
-----------------------------------
IACOB DUMITRU
24 Iun 2007 08:27


-----------------------------------
De ce simt nevoia oamenii sa conspire?

Pentru că se cred speciali.

De ce simt nevoia sa ascunda? Sa se ascunda?

Pentru că se tem. Pentru că nu sunt siguri pe ei.

De ce vor sa aiba secrete?

Pentru a fi mai interesanţi.

De ce comploteaza? De construiesc fantasme? De ce e nevoie de societati oculte? 

Pentru a îşi lungii tentaculele.  Pentru a îşi spori influenţa.

De cine se tem unii oameni?

De semenii lor (inclusiv de ei însăşi).  Oamenii nu se tem de Dumnezeu, se tem doar de slăbiciunile lor.

Le da putere ocultismul?

Cui nu îi dă? Credinţa este o forţă (mai ales dacă sunt bine stăpânite, manevrate pârghiile acestei adevărate arte).

Ce vrea un grup ascuns?

Ce vor şi celelalte grupuri, oricare ar fi ele şi oricum s-ar defini, s-ar autointitula.  Este vremea oligarhiilor.

De ce arboreaza simboluri? De ce folosesc limbajul cifrat?

Pentru că aceste lucruri impresionează, iar impresiile sunt ingrediente ale credinţei, ale artei de a stăpâni, de a domina, de a influenţa....

De ce mereu oamenii mint?

Pentru că nu au alternativă.  Nu există adevărul absolut.  "Adevărul absolut" este un nonsens.

De ce secretele sunt ascunse cu strasnicie?

Pentru că cele ascunse fără străşnicie nu mai sunt secrete, iar oamenii au nevoie de secrete profunde, au nevoie de amăgire, au nevoie să fie impresionaţi, se hrănesc din astfel de anabolizante.

Dar de ce e tinut Dumnezeu ascuns in carti religioase, in corpul statuilor, in tot felul de versete? De ce nu-l deschidem pe Dumnezeu? Lui Dumnezeu ii place sa fie ascuns in fictiuni?

Cunoaşteţi ceva din jurul nostru care să nu îl reprezinte pe Dumnezeu ?  Existenţa însăşi este dependentă de ceea ce noi numim "printre rânduri".  Chiar şi materia este o ficţiune.  Scoaterea la vedere a unui "absolut" precum "continuul" este un nonsens.

De ce limbajul uman e plin de ambiguitati? 

Din necesitate. 

De ce ne lasam pacaliti ?

Nu este vorba de păcăleală.  Viaţa este o competiţie, iar mijloacele sunt inegal distribuite, altfel nu ar mai putea fi vorba de nici o competiţie, de nici o manifestare.

De ce Creierul e plin de defect de perceptie?

Pentru că numai "defectele" pot fi percepute, iar creierul face o gestiune a ceea ce percepe, a experienţelor, a ceea ce poate susţine o informaţie.  Mediul înseamnă informaţie şi odată cu ea "defect".  Ca să percepi şi să gestionezi informaţiile unui mediu trebuie să ai o natură comună cu acesta din urmă.

Ce rost au confreriile, loviturile de stat, revolutiile, conspiratiile, razboaiele, secretele DACA NU PUTEM PLECA de pe planeta PAMANT?


Aşa după cum am mai spus :

Existenţa este o competiţie, este un evantai de inegaltăţi în care toţi suntem antrenaţi, în care nimeni nu poate fi catalogat ca fiind "simplu spectator".