, atunci Q&#8221;, unde P este o conjuncție de propoziții simple, iar Q este o propoziție simplă. La rândul lor, propozițiile simple ar putea fi de forma &#8222;este(x,y)&#8221; sau &#8222;are(x,y)&#8221; sau &#8222;aparține(x,y)&#8221;, etc. Rezultatele cercetării s-ar putea obține cu un generator de numere aleatoare (cu ajutorul căruia să se emită ipoteze de forma disjunctivă) asistat de un demonstrator de teoreme care să filtreze ipotezele emise și să le furnizeze numai pe cele care respectă condițiile impuse. Procesul de calcul poate fi limitat printr-o funcție de utilitate, al cărei maxim să condiționeze oprirea calculului.

Se pare că posibilitățile soft actuale (Prolog, Lisp, dar mai ales, Mupad) permit abordarea automată a cercetării teoretice, limitele fiind impuse numai de capacitățile hard. Dar ultimul handicap ar putea fi și el surmontat prin înlocuirea lui cu timpul de așteptare existent din abundență când vine vorba de cercetarea teoretică (nu și de cea practică, unde se folosește timpul util).

V-ar plăcea să detaliem aici aceste aspecte? Credeți că am putea construi aici ceva care să ne permită folosirea calculatorului pentru revoluționarea Fizicii?
