----------------------------------- starbuck 25 Noi 2015 03:28 ----------------------------------- Paradoxurile generate de o teorie nu sunt altceva decat contraexemplele de aplicabilitate practica ale acelei teorii. Concluzia este ca acea teorie este aplicabila practic numai in cazuri particulare sau nu este deloc aplicabila. In varianta clasica de accelerare pana la o viteza foarte mare exista probleme de eficienta legate de timpul necesar atingerii acelei viteze, respectiv de timpul necesar franarii pana la atingerea in conditii sigure a destinatiei. Indiferent de valoarea vitezei considerate sau a energiei necesare acesti timpi vor determina in final eficienta acelor propulsii. Calatoria in timp asa cum o putem aplica noi eficient in timp util pentru o explorare spatiala (dar din pacate nu si din punct de vedere energetic, cel putin nu inca) este posibila numai prin contractarea continuumului spatio-temporal din fata mijlocului de deplasare, respectiv prin dilatarea in spatele acestuia considerand sensul de deplasare. Dezavantaj: energia necesara este imensa fiind proportionala cu volumul si in final cu masa spatio-timpului implicat in deplasare. Pe langa calculele relativiste nivelul de comparatie cel mai accesibil in acest caz ar fi energia consumata de o planeta sau o stea in cadrul aceluiasi fenomen. Diferenta temporala dintre maximul si minimul deformarii continuumului spatio-temporal, respectiv raza acestei deformari vor determina viteza la care va trebui sa ne raportam dimensionarea consumului energetic. Aceleasi considerente energetice plaseaza "gaurile de vierme" artificiale ca fiind ineficiente din cauza energiei incomparabil mai mari necesare spatio-timpului total cuprins intre sursa si destinatia deplasarii fara sa mai mentionez energia suplimentara pentru mentinerea stabilitatii acelei gauri.