-----------------------------------

zoth

10 Sep 2007 19:19



-----------------------------------

Sa vedem acum, cum variaza sensibilitatea ochiului in functie de lungimea de unda a radiatiei luminoase.
Dupa multe masuratori, prin 1924 comisia internationala in domeniu a standardizat caracteristica spectrala de vizibilitate relativa. aceasta arata cum variaza senzatia de stralucire in functie de lungimea de unda a radiatiei monocromatice de intensitate energetica constanta.
Din aceasta caracteristica rezulta ca sensibilitatea maxima a ochiului se afla in regiunea galben-verde mai exact la 555 nm lungime de unda.
Sensibilitatea ochiului scade pe masura ce ne apropiem de regiunile laterale ale spectrului vizibil iar la 380 nm si 780 nm sensibilitatea acestuia este practic zero.
Curba sensibilitatii (pe care nu o mai desenez aici, cred ca o stie toata lumea) ne arata si care trebuie sa fie intensitatea energetica a diferitelor surse de radiatii monocromatice pentru a fi percepute de ochi ca avand aceeasi stralucire: daca luam trei surse monocromatice 700 nm (rosu), 546 nm (verde) si 436 nm (albastru) se vor obtine coeficientii 0.0042 ; 0.9756 ; si respectiv 0.0173.
daca se ia drept referinta intensitatea sursei de verde, atunci intensitatile surselor de rosu si albastru trebuie sa fie de 244x si respectiv 49x mai mari pentru ca toate cele trei surse sa produca aceeasi senzatie de stralucire.
In conditii de iluminare redusa, alura curbei ramane exact aceeasi dar ea se deplaseaza usor (45-50 nm) spre stanga, adica maximul sensibilitatii  va fi pe la 505-510 nm, cu alte cuvinte radiatiile din partea de sus a spectrului vizibil vor fi putin mai privilegiate.
de aceea in amurg suprafetele rosii par mai intunecate iar cele albastre si verzi putin mai luminoase.