
-----------------------------------
Dbird
07 Iun 2018 09:42

Review binoclu De Alama Wilson &amp; Gillie 4x56
-----------------------------------
Review binoclu &#8220;De Alama&#8221;  Wilson & Gillie 4x56

1-	PREZENTARE GENERALA 
Va propun o frumoasa intoarcere in timp, in epoca binoclurilor asa zise &#8220;De Alama&#8221;. Sunt inceputurile, fara de care nu am fi ajuns in zilele noastre la performantele si calitatile modernelor binocluri pe care suntem obisnuiti sa le recenzam la acesta rubrica. Facinati de prezent, poate ca merita sa ne oprim putin din goana dupa &#8220;binoclul prefect&#8221;, si sa privim cu placere ceea ce faceau inaintasii nostrii. Caci undeva pe la 1910 &#8211; 1913, perioada in care a fost fabricat acest binoclu, valoarea sa era cel putin comparabila cu vip-urile din zilele noastre pe care mai toti ni le dorim. Un astfel de echipament, era dedicat marinei, si uimea prin calitatile lui amiralii englezi :). Se poate sa ii mai zicem in ziua de azi acestui echipament optic cu doar 4 lentile, binoclu? Nu radeti, caci eu cel putin la inceput, am ras privind condescendent acest obiect ce imi parea extrem de simplist, dar ceea ce m-a atras la el find un fel de frumusete stranie in pofida trecerii anilor, parand ca nou, si emanand o atractie ciudata si de nedescris. Culmea este ca toti cei ce l-au vazut (majoritatea nu sunt in domeniu binocular) mi-au spus acelasi lucru &#8230;. Ca este frumos si asa ceva le-ar place sa aiba si ei (&#8220;si nicidecum alte binocluri vazute tot la mine multe fiind chiar cu sticla ED&#8221; &#8211; n.a. :) ). O fascinatie de nedescris pe care incercam sa o explicam in randurile de mai jos.

Date tehnice:
Diametrul obiectivului: 56mm
Puterea de marire: 4x
Sistem de focalizare: Central
Distanta minima de focalizare: 2,5m
Camp vizual real la 1000m: Aprox. 90m
Acoperire suprafete optice: Nu
Sistem: Galilean
Greutate: 774 grame (fara capace si fara cordonul de sustinere)
Montare pe trepied: Nu
Utilizare cu ochelari: Da.

2- ISTORIC 
In 1885 John Wilson Gillie pune bazele unei firme specializata in executia de echipamente navale printre care si binocluri. Firma este localizata in North Shields (UK) si se va numi pana in 1913   &#8220;Wilson & Gillie&#8221;. Detinatori de brevete si inovatii vis a vis de sistemele de navigatie (cartografie, busole, carcase nemagnetice, etc) in domeniul binoclurilor nu este clar daca le prelau din Franta (unul din mari producatori ai vremii de binocluri De Alama, sau doar importau partile mecanice executate peste Canal si foloseau optica proprie sau de alta provenienta decat francofona. Caci pe jugul metalic central inscriptia este &#8220;Paris manuf.r.f.&#8221; iar pe oculare este gravat  &#8220;Wilson & Gillie North Shields&#8221;. Exceptional este faptul ca firma exista pana in ziua de azi chiar daca numele ei este &#8220;John Lilley & Gillie Ltd&#8221;, este in aceeasi locatie din North Shields si are exact acelasi profil :). 

3- MECANICA 
Am citit multi ani in urma un roman scurt ce se numea &#8220;Povestea unui lucru facut perfect&#8221;. O alegorie ce arata ca daca ar exista un lucru facut perfect, atunci el ar fi folosit generatie dupa generatie, indeplinind cu succes sopul pentru care a fost conceput, la nesfarsit. Automat, vazand executia mecanica si balansand-o cu nivelul tehnologic de atunci mi-am adus aminte de &#8220;lucrul facut perfect&#8221; din povestire. In pofida anilor trecuti partea metalica este aproape fara de cusur(merit si al celor prin mainile care a trecut acest binoclu). Dificultatea in a lipi structuri rotunjite a fost sigur surmontata de grija si chinuiala mesterilor de atunci. Totul este facut absolut perfect. Reglajul central a inceput sa functioneze perfect imediat ce a fost curatat de vechea vaselina si gresat correct. Corpul ocularelor si-a reluat pozitia corecta de culisare doar prin umflarea cu ulei siliconic a garniturilor de pasla (originale!) uscate de timp. Totul este demontabil prin desurubare. Filete taiate foarte fin si foarte precise isi fac treaba facilitand accesul la fiecare piesa componenta. Am fost nevoit sa inlocuiesc toata pielea (cea originala era maro, cea noua este neagra) caci era prea uscata si nu a mai putut fi recuperata. Pe de alta parte acum rola de reglaj centrala, fiind neagra nativ, se potriveste perfect cu noua piele. :)
Extrem de interesant este existenta, parasolarelor ce se pot culisa atunci cand este cazul, si probabil era destul de des cazul caci lentilele nu sunt acoperite cu strat antireflex. 
Si cumva, nici eu nu inteleg cum, binoclul arata foarte atragator, generand parca o vraja cu liniile lui frumoase, rotunjite exact atat cat trebuie, cu lucirile si formele ciudate de alamuri ale fanfarelor de altadata. 

