----------------------------------- Herr_Alien 08 Feb 2018 12:32 Review binoclu Skybolt 10x50 ----------------------------------- Primul binoclu luat pentru piese a fost Boots Ascot 7x35, care a ajuns insa sa evite soarta de donator de componente - mai multe detalii in topicul dedicat lui ( http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?p=171755#171755 ). Foamea de piese nu numai ca a ramas, dar a devenit si mai acerba, de cand 7x35-ul a canibalizat ocularul de la fotometrul vizual, asa ca am mai dat o raita pe site-urile de vanzari. Dupa 62 RON mai putin in portofel, am capatat binoclul care este subiectul review-ului. Nu am gasit nici un sticker oval, nici un numar JB stantat. Nu avea nici capacel care sa acopere surubul de alama vizibil dinspre obiective. Daca e sa ma iau insa dupa un site cu nori ( https://www.cloudynights.com/topic/166930-binoculars-for-%C3%A2%C2%A310-are-they-worth-it/#post_id_2162700 ), binoclul ar trebui sa fie japonez. Binoclul este executat din metal, acoperit cu piele. A fost vandut fara aparatorile de ebonita (sau metal) ale ocularelor, asa ca am improvizat niste aparatori dintr-un segment de teava de plastic. "Oalele" care tin ocularele sunt masive; tot binoclul este greu, cantarul mi-a indicat in jurul a 1080 grame. Distanta inter-pupilara se regla usor, poate chiar prea usor, asa ca am preferat sa mai strang un pic surubul din fata, sa rigidizez un pic binoclul. Focalizarea centrala e ... vascoasa, si un pic mai lenta, fata de Tento-ul pe care il folosesc de obicei, care are o miscare mult mai libera. In timpul noptii, cu manusi (relativ subtiri), focalizarea centrala mi s-a parut ca a devenit mai rigida. Probabil ca o prima masura de luat este sa inlocuiesc guma de mestecat din mecanismul de focalizare cu niste vaselina. Focalizarea de pe ocularul drept mi s-a parut mai rigida fata de cea centrala. Antireflexul de pe obiective pare a fi dintr-un singur strat de fluorura de magneziu, si are o culare albastruie. Pe oculare, stratul are in continuare culoarea albastruie, dar un pic mai palid. Nici una din piesele optice nu are marginile vopsite in negru, insa prismele au capacele de tabla neagra. Vorbind de prisme, pupila de iesire arata acel "romb" caracteristic unui material cu indice de refractie mai mic (posibil BK7). O privire aruncata dinspre obiective arata ca optica merita o spalare. Binoclul a venit usor decolimat, tubul 'vinovat' fiind cel de pe partea dreapta. Nu am vazut suruburi de inclinare a prismelor, asa ca am desfiletat cu grija tubul portobiectiv drept, urmarind cum se aliniaza imaginile. Dupa aceea am validat operatia verificand suprapunerea imaginii la mai multe distante interpupilare. In timpul zilei aberatiile cromatice nu mi-au distras atentia in nici un fel. Campul are o usoara distorsiune de tip "perna" (pincushion), dar nu deranjeaza. Imaginile ofera detalii fine, care mi-au adus aminte atat de monocularul Revue, cat si de Tento. Noaptea, binoclul corect focalizat a dat imagini bune: a separat fara probleme Struve 747, si a mentinut-o separata pana spre ultimii 20-30% din camp. Vorbind de lup, campul real al binoclului este undeva pe la 5.5 grade: Betelgeuse si Meissa aproape ca incapeau amandoua in camp. Fata de Tento, mi s-a parut ca imaginea este o idee mai intunecata: in zona lui R Leonis, steaua de comparatie '87' (magnitudine 8.7) era mai dificil de vazut in Skybolt fata de Tento. Poate diferenta intre acoperirile antireflex (FMC la Tento) sa explice diferenta perceputa. Oricum, pentru variabilele lucrate in acea seara am folosit Skybolt-ul fara a sesiza mari probleme. La capitolul reflexii parazite, Skybolt-ul sta la fel de 'bine' ca Boots Ascot: din belsug, e a devarat in situatii grele, gen becuri de iluminat stradal plimbate prin campul vizual. Planurile de viitor pentru Skybolt includ o curatenie generala si innegrirea marginilor (prisme si oculare sigur, obiectivele - poate), si o inlocuire a lubrifiantului de la mecanismele de focalizare. Per ansamblu, un binoclu probabil mai in varsta decat mine, care inca poate.