----------------------------------- tudor 07 Mai 2019 14:38 Leica Trinovid 8x20 BC ----------------------------------- O scurta istorie a seriei Trinovid In 1986 firma de optica LEITZ si-a schimbat numele in LEICA (LEItz CAmera). Seria aceasta de Trinovid 8x20 a inceput sa fie fabricata inca de cand firma se numea Leitz si avea indicativul C. Varianta Leica BC a Trinovidului pe care o detin eu este varianta cu piele, fara armura , iar BCA este varianta cu armura, fara piele. Deci nu exista diferente optice intre aceste variante ci doar de finisaj. Binoclul meu este fabricat undeva intre 1986 si 1992 in Portugalia, unde continua sa se fabrice si azi noile serii de Trinovid. Se stie ca, inca din 1973, Leitz a avut fabrica deschisa si in Portugalia. Design si Mecanica Binoclul pliat este extrem de mic (lungime 9.2cm, latime 5.9cm, grosime 3.5cm, greutate 230g). Se poate "ascunde" dupa o cartela de metrou!!! (vezi poze). Stiam ca e mic, dar pana nu l-am tinut in mana nu am crezut ca este chiar asa de mic. Binoclul are o puternica linie retro a anilor '80 ce imi place enorm. Este cel mai frumos binoclu al meu :) Practic metalul, sticla si pielea sunt materialele constituente. Nimic nu aduce aminte de rusinoasa inflatie de plastic din ziua de azi. Metalul si pielea sunt imbinate cu maestrie, maestrie ce doar Leica o putea avea cand vine vorba de design. Finisajele sunt de calitate, cu o constructie robusta. Mecanica e impecabila chiar si dupa atatia ani. Totul se misca ferm si exact. Balamalele puntilor sunt bine stranse si se opun exact cat trebuie. Focusul este cursiv fara nici cea mai mica miscare in gol. Mergea pentru gustul meu sa fie un pic mai lejer de invartit, dar mai bine asa decat sa se invarte prea lejer. Aparatorile ocularelor sunt doua tuburi metalice ce culiseaza liniar in sus si in jos pe langa oculare, avand pe margine o terminatie moale de cauciuc. Lentilele ocularelor sunt asa de mari (16mm) incat se pot confunda uneori cu obiectivele din fata (vezi poze). Mecanica acestui binoclu te face sa crezi ca instrumentul a iesit din fabrica ieri, nu acum aproximativ 30 de ani. Optica Stratul antireflex de pe oculare este superb, fiind de un auriu asemanator mierii (vezi poze). Pe obiective este mov pal, iar prismele sunt acoperite cu un strat galben pal. Din pacate pe prisme, odata cu trecerea timpului, este si un strat foarte fin de praf (ca o roua microscopica) care se vede foarte greu doar in lumina puternica. Acest praf cred ca scade din contrastul instrumentului, dar nu am de gand sa-l curat pentru ca daca il desfac nu-l mai pot colima asa de perfect cum e acum. Campul vizual este de 6.6 grade, foarte bine delimitat de campul negru de pe margini. Distanta de privit la oculare, in ciuda dimensiunilor mici ale binoclului, este una mare si confortabila. In specificatii apare 14mm dar eu cred ca e cu mult mai mare (cam 16mm), pentru ca pot vedea cu ochelarii intreg campul vizual, ramanand destul camp negru pe margini pentru a ma putea si departa un pic de oculare. Iti da efectul acela placut ca si cum te-ai uita pe o fereastra pe care o ti intre maini (acest efect l-am vazut pana acum doar la binocluri mult mai mari). Foarte utila este aceasta distanta mare de privit pentru ca usureaza mult pozitionarea ochilor in axul optic compensand pupila de iesire foarte mica caracteristica binoclurilor de buzunar (2.5mm). La alte binocluri mici (de exemplu chiar la noul Swarovski 8x20B Habight) aceasta pupila de iesire de 2.5mm face folosirea lor foarte greoaie, ceea ce din fericire nu e cazul Trinovidului. Pentru a intelege mai bine performanta optica a acestui binoclu, l-am comparat cu doua binocluri din clase diferite: un binoclu porro cu aceeasi putere de marire 8x, dar cu diametru