-----------------------------------

dragos.n

28 Dec 2014 03:39


Truss vs Tub intreg

-----------------------------------

In ultima perioada, respectiv cam jumatate de an, diversi membri m-au intrebat despre constructia unui corp truss in locul unuia tub intreg. Intamplarea a facut ca de vreun an si jumatate, eu sa fac mai multe proiecte pentru oglinzile celor doua Newtonuri, unul de 200, altul de 300mm, care zac de ceva timp prin dulap la mine, asteptand noi corpuri. Nu ca cele vechi nu ar mai fi, dar am dorit foarte tare sa fac ceva mai usor, si mai transportabil. Ei bine aici incepe problema.

Daca in mod evident, un truss desfacut ocupa in mod clar mai putin loc decat un tub intreg, nu acelasi lucru se poate spune despre greutate. Din calculele mele, lucrurile sunt destul de complicate. Si aici trebuie despartite telescoapele adaptabile la acest sistem in doua categorii mari. Cele  pentru observatii vizuale, si cele pentru astrofoto.

De aceea, pentru ca lucrurile sa poata fi mai clare, am sa discut despre fiecare avantaj si dezavantaj separat. Evident, orice alta opinie, este bine primita, dar as vrea sa fi bazata pe argumente.

1. Greutate: Aici, atat din calculele mele, cat si din ce am vazut pe afara, lucrurile par a fi clare. Un tub pentru o oglinda sub 300mm va fi, in mod surprinzator, mai usor decat un truss, indiferent ca vorbim de unul vizual sau foto. Iar daca luam in calcul doar telescoapele dedicate foto, atunci avantajul greutatii este, cel putin la prima vedere, clar in favoarea tuburilor intregi, chiar la diametre mari. Astfel, un Newton foto de 400mm de la OO.UK cantareste 33kg. 

http://www.orionoptics.co.uk/AG/agrange.html

In timp ce un Newton foto la acelasi diametru si focala cam aceeasi, daca nu chiar mai scurta, e mai greu, cel putin 47kg ( si asta cu tot cu oglinda fagure)

http://www.alluna-optics.com/Newtonian-Astrograph.html

Cum se poate explica acest lucru, in conditiile in care ambele firme folosesc fibra de carbon, si materiale foarte bune. Simplu. Un truss foto necesita o rigidizare foarte buna a tuturor racordurilor dintre cele doua celule, si in plus, o foarte buna rigidizare a postamentului pentru focuser, si pentru sina de prindere. Si am sa insist un pic asupra acestor aspecte.

Din pacate, din ce am vazut, firmele care fac trussuri, in majoritate americane, si in majoritate, doar pentru uz vizual, trateaza capitolul rigidizarilor racordurilor cu destula superficialitate. Chiar si atunci cand cer multe mii de dolari pe un corp. Am vazut astfel, reclamatii pentru ca ''trussul'' flamba. Sau, mai des, vibra, in bataia vantului. Aici vreau sa spun ca si tuburile inchise vibreaza in vant, iar solutiile sunt destul de complicate, si scumpe. mai ales pentru tuburi, care se comporta ca un tub de orga.

In concluzie, o celula secundara pentru un truss trebuie sa fie foarte solida, nu cum o fac majoritatea constructorilor, si foarte bine legata prin tevi cu racorduri solide. Din pacate, cam rar asa ceva, cel putin pe piata. Nu e de mirare ca unii se intreaba de ce au flexuri in trussuri.

2. Greutate. Din tot ce am scris pana acum, si din exemplele date, dar si din altele, rezulta urmatorul lucru. Greutatea este mai mica doar pentru trussuri vizuale, mai mari de 300mm. Pentru cel foto, avantajul greutatii apare, probabil pe la 500mm, sau peste.

3. Rigiditate. Aici, in pofida asteptarilor, lucrurile se intorc pe dos, in defavoarea tuburilor. De ce. Simplu. Un tub e facut dintr-un material, care e deformabil, mai devreme sau mai tarziu. Si e mai usor sa proiectezi din prima, o celula secundara care sa poata tine bine un intreg lant foto, decat un tub. Iata ce fac cei de la OO.UK pentru asta.

http://www.orionoptics.co.uk/AG/ag12.html

Pur si simplu, pun focuserul pe un set de inele dedicate. Si au dreptate sa faca asa. Eu am vazut cu ochii mei tuburi de Newtonuri SW deformate in urma unor lovituri usoare. Si am acasa un tub metalic de 300+mm deformat in zona focuserului, desi e din aluminiu gros de 1,5mm. 

Asa incat, daca englezii nu au incredere in sandwich-ul lor din fibra de carbon, si monteaza focuserul pe inele de sustinere, eu ce sa mai spun ca sa va conving.

Evident, unii pot crede ca un ocular, pus pe un simplu focuser nu va da aceeasi deformatie ca in cazul unui intreg tren foto. Da, dar eu nu m-as baza pe asta. Pentru ca deformarile se acumuleaza in timp, pe nesimtite.

4. Pret. Aici, lucrurile sunt simple. Un truss e mai scump decat un tub. Chiar si la diametre mici, de genul 200mm, cantitatea de munca necesara, face ca tubul sa fie mult mai ieftin decat truss-ul. Chiar si facut in casa, e mai scump.

5. Probleme aditionale.

Un truss este mult mai greu de aliniat. Si nu am folosit la intamplare cuvantul aliniat in loc de colimat, pentru ca, intai, trebuiesc aliniate cele doua celule, primara si secundara. Daca axele lor nu sunt perfect (sau aproape perfect) aliniate, colimarea se poate transforma intr-un cosmar.

6. Un truss desfasurat va fi mai gros decat un tub, si va avea centrul de greutate mai departe de montura. Deci, teoretic, un truss are nevoie de o montura mai puternica. Evident, asta e in  contradictie cu ce pare a fi, dar o verificare a cifrelor va da acest rezultat.


Acestea sunt observatiile mele ca urmare a un an si jumatate de calcule. Evident, oricine poate sa vina cu intrebari, sau opinii, chiar contrare. (daca sunt exprimate civilizat).


In final, as face o mica observatie. Foarte importante la un truss sunt racordurile dintre elemente. Si nu doar dintre elementele amovibile, cum sunt tuburile, ci si dintre toate elementele constructiei. Asta face ca un truss bine construit pentru foto, cum e cel de mai sus, de la Alluna, sa fie atat de greu.


Pe de alta parte, asta nu inseamna ca o gandire innovatoare nu poate aduce ceva nou, si bun. Din contra. Cred ca este loc destul pentru cei cu creierul deschis.