----------------------------------- Herr_Alien 08 Oct 2018 13:50 Review binoclu Greenkat 12x50 ----------------------------------- Date tehnice: Model: porro Factor marire: 12x Diametru obiective: 50mm Prisme: indice mic de refractie (BK7?) Acoperiri: Albastru mov Camp: 6.5 grade (341ft/1000yds) Material suprafata: metal acoperit partial cu piele sintetica. Sistem de prindere pe trepied: Nu Greutate: 880 g (inclusiv curelusa) Motivul pentru care am cumparat exemplarul care este subiectul review-ului au fost ocularele. Binoclul in sine parea inutilizabil: axul central de focalizare rupt, tuburile in care culisau ocularele erau si ele fisurate, si proprietarul a diagnosticat binoclul ca avand ciuperca pe suprafatele optice ale obiectivelor (sau ale prismelor?). Ocularele insa aveau diametru mare, si, luandu-ma dupa inscriptia din anuntul de pe olx.ro, aveau un camp de 78 de grade (341 feet / 1000 yards => 6.5 grade, x12 = 78 ). Faptul ca pe axul binoclului am vazut un sticker oval a fost un motiv in plus sa il cumpar; mai mult, cand m-am intalnit cu vanzatorul, am putut remarca si o inscriptie stantata pe una din jumatatile binoclului: JB 133 - corespunzatoare firmei Kamakura Koki Co. Ltd., Warabi-Shi. Ambele notatii imi indica un an de fabricatie dupa 1960. A doua zi insa, aveam deja in minte un plan pentru a repara axul binoclului: o gaura data in tija, apoi un surubel introdus in capatul dinspre oculare, care sa se infileteze in tija. Eventual un pic de adeziv pe baza de cianoacrilat, sau o lipitura cu cositor in stilul instalatiilor termice cu teava de cupru. Ceea ce parea a fi fungus s-a curatat usor cu un pic de apa calduta si detergent de vase; de un pic de curatenie s-au bucurat si cele doua oculare - atat lentila de camp cat si cea de ochi erau acoperite binisor cu amprente de vaselina. Nu am reusit sa ajung la prisme: deoarece tuburilor de ghidaj erau crapate, nu am reusit sa le desfiletez, sa ajung la toate suprafetele prismelor. In fine, la sfarsitul weekend-ului am ajuns sa evaluez un binoclu, in loc sa fac planuri pentru oculare extra wide. Binoclul in sine arata mai neobisnuit: corpul prismelor e mai mic, tuburile port obiective sunt mai lungi; capacele prismelor imi pareau mai asemanatoare cu cele ale Phantom-ului decat cu cele ale Jenoptem-ului ... totul imi indica un design la care a inceput sa se simta presiunile pietei de a reduce costurile de productie. Si e foarte usor: 880 grame, inclusiv curelusa de musama (nu piele!). Ca o paranteza la curelusa, mie imi par mai sigure cele din material sintetic: pielea trebuie intretinuta, daca e mai veche e posibil sa fie uscata si sa crape usor, cu toate consecintele de rigoare ... Reglajele opun suficienta rezistenta, asa ca am lasat vaselina mai vascoasa la locul ei. Deocamdata. Tot ca o masura de reducere a costurilor, tuburile port obiectiv nu mai au conurile de plastic care se prelungeau pana langa prisma. Ele au totusi un fel de diafragma, chiar unde se termina filetul, dar tot apar pupile de iesire false. Interiorul tuburilor port obiectiv sunt doar vopsite negu mat (e adevarat, un negru mat destul de eficient), fara a mai avea insa acele rizuri care opresc reflexiile razante. Obiectivele nu sunt montate in celule excentrice - o alta masura de reducere a costurilor. Am gasit apoi, pe corpul binoclului, surubelele folosite pentru a inclina prismele pentru a colima binoclul. Prisma vizibila dinspre obiectiv nu are capacel, nu are sant transversal, nu are marginile vopsite in negru. Cimentul care le tine fixate este de culoare deschisa, dar clemele sunt totusi prinse la un capat cu un surub, si la celalalt fixate intr-un sant al corpului port prisme. Un mic capacel de carton colorat cu un marker negru, pus pe prismele apropiate de obiectiv, au eliminat pupilele false de iesire. Vorbind de prisme, dimensiunea lor e mica, si imi amintesc mai mult de constructiile mai recente; ele par a fi din sticla cu indice de refractie mic, judecand dupa rombul vizibil in pupila de iesire. Obiectivele au un strat antireflex simplu de fluorura de magneziu, judecand dupa reflexul mov subtil. Similar se poate spune si despre oculare, care au un diametru al lentilelor mare, atat catre ochi, cat si catre planul focal, unde lentila de camp practic umple tot cilindrul ocularului. Pentru a putea vedea intreg campul, ochiul trebuie aproape lipit de ocular: efectiv simteam genele cum sunt turtite :); mai ca as zice cam am avut noroc ca binoclul nu a avut bonete la ocular. Campul vizual in aceste cazuri este mare, si are o limita ferma, bine definita. Pe timp de zi imaginea era clara, cu multe detalii vizibile. Imaginea avea un pic de cromatism dar nederanjant. Tonalitatea este calda, mai calda decat imaginea data de Jenoptem; daca nu as fi stiut originea lui, as fi zis ca e rusesc! Oricum, 12x cu o greutate mai mica a dus la niste tremuraturi ale imaginii mai greu de gestionat, dar nu imposibil. Pe timp de noapte, pupila de iesire mai mica (4.2 mm) a dat un fundal al cerului mai intunecos fata de Jenoptem, si Pleiadele au iesit foarte frumos in evidenta. Nu inseamna insa ca 12x50 nu vede obiecte cu stralucire superficiala mica: M33 era vizibila cu privirea directa. E adevarat insa ca la 5mm pupila de iesire, Jenoptem a aratat un M33 mai usor de detectat. La putere de patrundere, am folosit campul care contine variabila AG Draconis: atat Jenoptem cat si Greenkat au vazut atat steaua de magnitudine 9.3, cat si cea de 9.6 - desi Greenkat parca o vedea mai greu. Se pare ca avantajul puterii mai mari de marire (12x fata de 10x) a fost anulat de acoperirile mai bune ale Jenoptem 10x50 (o eficienta spre 88% fata de 78% cat ar avea acoperirile simple ale binoclului japonez). Campul vizual l-am apreciat pe la 6.45 grade, folosindu-ma de alfa si beta Trianguli; valoarea este foarte apropiata de cea marcata de producator, 341 feet/1000yards. Asta duce la un camp aparent de 77 - 78 grade, e adevarat, insa in detrimentul eye relief-ului, care este foarte mic. Pe marginea campului stelele devin discuri 'pufoase', fara a fi insa distorsionate in mod suparator. Albireo a ramas separata in componente pana spre 75% din camp. La putere separatoare, Greenkat a separat atat Albireo, cat si 61 Cygni (31 secunde de arc). Kappa Herculis insa e notata in caiet cu 'parca?': 12x fata de 10x inseamna si 2x la tremuraturi. Testul de rezolutie trebuie deci repetat, cand k Her e la o inaltime mai mare. Am terminat seara folosind 12x50-ul si Jenoptem 10x50 pentru a estima ultimele mai multe stele variabile; ultimele 3 le-am lasat binoclului japonez - are totusi "ochi" buni si pentru astronomie, nu doar pentru tinte terestre.