mult mai mare (Eschembach 8x30); si un binoclu roof 10x, dar cu aceeasi pupila de iesire 2.5mm (Nikon Sport Lite 10x25) Rezolutia pe centru este excelenta pentru un intrument asa mic si vechi, fiind identica cu a tanarului Nikon (0.012 linii) (Meade Wilderness 8x42 rezolva tot 0.012 linii). Dar Eschembach rezolva putin mai bine detaliile (0.011linii) fiind avantajat de optica mai mare si aerisita a sistemului porro. Rezolutia pe margine este excelenta (cam 80% din camp), fiind similara cu a Nikonului (dar acesta are campul de 5grade versus 6.6grade). Rezolutia pe margine la Eschembach este mult in spate (cred cam 55%-60%) dar este un binoclu cu un camp de 9 grade dintr-o generatie si ea de mult apusa. Luminozitatea e identica cu a Nikonului. Insa nu e nici o surpriza ca Eschembach este campionul aici. Dar atat Leica cat si Nikon au aratat acelas numar de stele ca Eschembach, dar bine inteles ca prin instrumentele mai mici se vedeau mai greu iar cerul era mai negru. Totusi nu-i rea deloc transmisia luminii pentru un instrument "de zi" cu diametrul obiectivului de 20mm comparat cu un instrument de 30mm. Aberatiile cromatice sunt in toate intrumentele foarte bine gestionate (se vad doar pe marginea campului vizual si cu o intensitate redusa). Insa Leica rezolva totusi problema cromatismului cel mai bine. Comparativ cu Nikon si Eschembach, la Leica aberatiile sunt mult mai sterse in intensitate si mai spre margine. Redarea culorii alb este similara in toate trei binoclurile. Dar parca exista o tenta verde/galbuie foarte putin mai pronuntata la Leica, semn ca transmisia luminii in spectrul albastru este mai slaba. Contra lumina este scenariul in care se observa o diferenta destul de mare intre aceste binocluri. Nikonul are ca un fel de scadere de contrast pe partea opusa sursei de lumina. La Eschembach se oglindesc chiar franturi de imagini din afara cadrului vizual. Cel mai imun la lumina parazita este Leica, dar nu scapa nici el fara ceva urme mici de reflexii dar doar cand sursa de lumina este in cadru. Distanta de privit la oculare este net superioara la Leica. Nikon se poate folosi cu ochelari doar daca se lipeste de lentile si se urca ochelarii pe nas mai mult. La Eschembach nici nu incape in discutie purtarea ochelarilor, sau poate doar daca te multumesti cu zona de centru. Distanta minima de focalizare am masurat-o la Leica si este de 2.35m. Nikonul are 2.5m, iar Eschembach, fiind un porro, are doar 4.7m Dintre toate trei binoclurile m-a uimit usurinta de privit prin Leica. Nikonul are efectul de tunel, iar Eschembach are intradevar campul mare, dar de abia il poti cuprinde fara ochelari si nu este corectat mai deloc. Concluzii Se stie ca prima impresie conteaza destul de mult, pentru ca poate persista timp indelungat ca un fel de "stigmat" asupra binoclului. Asa si eu, inca de la primul contact cu acest binoclu, am stiut ca am in maini un binoclu de calitate. Designul gandit pana la cele mai mici detalii, mecanica ca noua chiar si dupa atatia ani, si optica inca actuala prin performante fac din acest binoclu o bijuterie. Confortul vizual e dat de diametrul mare al lentilelor ocularelor, de eye relieful mare, de campul de 6,6 grade corectat bine pana destul de aproape de margini, si nu in ultimul rand de ergonomia ciudat de confortabila si stabila pentru un binoclu asa de mic. Incape in buzunarul de la pantaloni fiind mai mic decat portofelul!!!! Privindu-l cat de mic este ai zice ca e turnat in metal si te astepti sa vezi ca prin "gaura cheii". Dar odata pus la ochi ai parte de un camp vizual spectaculos. Caracterul lui definitoriu este discrepanta dintre dimensiunile mici si performanta lui optica. Acest lucru ma uimeste de fiecare data cant privesc la el si apoi prin el!!