4- OPTICA 
Daca mecanica este cert franceza, eu as merge pe o optica de alta provenienta de ce nu austriaca sau germana. Asa cum am mai zis sticla nu este acoperita antireflex. Structura este o lentila obiectiv si o lentila ocular deci in total 4 lentile, mai simplu decat atat nici ca se putea. Acum trebuie sa amintesc ca dupa reconditionarea acestui binoclu am vopsit cu &#8220;vopsea optica&#8221; interiorul tuburilor, portocularelor, port lentilele, inclusiv diafragma centrala caci desi el era vopsit cu o vosea similara, fie aceasta nu era de foarte buna calitate fie imbatranise si nu mai avea calitatile originale prezentant o groaza de reflexii interioare foarte deranjante. Dupa vopsire toate reflexiile au disparut lasand loc unui mare camp vizual negru cu effect de tub spre campul vizual util. Practic diametrul campului util este de circa 4 ori mai mic decat diametrul zonei negre. Campul este mic din cauza marii puteri maritoare (la acea vreme/acest sistem optic) 4x dar este si limitat undeva la circa 90m/1000m si de o diafragma plasata in calea optica. Acesta cred ca are ca scop principal reducerea aberatiilor geometrice care ar fi aparut in lipsa ei (binenteles in dezaccord cu o marire a campului vizual util). Se pare ca vechii capitani de vas preferau o geometrizare mai buna a imaginii in pofida unui camp mare? As fi putut sa renunt la acea diafragma dar pur si simplu nu am putut modifica acest obiect nici macar pentru a face eventuale probe&#8230;caci pare perfect. Ceea ce este impresionat sunt obiectivele enorme, cele mai mari posibile pe acest tip constructiv de binoclu, aceste avand efectiv 56mm, culmea o valoare care in ultimii ani face furori ca si gaselnita optica optima pentru tinut in mana la binoclurile moderne.
Am mai intervenit (parca cuprins de &#8220;nebunia markerului&#8221; care numai pe allbinos am mai vazut-o) si am inegrit inclusiv marginile celor doua lentile de la oculare. Astfel putem discuta si de calitatea opticii in sine. Campul vizual este cu efect extrem de pronuntat de tub cum am mai zis si trecerea de la negru la imaginea utila nu este ferma ci se face cu nuante de gri (este normal pentru acest tip de binoclu). Dar calitatea imaginii este in acel camp mic &#8230; de numai 4X putere maritoare este exceptionala. Lumina este mai mult decat impresionanta. Definitia se lupta de la egal la egal cu binocluri avand sticla ED. O mare surpriza optica. In mod cert sticla este de cea mai buna calitate a vremii. Da, tot ce prezentam la binocluri similare (cele de teatru) raman valabile &#8230;practic combinatia camp mic, efect tub , nu creeaza impresia de marire care este totusi 4x, etc. Dar daca treci peste aceste impedimente, imaginea efectiva este surprinzatoare.

5- TESTE 
La teste acest binoclu a fost testat cu Vanguard 10,5x45 ED. La toate capitolele Wilson & Gillie a fost foarte aproape de mai tanarul competitor!!! Absolut surprinzator. In regm astro Wilson & Gillie a vazut aproximativ acelasi numar de stele dar a fost depasit cu putin de Vanguard. In schimb stelele sunt extrem de punctiforme , daca pot spune asa. Iubitorii de stele punctiforme pot sa se delecteze cu adevarat, culmea, fara sa piarda informati prea multe fata de un roof sau porro modern.
 
6- CONCLUZII 
Un binoclu foarte reusit din punct de vedere optic si mecanic, nu numai pentru vremea lui. Dar nerecomandat in ziua de azi, nici terestru nici astro. Un binoclu de vitrina, de muzeu, de aducere aminte ca si inaintasii nostrii in pofida greutatilor tehnologice puteau face minuni.
Astfel incat, deosebit de surprins, pot inca spune ca acest batran &#8220;lucrat aproape perfect&#8221; este fara doar si poate si in ziua de azi &#8230;un BINOCLU. 

Pretul unui astfel de binoclu, este in jurul a 30 de EURO.
