
-----------------------------------
saiph
21 Mai 2015 13:28


-----------------------------------
Modelul de binoview la care faci referire in titlul postarii nu-mi este cunoscut, insa de curend am re-descoperit farmecul observatiilor binoculare telescopice.
Iti pot confirma ca trecerea de la mono la stereo face toti banii, dar acum depinde si despre cati bani vorbim.. :D
In cazul meu a fost mai simplu, din punctual a$ta de vedere: am convertit niste capete de microscop (casate - nu m-am apucat sa vandalizez laboratoarele..) la 1.25", le-am adaptat niste oculare de la binocluri clasice dezafectate, si cel putin la Luna, Soare si planete - deja e alta viata. 

Stii, cand te uiti doar cu un ochi, de obicei pe celalalt "canal" inchis ai informatie lipsa, ceea ce, prin compensare, se traduce in negru + "zgomot", fapt ce atenueaza din intregul potential al imaginii primite de la instrument. Pe cand, in cazul utilizarii simultane a ambelor canale (ochi), recompunerea informatiei vizuale se produce intr-o maniera similara celei de la foto - imbunatatirea SNR prin stivuire de cadre light (@ ~30 fps, in cazul nostru). Dintr-o data campul vizual capata alta profunzime, alta dimensiune, e mai luminos si mai clar. Nu am masurat care este castigul cantitativ de magnitudine aparenta sau de rezolutie unghiulara, dar pot spune ca am redevenit fan Luna de cand cu noile (vechi) binoviewere :) Parca ma uit la un glob mare ce pluteste in fata mea.

Ce conteaza, intr-adevar, in cazul acestor jucarii, este diametrul ferestrei prismelor si calitatea sticlei + prelucrarea fetelor prismelor (inclinare relativa si planeitate + acoperiri anti-reflex); desigur, un beam-splitter bine executat este critic. Colimarea este relativ usoara, deci nu trebuie sa-ti bati foarte tare capul cu acest capitol.

La urma urmei, cine si-ar putea refuza acest mic "guilty pleasure" de a vedea un Jupiter, un Saturn sau alte planete, ca prin binoclu, doar ca la 250-300x marire...? :D

Deci, e un fel de Holy Grail al observatiilor binoculare, s-ar putea spune. Doar ca vine la pachet cu cateva mici dezavantaje: ca urmare a drumului optic destul de mare prin prisme (la jucariile mele e cam de 135mm), trebuie cumva preluat constructiv din lungimea tubului telescopului, daca nu ai suficient in-focus (deci nu in afara, ca la back-focus, ci spre interiorul OTA-ului). Asta inseamna ca fara o cursa generoasa si/sau un tub mai scurt, telescopul nu-ti va putea aduce in focar imaginile DSO pe care le astepti. Dar nu este neaparat o regula. Catadioptricele nu au asemenea probleme, nici unele refractoare cu tubul construit deja din fabrica mai scurt (bine, combinatia diagonala + binoviewer e exclusa din start, fara macar o celula de Barlow interpusa in nasul binoviewerului - iesi de tot din focar). Newtonienele, nativ, de regula nu se-nteleg prea bine cu bino-urile - eventual cu mici ajustari constructive. 

Cam asta din ce am experimentat eu pana acum; am mai avut unul, in urma cu cativa ani, un model SkyWatcher, si pot spune ca diferenta nu este foarte mare fata de ce vad acum prin jucariile de care ziceam. Dar daca esti in cautarea unei lucraturi mai rasarite, poate vrei sa arunci o privire prin cele facute de WO, Denk, Siebert, sau, de ce nu, Lacerta, ca tot sunt pe val :)

L.E.: Ma gandesc ca ar fi utila o mica completare, referitoare la ocularele ce dau cele mai bune rezultate. Multi se gandesc, in special cei care doresc sa utilizeze binoview-urile la DSO, sa puna o pereche sanatoasa de 32mm cu 82 grade. Pare o idee minunata, nu? Ei bine, nu intotdeauna "mai mare" inseamna si "mai bun". In cazul binoviewurilor, ocularele cu focala mai lunga (de, sa zicem, 20mm) si camp mai generos (sa zicem, peste 60-70 grade), dispuse la o distanta medie de 25-30mm de prima suprafata e prismei/ferestrei optice ce urmeaza in trenul optic inspre obiectivul instrumentului, pot da niste imagini, ce-i drept, mai luminoase (un pic) dar in care vedem si ce nu ar trebui - marginile fizice ale prismelor. La jucariile mele am avut un pic de noroc, putand sa ma duc cu celulele ocularelor f.f. aproape de prisme, ceea ce mi-a permis utilizarea unor campuri de 66 si 68 grade (la niste oculare de 13.6, respective 15mm). Deci, putina atentie si niste calcule inainte poate n-ar strica.


Spor si cer senin!
