
-----------------------------------
Erwin
01 Noi 2014 01:58


-----------------------------------
Nu am citit încă articolul, dar privind desenul lui Roger Penrose ce-a fost adus în discu&#539;ie, ale cărui căr&#539;i le-am citit demult &#537;i care a fost postat pe un topic FB dedicat fizicii teoretice (ceva foarte interesant despre stringuri &#537;i geometrie), inspirat de acest desen am adăugat următorul comentariu:

The physical laws are the scores of a symphony, the real world is the orchestra who is playing and the mind is the listener - yourself. If you listen carefully you can write down some part of the symphony, at least the main theme or a few notes. But the symphony is eternal, complex and ever-changing. And there is a lot of noise...

în traducere: "Legile fizicii sunt ca partitura unei simfonii, lumea reală este orchestra care cântă iar mintea este ascultătorul - adică tu însu&#539;i. Dacă ascul&#539;i cu aten&#539;ie, po&#539;i nota o parte din simfonie, cel pu&#539;in tema centrală sau câteva note. Dar simfonia este eternă, complexă &#537;i în continuă schimbare. &#536;i mai este mult zgomot..." 

Este un rezumat metaforic al ideii mele despre Univers. 

Forever Man, aminte&#537;te-&#539;i cuvintele lui Eugen Ionesco: "Nu răspunsul este cel care ne luminează, ci întrebarea."
