----------------------------------- catalin dumitru 31 Mai 2016 00:22 ----------------------------------- Interesant de facut un mic experiment pentru cine are in posesie un acromat de focala lunga ce include in discul de difractie combinatia C-F. Puteti verifica pe orice tinta, oricat de luminoasa cat de mult va deranjeaza la observatii linia g (violet) si o sa fiti surprinsi de rezultate! Da ,am făcut asta de câte ori am avut ocazia . Concluzia e că linia g e anemică tare pentru un ochi normal . Chiar dacă e focusata destul de mult in față , i se cam pierde amprenta in fundal . La acromatele lungi , spre marginea lentilei , nici roșul nu e prea tare sub corectat și nici albastrul nu e prea mult supra corectat . Așa că se ascund amandoua liniile C și F in 'dosul bulinei ' . La acromatele scurte si mai ales largi , sfericitatea liniilor C și F se accentuează consistent spre marginea lentilei , mai ales după "punctul" în care cele două se intersectează . Roșul o ia brusc la stânga , adică începe să se focalizeze tot mai aproape de obiectiv pe măsură ce crește diametrul , iar albastrul se comportă invers . Combinația de jdemii de puncte focale diferite ale rosului și albastrului , aflate in spatele liniei 'e' , ne dă enervantul blurr violet (și pe care de fapt ar trebui sa-l numim purpuriu) . Tratamentul impotriva mizeriei violete se face prin vignetarea obiectivului până in zona in care pe grafic cele două lungimi de undă buclucase o iau zdravăn pe aratura , de regulă la acromatele largi si scurte undeva imediat deasupra locului de intersecție dintre cele două linii . Mai rămâne confruntarea cu spectrul rezidual longitudinal , aici cred că depinde mult de toleranța fiecarui observator . Nu am înțeles niciodată de ce capacele de la acromatele SW lungi au doar acea gaură de juma de apertura cand de fapt ar fi fost mai util un gauroi cam la 75 % . Poate in felul ăsta nu s-ar mai fi vândut prea bine acromatele de 70 și 80 mm , cine știe ...