-----------------------------------

raduM

08 Iul 2007 18:53



-----------------------------------

Dacă tot am încurcat borcanele cu cromatica, haide să revin tot eu cu comatica.

Coma este aberația descrisă de al doilea termen din relația lui Seidel, Ac T / Fn ^2 , în care Ac, constanta aberației, vine de la Aberație comatică. 
Denumirea vine de la faptul că surse punctiforme dar care se află în afara axei optice a dispozitivului prezintă o "coadă" ca o cometă. În telescop, se observă așa ceva la stelele dinspre marginile câmpului vizual (fig.001).
Coma apare atunci când un fascicul de lumină cade pe pupila de intrare oblic (nu e paralel cu axa optică principală). 
De exemplu, pentru o lentilă convergentă (fig. 002) razele egal depărtate de centru (razele 1 și 2) cad pe suprafața lentilei sub unghiuri diferite și sunt diferit afectate de lentilă. Astfel, raza 1, "mai oblică" decât 2, va fi mai puternic refractată. Ca rezultat, razei 1 îi corespunde un focar diferit față de 2, mai îndepărtat. Dacă planul imaginii corespunde lui F2, atunci 1 cu 0 vor forma o pata difuză, alungită deasupra lui F2 (tot pe fig 002). 
O abordare simpatică, clasică, este să se considere lentila formată din sectoare circulare și să se studieze refracția fasciculului oblic prin fiecare sector (ca și cum celelalte ar fi acoperite). (fig. 003 - de pe site-ul la care am dat legătura mai sus)

Ce mai e de spus_ se poate observa ușor coma daca ne jucăm cu o lentilă convergentă la soare. Găsim focarul principal și după aceea înclinăm ușor planul lentilei. Știm cu toții ce se întâmplă.

Ca și pentru aberația de sfericitate, coma poate fi minimizată prin alegerea corespunzătoare a formei lentilelor - avem aici un grafic, am să-l postez mai diseară.