----------------------------------- Andronache Adrian 31 Iul 2007 03:32 ----------------------------------- sunetul devine mai "inalt", nu mai "puternic". Intensitatea si frecventa nu au legatura in efectul Doppler. dar poate a fost doar o greseala de exprimare.... Eu sunt contra "imbatranirii" fotonului. Nu-mi pot imagina un mecanism fizic acceptabil prin care un foton sa piarda...aiurea asa... energie Imbatranirea in camp gravitational nu e o "imbatranire" in sensul teoriei imbatranirii fotonului. D-nul Radu vrea sa ne spuna ca un foton care pleaca dintr-un quasar, bunaoara, trebuie sa iasa dintr-o groapa de potential gravitational considerabil de mare, deci pierde energie, si de aceea apare mai "rosu", ceea ce e foarte corect. Dar teoriile cu imbatranirea sustin ca fotonul pierde energie pe drumul strabatut in vid, in spatiile intergalactice, ceea ce nu e logic. La trecerea pe langa o groapa gravitationala, fotonul va castiga energie la apropierea de aceasta si o va pierde din nou pe masura indepartarii de ea, rezultand o variatie totala nula (As spune ca aceasta "explicatie" nu e chiar exact ce se intampla, dar e satisfacatoare). Fotonul nu este un sistem izolat. El interactioneaza cu substanta. Dar, in urma interactiei, nu mai este acelasi foton. Vorbim aici de cuante, nu de sisteme macroscopice. In urma unei interactii, fotonul devine altceva - este absorbit de un atom sau ion, eventual este dispersat pe un electron, etc. In urma unei astfel de interactii, rezulta de fapt o alta particula. Daca avem un flux de fotoni venind de la o galaxie indepartata, si o parte din ei vor interactiona cu substanta, aceia practic nu vor imbatrani, ci vor fi dispersati sau vor dispare. Noi nu ii vom vedea pe cei dispersati in spectrul unei galaxii indepartate, deoarece acestia vor avea o alta traiectorie. Iar cei absorbiti....mai are rost? Un fenomen ipotetic care ar duce la expansiunea spatiului si deci si la deplasarea spre rosu ar fi, poate, generarea continua de spatiu in Univers. Mecanismul ar putea fi un relict al inflatiei de la t=10^-35, adica o continuare a divizarii cuantelor de spatiu-timp. La o rata scazuta, fenomenul ar fi inobservabil in interiorul galaxiilor, dar s-ar cumula pe distantele mari de ordinul sutelor de milioane de a.l. devenind observabil, si producand efectul de fuga a galaxiilor.