-----------------------------------

starbuck

05 Iun 2015 22:36



-----------------------------------

Am vazut recent un documentar pe canalul Discovery Science in care unii savanti inca intorceau problema asta pe toate partile iar dubiile lor erau bazate pe urmatoarele argumente:
- lipsa certitudinii generarii unui singur foton;
- la repetarea experimentului modelul de difractie era diferit ca rezultat in urmarea traseului multidirectional impus de aceeasi configuratie de fante.

Concluzia lor cea mai plauzibila a fost ca fotonul in deplasarea lui genereaza miscarea unui intreg front de unda (de ex. miscarea unui bat printr-un lichid) iar ceea ce urmeaza traseul fantelor ar fi de fapt rezultatul deplasarii acelui front de unda prin fante. Acum la explicarea a ce anume din acel front de unda produce efectul de particula multiplicata a urmat aceeasi tacere penibila :).

Lasand la o parte efervescenta experimentului descris atat de mine cat si anterior de voi ganditi-va putin ca modele asemanatoare de comportament exista in natura chiar daca nu au loc la nivel subatomic dar in schimb include elemente la acest nivel. Luati ca exemplu diviziunea celulara la organismele vii. Desi comparativ cu fotonul acest proces are o desfasurare mult mai lunga in timp si are loc la nivel molecular, procesul are acelasi efect. Daca in cazul fotonului putem considera ipotetic niste echivalenti subatomici ai acizilor nucleici atunci totul are o explicatie, bineinteles viteza procesului fiind amplificata corespunzator la nivel subatomic si cu efectele de rigoare, oricare ar fi acelea si oricat am pretinde noi ca am avea habar macar ipotetic cum functioneaza. Problema consta in dificultatea masurarii acelor efecte in timp real (vezi CERN-LHC, etc) ca de altfel toata fizica cuantica menita a explica sau a controla aceste fenomene.