----------------------------------- IACOB DUMITRU 16 Ian 2017 11:22 ----------------------------------- Ne raportam la un spatiu asa-zis euclidian si nu este nimic eronat pana la un anumit punct. Acceptam ca spatiul se pliaza, se curbeaza in paralel cu instalarea unei traume la nivel intelectual. Cum sa intelegi faptul ca spatiul este finit? De ce nu exista spatiu dincolo de asa-zisa frontiera a sa? De regula ne gandim ca acest bizar mod de a fi are loc doar foarte departe de noi. Spatiul curb nu este instalat intr-un spatiu euclidian, intr-un spatiu fara de limite. Creierul nostru este indus in eroare acceptand o solutie practica a spatiul “gol golut”. Solutia practica este solutia confirmata, confirmata de fapte, de evenimente. Nu poti sa spui eveniment fara a te gandi la timp si in mod deosebit la scurgerea neuniforma a timpului. Practic: 1. cand spui spatiu spui diversitate, spui multime de locatii diferentiate de la sine intre ele desigur. 2. orice abatere de la o presupusa scurgere liniara a timpului este eveniment si implicit locatie, locatie care nu coincide cu nici o alta locatie din Univers. 3. orice modificare a vitezei de scurgere a timpului este eveniment si deci locatie. 4. toate evenimentele sunt marcaje definite de modificari ale vitezei de scurgere a timpului. 5. viteza de scurgere a timpului este diferita pentru o locatie a spatiului de la un moment la altul. 6. spatiul, Universul, ceea ce vedem este chiar timp aflat in diferite ipostaze ale sale. 7. ceea ce vedem, auzim, mirosim este timp. 8. timpul este un fluid, un fluid ce se revarsa pretutindeni. 9. fluidul timp are forma, culoare, gust, etc si ceea ce este poate cel mai important, fluidul timp, indiferent de “deformarile” la care este sistematic supus, nu se pierde, nu se iroseste, actiunile sale putand toate fi interpretate drept autocontorizare. 10. fluidul timp este definit, guvernat, gazda a unor relatii, . 11. un fluidul timp nelimitat scoate din discutie existenta relatiei generale unice, adica contorizarea la nivelul intregului. 12. noi consideram ca navigam printr-un spatiu asa-zis euclidian cand de fapt navigam prin timp, navigatia in sine presupunand eveniment si implicit timp. Cineva spunea ca spatiul devine euclidian abia dupa integrarea multor actiuni elementare, adevarul este ca iluzia spatiului devine mai plauzibila in acest caz, spatiul neexistand niciodata in sine, gol, atemporal. In fat, iluziile prind contur numai ca urmare a existentei justificate a unor erori, a unor abateri imposibil de anihilat si suficient de atent contorizate.