-----------------------------------

zoth

25 Iun 2017 11:34



-----------------------------------

Am sa incerc sa raspund eu la intrebarea pusa de Ovidiu, posibil sa iasa un raspuns ceva mai lung ...
Da, exista diferente usor vizibile intre imaginea furnizata de ED110 si un apo "de clasa" la fel cum exista diferente, e adevarat mai subtile, dar deloc de neglijat intre doua apo "de clasa". Trebuie sa se stie ca raspunsul vizual al unei lunete, indiferent de tipul ei, este un melanj in care intervin foarte multi factori: de la sticlele folosite, la formula optica, la liniile de pliere a spectrului, la numarul de plieri, la ponderea si amplasamentul zonarilor spectrale rezultate, la raportul focal, etc, etc. Toate acestea dau in final un raspuns unic pentru fiecare luneta in parte.
Da, lunetele sunt instrumente cu personalitate, un aspect sau un concept pe care newtonistii il inteleg mai greu. Doua apo "de clasa" se pot deosebi intre ele prin tonalul imaginii furnizate, unele dau imagini mai reci, altele mai calde, unele au o abilitate sporita de a scoate in evidenta detalii cu treceri mari de contrast, altele mai bune pe detalii cu treceri mici de contrast, etc, etc.
Niciodata un apo Zeiss nu va semana pana la identitate cu un apo Tak, sau Long Perng sau de alta natie, chiar daca niciunele nu arata culoare reziduala.
Din acest motiv comparatia intre doua lunete, mai ales atunci cand ele fac parte din clase diferite constructive si de performanta, nu este productiva in sensul ca nu ne ajuta la nimic. Mult mai utila mi se pare o analiza in care sa verificam daca luneta in cauza furnizeaza o imagine agreabila (necolorata de reziduuri cromatice), daca isi atinge limita de difractie, daca da un contrast bun si daca rezolutia furnizata este in concordanta cu deschiderea ei.
Ce am vazut eu caracteristic pentru ED110 este aparitia locala a violetului la trecerile mari de contrast. Nu este mult incat sa denatureze rezolutia imaginii, am verificat si pe detalii la limita rezolutiei si nu sunt afectate, insa da acel sentiment ca pe imagine apare ceva ce n-ar trebui sa fie.
Defectul asta de culoare are si o fateta utila, in momentul in care analizam niste detalii cu treceri mici de contrast situate in apropirea zonei cu trecere mare de contrast, datorita acelei nuante locale de violet, detaliile au fost percepute vizual mai clar si mai ferm decat in instrumentul etalon fara defect de culoare.
ED110 este catalogata drept semi-apo. Accest termen ii e oarecum impotriva pentru ca o aduce mereu in comparatie cu o luneta apo veritabila si evident ca de aici se pot naste ceva dezamagiri. Atat conceptual cat si constructiv ED110 seamana mai mult cu o luneta acromata care beneficiaza de serviciile unor sticle mai speciale si care-i ingaduie sa atinga caracteristicile unui acromat de 110 cu un raport focal de 22-24 totul compactat intr-un tub de numai 65cm lungime. Daca o privim in felul acesta luneta va produce multa satisfactie si va fi considerata un partener de nadejde atat in incursiunile nocturne pe cer cat si in cele diurne in natura. Luneta atinge cu usurinta rezolutia deschiderii ei iar despre contrastul imaginii am numai cuvinte de lauda, sincer trece de asteptarile mele.