----------------------------------- lentilozaur 02 Feb 2016 09:42 ----------------------------------- Bănuiesc că ai și tu un astfel de reper vizual de referință? Pe terestru am foarte multe tinte pentru testarea instrumentelor, inclusiv un cos vertical de mai mult de 100m inaltime de la CET pe care testez ortoscopicitatea ocularelor dar favoritele raman inscriptiile aflate la anumite distante care iti dau o masura foarte buna si lipsita de subiectivism privind rezolutia imaginii. Cu inscriptii am inteles de ce ortoscopicele japoneze sunt niste oculare bune ;) La aceeasi focala, acolo unde textul era aproape ilizibil intr-un plossl, in ortoscopic literele se conturau incredibil de bine (ma refer aici la inscriptii aflate la limita de vizibilitate, inscrisuri de pe panouri sau aparate de aer conditionat etc unde nu cunosti informatia si tocmai aflarea ei da masura performantei instrumentului). Dincolo de terestru unde lucrurile sunt simple, vederea binoculara la observatiile astronomice aduce un factor de satisfactie incredibil. Parca iti graveaza in creier imaginile respective si te face sa stai cel putin de doua ori mai mult privind anumite obiecte (am remarcat cat sta un incepator privind o tinta cu un singur ochi si cat sta langa instrument privind cu ambii). Nu mai conteaza nivelul de detalii oferit de imagine care este evident inferior celui oferit de un instrument mai mare ci faptul ca privesti relaxat, intr-o maniera fireasca si asta compenseaza pe undeva apertura redusa in sensul perceptiei psihologice. Se pare ca la vederea binoculara in creier se intampla niste procese care nu pot fi explicate printr-un simplu calcul de genul "un binoclu de 100mm strange tot atata lumina cat un refractor/reflector de xyz mm". Cei 100mm pe fiecare ochi sunt procesati diferit si fiecare tub aduce cate ceva la construirea imaginii de ansamblu. Este ca si cum ai suprapune mai multe capturi foto pentru a imbunatati imaginea finala.