----------------------------------- starbuck 24 Oct 2015 21:42 ----------------------------------- Intr-o prima varianta repornirea motorului planetar presupune detonarea in mantaua lui Marte a unor incarcaturi nucleare. Din cate stiu eu Marte nu mai are miez lichid cum are in plus Pamantul ci numai scoarta, manta si miez solid. Prima problema: cum se poate ajunge in manta ? Trebuie invinse frictiunile unei scoarte de 50 km (valoare medie), presiuni si temperaturi imense ! In fine, presupunand rezolvata prima problema, a doua problema este ca in cazul reusitei acestor detonari este foarte dificila evaluarea impulsului necesar punerii in miscare a curentilor de convectie necesari refacerii magnetosferei. Ar trebui cunoscute in detaliu dinamica, compozitia si concentratia mantalei in vederea acestei evaluari. Incercarile cu detonari repetate vor fi foarte costisitoare. In afara de urmele de cutremure mentionate anterior nu mai exista vulcani sau alte zone geologice active care sa ofere astfel de indicii, nici macar placi tectonice active care sa ofere indicii despre aceasta dinamica. Compozitia scoartei martiene ofera informatii asupra compozitiei mantalei dar prea putine informatii despre dinamica acesteia. A treia problema este prevenirea factorilor care au condus la oprirea magnetosferei martiene astfel incat sa nu se intample din nou sau oricum nu prea curand din punct de vedere geologic. Relatiile dintre gravitatie, presiunea atmosferica si mai ales raportul dintre temperatura produsa si cea disipata in spatiul cosmic trebuie stabilite pe baze foarte riguroase. Varianta a doua cu privire la prabusirea controlata a unui asteroid abordabil cu tehnologia existenta sau abordabila in viitorul apropiat depinde in opinia mea de compromisul dintre posibilitatile de tractare si/sau deviere (masa asteroidului fiind principalul factor in discutie) si impactul pe care il poate avea asupra lui Marte. Randamentul acestei metode depinde exclusiv de posibilitatile si evolutia tehnologica. Bombardari multiple cu asteroizi de dimensiuni convenabile si fezabile din acest punct de vedere ar putea fi o solutie la aceasta problema. La fel de bine asteroizi de mici dimensiuni pot fi acumulati langa Marte la altitudine orbitala si ulterior sa fie lansati succesiv catre unul din polii lui Marte. Conditia in acest caz este ca acei asteroizi sa acumuleze suficienta energie cinetica pana la impact in vederea unui efect semnificativ asupra detonarii scoartei martiene in scopul vizat. Oricum imi mentin parerea in ambele variante privind colonizarea ca etapa initiala pentru ca nu pot vedea nici una din variante ca fiind realizabila fara acest fapt foarte necesar avand in vedere distanta Pamant-Marte si costurile controlului operational de pe Pamant (oricum mi se pare elementar sa nu se construiasca habitate chiar in zonele de impact de la polii martieni in cazul variantei a doua).