----------------------------------- lucia lucia 30 Iul 2007 10:30 ----------------------------------- Am înțeles, să trăiți! Donc, Dacă nu cel mai straniu (precum focul sfântului Elm (?), pe care văd că vrea dl. Z să-l discutăm), curcubeul este cel mai fermecător fenomen optic în atmosferă, pe cât de frumos pe atât de simplu. Îl putem explica ușor dacă ne amintim: - refracția; - reflexia totală; - dispersia și dacă punem întrebările potrivite. Deci: Noțiuni de bază Refracția este fenomenul de schimbare a direcției de propagare a luminii la trecerea dintr-un mediu în altul, astfel încât 1. raza incidentă, normala și raza refractată se află în același plan; 2. sinusul unghiului de refracție este proporțional cu sinusul unghiului de incidență. Adică sin i = n sin r Unde n = v1 / v2 este raportul dintre vitezele de propagare a radiației luminoase prin cele două medii (indicele de refracție relativ). Observăm că dacă n > 1 (lumina se propagă mai repede prin al doilea mediu), atunci sin i < sin r adică i < r ( spunem că refracția are loc cu depărtare față de normală). Atunci, există un unghi de incidență (L = arcsin n) pentru care r = PI, adică raza « refractată » se propagă la suprafața de separație. Pentru raze care cad sub unghiuri de incidență mai mari, refracția are loc cu întoarcere în primul mediu. Fenomenul se numește reflexie totală. În figura de mai jos am considerat o sursă S aflată în apă, de la care pornesc raze spre suprafața liberă. Pentru raze (raza 1) care au incidență aproape de normală are loc refracție, dar pentru raze (2 și 3) mai depărtate de normală, are loc reflexie totală. Razele respective nu mai ies din apă. Cam așa… dispersia a fost tratată de Prof pe topicul cu aberații optice și nu mai reiau. Dau doar link-ul http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?t=1411 și mă opresc, deocamdată. Revin, după ce dorm (nici măcar somn n-am prins, si e tarziu tare.) PS. frumoasă poză cu sundog.