-----------------------------------

raduM

25 Aug 2007 12:36



-----------------------------------

Haide să fac un pic de istorie a golurilor, ca să justific oarecum reactia nițel exagerată: 
Un astfel de „gol” (void) reprezintă o regiune „golită” de galaxii, înconjurată de „pereți” , regiuni în care densitatea galaxiilor e mai mare. 
Dimensiunea unui astfel de gol se apreciază prin diametrul/raza sferei maxime care poate fi înscrisă în gol.
Golurile au făcut surprize începând cu primul descoperit, de către Kirshner (poate l-ați văzut pe Discovery), în 1980-1981. E vorba de „marele gol din Bootes”, o regiune aproximativ sferică ea însăși, lipsită de galaxii, cu diametrul de aprox. 80 Mpc, asta înseamnă vre-o 250 milioane ani-lumină. Lumea s-a crucit și atunci, mai-mai să spună ca Iona: așa ceva nu există.
S-a obișnuit (lumea) cu ideea existenței golurilor în momentul în care a fost publicată o serie de articole de către un colectiv de la Smithsonian (John Huchra, Valerie de Lapparent, Margaret Geller) legate de catalogarea unui număr de aprox. 22.000 de galaxii (CfA redshift Survey) din care s-a văzut clar că golurile sunt ceva obișnuit în distribuția galaxiilor. Asta pe la începutul-mijlocul anilor ’90, taman bine când începeau să mă intereseze pe mine.
Între timp lucraseră și rușii, șeful lor era Zeldovich, cu un estonian, Einasto, și au arătat că structura distribuției galaxiilor arată ca o spumă de bere, cu „pereți” de galaxii care înconjoară „goluri” mai mult sau mai puțin sferice.
SDSS și 2dFGRS, cataloage de galaxii cuprinzând – cel de-al doilea vre-o 230.000 iar ultimul deja peste un milion de galaxii, au permis statistici ale golurilor, statistici care arată o scădere exponențială a numărului de goluri cu raza (graficul de mai jos).
Astăzi, sunt comune golurile de zeci de megaparseci, Einasto susține că Universul are o structură celulară cu goluri de 200 Mpc (deci aprox. 750.000 ani-lumină).
Cam așa, despre goluri.
Cum spuneam mai sus, băieții veseli sunt gata să accepte acum existența lor, cu condiția să nu se întreacă măsura (pentru ca modelul cosmologic standard să rămână în picioare).  Bine-bine, fie și cu spumă, dar nu prea multă că se dărâmă modelul.  :lol: